In calendarul popular romanesc, Samedru (Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir) impreuna cu Sangeroz (Sfantul Gheorghe) sunt considerati drept sfinti care hotarnicesc domeniul temporal. Acestia impart anul in doua jumatati, intre care granitele sunt marcate de sarbatori cu caracter pastoral. In acest sens, vara, patronata de Sangeorz, tine de la 23 aprilie la 26 octombrie. Daca Sfantul Gheorghe, "cap de primavara”, mai tanar si mai navalnic, are sarcina de a infrunzi codrul si care si poarta la brau cheile cu care descuie vara, Sfantul Dumitru are cheile cu care incuie vara si descuie iarna si are misiunea desfrunzirii codrului toamna. Intre cei doi este incheiata o invoiala pe viata si pe moarte: daca arborii sunt neinfrunziti pe data de 23 aprilie, Samedru il omoara pe Sangiorz.
Tudor Pamfile in lucrarea "Sarbatorile la romani”, prezinta o legenda in care Sfantul Dumitru apare ca om obisnuit, pastor sau crescator de animale: "Sf. Dumitru a fost la inceput cioban, avandu-si turma intr-un miez de codru, necalcat de picior omenesc. Deci traia acolo, nestiind ca in lume mai sunt si alti oameni in afara de dansul. /.../ Intr-o noapte, viseaza Sf. Dumitru ca pe lume, in afara de dansul, mai sunt si alti oameni. Deci, dornic sa stie cum sta treaba, pleaca in lume. Merge si merge, da peste rapi si nu cade intr-insele, da peste ape si trece fara ca sa se ude macar, iar dupa mult mers ajunge intr-un sat, intr-o zi de duminica.
In sat, vede el o multime de oameni intrand intr-o casa, de unde nu mai ieseau. Se mira cat se mira, dar mai apoi intreba pe unul despre aceasta, iar cel intebat ii raspunse ca acei oameni merg ca sa se inchine lui Dumnezeu; cat priveste despre casa in care intrau, ea se cheama "biserica”.
Ce sa faca? Hai sa intre si el dupa dansii, sa vada si el cum este biserica /.../ Intr-o strana, vede Sf. Dumitru pe Diavol stand si insemnand pe toti cei ce radeau si vorbeau in biserica si inciudandu-se ca nu-i gaseste si ciobanului pricina, ca sa-l insemneze si pe dansul.
Dupa o vreme, insa, Diavolul lua o piele de bivol si incepu sa traga cu dintii de dansa. Si trase, si trase, pana cand a facut o mare necuviinta. Nimeni nu vede si deci nimeni n-a auzit nimic, dar ciobanul vedea, si-a auzit, si-a ras. Atunci Dracul l-a insemnat la condica si pe dansul."
Ca pastor, este de inteles misiunea sa de paznic al timpului, caci sacrificiul animalului (al oii, chiar in ziua de Samedru, sau al porcului, animal cu care sfantul se mai identifica in unele legende) sunt cele care inaugureaza lumea din punct de vedere temporal.
Focul lui Samedru
De Samedru are loc arderea rituala a unui animal-jertfa (oaia) sau numai aprinderea unui rug pe care arde substitutul jertfei, de obicei un arbore, simbol antropomorf. Potrivit lui Ion Ghinoiu, "toamna tarziu, oierii din unele sate subcarpatice celebreaza, fara sa mai cunoasca semnificatia obiceiului, moartea si renasterea lui Samedru, zeu de origine indo-europeana care a preluat numele si data de celebrare ale Sf. Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic din calendarul crestin. Ceremonialul cuprinde, printre altele, moartea violenta a zeului imbatranit la sfarsit de an prin taierea unui arbore din padure urmata imediat de renasterea acestuia prin incinerarea trupului neinsufletit”.
Tot Ion Ghinoiu, in lucrarea "Panteonul romanesc”, ne ofera o descriere a ceremonialului in care subliniaza spectaculozitatea sa: "In dupa-amiaza zilei de 25 octombrie, cetele de copii insotite de cate 2-3 feciori merg in padure, aleg pomul care va fi incinerat, il doboara, il curata de crengi si il aduc pe locul unde se va aprinde rugul funerar. Trupul neinsufletit (butucul sau trunchiul copacului de 10-15 metri), numit Par, fixat in pozitie verticala si gatit cu cetina verde se numeste Focul lui Samedru. Inaltimea acestuia este, uneori, cat turla bisericii din sat. /.../ La lasarea serii, in liniste si cuprinsi de emotii, copiii aprind Focul lui Samedru. Cand rugul incepe sa lumineze cerul, copiii izbucnesc in strigate de bucurie, adresand invitatia la cea mai mare sarbatoare a anului: Hai la Focul lui Samedru! In jurul rugului se aduna, pe vecinatati, copii, tineri, maturi si batrani. Toata suflarea satului participa la taina renasterii zeului prin ritul funerar de incinerare. Femeile impart, ca la inmormantarea oamenilor, covrigi, fructe si bautura...”
Ca zeu, Samedru este asadar unul al sacrificiului legat de innoirea timpului si a lumii.
Radu Alexandru
-
Obiceiuri de Sfantul Dumitru
Publicat in : Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir -
Mosii de iarna
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Datini si obiceiuri de Sfantul Ilie
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Pregatirea pentru colindat
Publicat in : Craciun
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.