La sfarsitul lunii trecute, politia bulgara a fortat circa 260 de preoti sa paraseasca o serie de biserici de pe intreg cuprinsul Bulgariei, in contextul intensificarii unei schisme profunde si de lunga durata in comunitatea crestin-ortodoxa din tara vecina.

 

Ales sau numit de Biroul Politic ?

De la caderea comunismului, Biserica Ortodoxa Bulgara s-a  impartit intre sustinatorii Patriarhului ortodox al Bulgariei, Maxim, si clericii rivali, care sustin ca intaistatatorul Bisericii a fost numit in mod ilegitim si anticanonic de catre fostul dictator comunist Todor Jivkov.

Rivalii mai sustin ca Patriarhul Maxim a fost o unealta a Partidului Comunist Bulgar, el facand parte timp de aproape 30 de ani din Biroul Politic al acestuia. Schisma s-a adancit, iar dupa anul 1992 lacasurile de cult  au fost ocupate de cele doua tabere rivale, contestatarii Patriarhului Maxim detinand aproximativ 300 de biserici, manastiri, capele si alte asezari religioase. Trebuie mentionat ca politicul a avut un rol enorm in schisma din sanul Bisericii Ortodoxe Bulgare, partidele de dreapta sustinand „Sinodul Alternativ“, condus de Mitropolitul Inokentii, iar cele de stanga, provenite din fostul Partid Comunist Bulgar, pe Patriarhul in functiune.

 

Cu politia afara din Biserici

Dupa o lunga confuzie, timp in care partidele politice s-au succedat la putere si au favorizat pe rand cele doua grupari rivale, in 2002 Sinodul condus de Patriarhul Maxim a fost recunoscut drept „unica Biserica ortodoxa“, iar rivalii din Sinodul condus de Mitropolitul Sofiei, Inokentii, doar drept „asociatie religioasa“. Sinodul Bisericii Ortodoxe din Bulgaria, condus de Patriarhul Maxim, a solicitat procurorilor de stat sa-i indeparteze pe rivalii sai din biserici. Desi Sinodul Mitropolitului Inokentii contestase legea si erau procese pe rol, zilele trecute politia bulgara a intervenit in forta, iar purtatorul de cuvant al Ministerului de Interne, Sonia Momcilova, a declarat ca  „aproximativ 250 de biserici au fost inchise“, precizand ca alte asemenea operatiuni ar putea urma in viitorul apropiat. Reprezentantii Patriarhului Maxim nu s-au multumit cu atat, intentand si procese, deoarece „disidentii“ ar fi castigat zeci de milioane de dolari prin inchirierea proprietatilor, prin insusirea unor colectii bisericesti si prin prestarea de servicii (botezuri, cununii etc.). Sinodul Patriarhului Maxim solicita controlul asupra tuturor celor 2600 parohii si circa 120 de manastiri ortodoxe din Bulgaria.

 

Tara cu doi Patriarhi !

Imediat dupa 1989, Patriarhul Maxim a fost acuzat de obedienta fata de regimul comunist, iar o parte a episcopilor au contestat canonicitatea sa. Patriarhului Maxim i s-a cerut demisia, dar acesta a refuzat. Contestatarii l-au ales ca lider pe Mitroplitul de Nevrokop, Pimen, un ierarh deosebit de respectat,  care a denumit biserica condusa de Patriarhul Maxim sub comunisti „O Biserica a tacerii“. In 1992, ca urmare a refuzului „gruparii Maxim“ de a se ajunge la un dialog, „disidentii“ au format un „Sinod Alternativ“ si l-au ales ca lider pe Mitropolitul Pimen, intronizat ca Patriarh in 1996, la Sofia. Venirea la putere in 1992  a opozitiei („Uniunea Fortelor de Dreapta“) a insemnat recunoasterea Sinodului lui Pimen si o lunga perioada de umilinte la adresa Patriarhului Maxim, care nu a mai fost invitat la nici o ceremonie oficiala. De altfel, Presedintele democrat Peter Stoianov a depus juramantul in fata Patriarhului Pimen! Ambele grupari s-au anatemizat, iar Bulgaria avea doi Patriarhi! Totusi, la 1 octombrie 1998, dupa lungi discutii, in prezenta Patriarhului Ecumenic si a reprezentantilor tuturor Bisericilor ortodoxe autocefale, cele doua gupari rivale facusera pace. Prin decizia semnata in incinta catedralei „Sf. Alexandru Nevski“ din Sofia, cele doua sinoade se unificau sub conducerea Patriarhului Maxim. 

De la schisma la crima !

Dar, la nici doua saptamani, spectrul schismei reaparea: secretarul Patriarhului Maxim, Stoian Todorov, anunta ca „Patriarhul Maxim nu se va retrage“, desi aceasta fusese conditia gruparii rivale pentru a se face pace. La randul sau, Patriarhul Pimen anuntase inca de la intronizare ca este de acord sa se retraga, daca oponentul sau o va face. In plus, nemultumirea incepuse sa mocneasca. Cei 14 ierarhi din „Sinodul Alternativ“ au fost confirmati in eparhiile lor, cu titulaturile de rigoare, dar  acestia faceau figuratie, adminsitrativ neavand nici puterea unor vicari! In 1999, Pimen a murit, fiind inmormantat cu onoruri patriarhale. „Sinodul Alternativ“ l-a ales ca lider pe Mitropolitul de Sofia, Inokentii, iar schisma a continuat. In 2002, preotul Stefan Kamberov in varsta de 66 de ani, aflat sub jurisdictia „Sinodului Alternativ“, a fost ucis langa Manastirea „Sf. Pantelimon“, iar un preot al Sinodului Maxim a fost arestat pentru complicitate la crima!

 

„Antihristul“ si „Mana Moscovei“

Intelectuali, politicieni si jurnalisti din intreaga lume au protestat fata de abuzurile politiei, caci mai multi preoti si credinciosi au fost raniti, iar doi episcopi arestati. In schimb, Patriarhul Maxim, astazi in varsta de 90 de ani, a gasit de cuviinta sa trimita multumiri autoritatilor pentru actiunea lor. Preotii si ierarhii evacuati au trecut la proteste civice, care continua si acum. Preotii Mitropolitului Inokentii l-au declarat pe Patriarhul Maxim drept un „Antihrist“ si distribuie afise care-l infatiseaza in uniforma de general sovietic, cu stea rosie si indemnand credinciosii sa-i sarute mana pentru „a saruta mana Moscovei“. Protestele continua in strada, preotii disidenti si credinciosii scandand „Afara cu comunistii din Biserica!“. Gruparea Mitropolitului Inokentii a anuntat ca nu-l va recunoaste niciodata pe Maxim drept lider. Si schisma continua.

 

                                                                                                      Florian BICHIR 
                                                                                   Lumea credintei, anul III, nr. 9(14)

.