In cautarea mormantului Maicii Domnului
Conform traditiei, dupa ce Fecioara Maria a adormit intru Domnul, trupul sau a fost asezat intr-un mormant nou. Doua orase pretind cinstea de a gazdui mormantul Maicii Domnului: Ierusalimul si Efesul.
Referirile la adresa Sfintei Fecioare Maria sunt destul de putine in Sfintele Evanghelii. Dupa momentul Cincizecimii, ea dispare cu totul din cadrul Noului Testament, la fel ca multi dintre Apostoli. Sfanta Traditie si Evangheliile apocrife ofera insa amanunte privind viata ei. Luata sub ocrotire de Sf. Ev. Ioan, Sfanta Fecioara a locuit un timp in Ierusalim, apoi l-a insotit pe Ioan la Efes, pentru a propovadui Evanghelia. Cercetatorii nu s-au pus inca de acord asupra perioadelor de timp pe care Maica Domnului le-ar fi petrecut in fiecare oras si nici asupra locului in care Arhanghelul Gavriil i-ar fi vestit adormirea sa.
Mormantul din Gradina Ghetsimani
Momentul adormirii si ridicarii cu trupul la cer a Sfintei Fecioare Maria este descris in mai multe apocrife. Transitus Mariae (Adormirea Mariei) dateaza de la inceputul sec. al II-lea, dupa ultimele cercetari, iar autorul a folosit ca sursa traditiile Bisericii primare. Cartea contine multe informatii specifice comunitatii iudeo-crestine, dar a fost considerata neautentica. Cu toate acestea ea poate fi considerata o marturie a cinstirii locului in care a fost inmormantata Maica Domnului si a transformarii lui in sanctuar. Astfel, conform acestei carti, Insusi Iisus i-ar fi indicat lui Petru locul de inmormantare: Gradina Ghetsimani, in afara zidurilor Ierusalimului, in Valea Iosafat, vale strabatuta de paraul Cedron. Conform Faptelor Sf. Ap. Ioan scrise de Prohor, compusa de Lencius in 160-170, Sf. Evanghelist a mers la Efes insotit doar de Prohor si la o varsta inaintata, adica dupa moartea Mariei. Cele doua scrisori adresate de Sf. Ignatie Sf. Ioan, scrise in jurul anului 370, mentioneaza ca Sfanta Fecioara si-a petrecut ultimele zile in Ierusalim. Scrisoarea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul catre Ep. Titus (363), Relatarea lui Ioan despre Adormirea Mariei (sec. al V-lea) si Cartea Prea Sfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu a lui Pseudo-Meliton de Sardes (sec. V-VI) plaseaza mormantul in Gradina Ghetsimani.
Sfintii Parinti sustin teoria mormantului de la Ierusalim
Desi apocrifele sunt primele care mentioneaza mormantul Maicii Domnului, exista si unele referiri ale Sfintilor Parinti cu privire la acest subiect. Martirologiul ierusalimitean (cca. 431) mentioneaza in Valea Iosafat o biserica a Sfintei Fecioare in care se afla mormantul ei, la fel ca si marturia unui pelerin armean. O relatare istorica, Euthymiaca historia, descrie momentul cand imparatul bizantin Marcian (450-457) si sotia sa Pulheria i-au cerut patriarhului Iuvenal al Ierusalimului, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), moastele Nascatoarei de Dumnezeu. Iuvenal le-a raspuns ca, la trei zile dupa adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, in mormantul din Gradina Ghetsimani gasindu-se doar acoperamantul ei (care va fi dus apoi in Biserica Vlaherne din Constantinopol). Sf. Epifanie de Salamina († 403) este primul care vorbeste despre momentul Adormirii, aratand ca Sf. Ioan a mers singur la Efes. In secolele urmatoare, Grigorie de Tours, Isidor de Sevilla, Sf. Modest, Sf. Sofronie al Ierusalimului, Sf. Gherman al Constantinopolului, Sf. Andrei Criteanul, Sf. Ioan Damaschin si altii au amintit de existenta mormantului Maicii Domnului la Ierusalim.
Marturia arheologica
In favoarea Ierusalimului pledeaza si existenta unei vechi bazilici crestine inchinate Adormirii Maicii Domnului, pe valea paraului Cedron, numita de evrei Valea Iosafat, de unde vor invia mortii la a doua venire a lui Hristos si unde va avea loc Infricosatoarea Judecata. Prima capela a fost construita de patriarhul Iuvenal, la inceputul secolului al V-lea, devenind in scurt timp un centru de pelerinaj. In timpul imparatului Mauriciu s-a construit o bazilica superioara, vechiul sanctuar cu mormantul Maicii Domnului devenind astfel cripta subterana. In timpul invaziei persilor (614), ea a fost distrusa, dar a fost refacuta in scurt timp, caci in 670 ea este vizitata de pelerinul Arculf. De-a lungul timpului, biserica superioara va fi distrusa de mai multe ori, cripta inferioara fiind crutata chiar si de musulmani, care au o veneratie deosebita pentru "mama profetului Iisus". Restaurata de cruciati, a devenit abatie benedictina, apoi, dupa distrugerea de catre Saladin, abatie franciscana. Din 1757 a revenit Bisericii Ortodoxe Grecesti. Sapaturile arheologice efectuate in 1972 au confirmat faptul ca mormantul se afla in spatiul unui cimitir crestin datand din sec. I si ca structurarea sa initiala, in trei camere, corespunde tehnicii folosite in acea perioada.
Argumente in favoarea Efesului
Traditia conform careia mormantul Maicii Domnului s-ar afla la Efes are ca punct de plecare faptul ca Sfanta Fecioara a fost incredintata Sf. Ap. Ioan de catre Mantuitor, cand se afla pe Cruce. Se crede ca Maica Domnului l-a urmat pe Sf. Ap. Ioan in Asia Mica, unde a ramas pana la sfarsitul vietii ei. Exista mai multe marturii (Sf. Irineu de Lyon, Grigorie de Tours) privind prezenta Sfintei Fecioare in acest oras. Una dintre ele o constituie descoperirea a doua locuinte in zona Bulbul Dagi (Dealul Privighetorii) – Panagia Kapulu, Casa Preasfintei Fecioare, si cea a Sf. Ioan.
Sfintii Parinti, desi nu neaga prezenta Fecioarei Maria in Efes, o limiteaza la doar cativa ani, dupa care, simtind sfarsitul aproape, s-ar fi intors in Ierusalim, dorind sa vada pentru ultima data locurile in care a patimit Mantuitorul Hristos si, de ce nu, sa fie inmormantata in apropierea Sfantului Sau Mormant.
Biserica Adormirii Maicii Domnului
Distrugerile repetate au facut ca bazilica initiala sa se scufunde, incetul cu incetul, ducand la acoperirea ferestrelor criptei, care a ramas fara lumina naturala, pana astazi. Aspectul ei este destul de jalnic datorita fumului de lumanari si umezelii provocate de inundatiile periodice. Din biserica superioara se coboara cateva trepte, pana in curtea interioara, iar de aici alte 48 de trepte, ajungandu-se in bazilica sapata in piatra ce dateaza din sec. al V-lea. Ea are forma unei cruci cu brate inegale, pe laturile culoarului principal aflandu-se mormintele sotiilor regilor cruciati. In centrul bratului dinspre rasarit se afla mormantul Maicii Domnului, intr-o mica sala avand in centru un bloc taiat in stanca, foarte asemanator cu mormantul Mantuitorului.
Pana in sec. al XIV-lea, monumentul era impodobit cu placi de marmura sculptata, peretii fiind acoperiti cu fresce. La mormantul Fecioarei oficiaza grecii, armenii, sirienii si coptii, precum si catolicii (de 3 ori pe an).
Musulmanii au amenajata o nisa, mirhab, ce indica directia spre Mecca, intrucat se spune ca Mahomed ar fi zarit o lumina deasupra mormantului cand se afla in Ierusalim.
Braul Maicii Domnului
Traditia spune ca Toma, nefiind prezent la inmormantarea Maicii Domnului, s-a intristat. Pentru a-l mangaia, Fecioara Maria i-a descoperit minunea inaltarii sale, lasandu-i ca amintire Braul sau, dovada a invierii si inaltarii cu trupul la cer. Sfantul Brau, tesut de Maica Domnului din par de camila, a fost pastrat la Ierusalim, apoi a fost la Constantinopol si asezat intr-o racla din aur, in biserica pe care Teodosie al II-lea o construise pentru Sfanta Fecioara. In sec. al X-lea, in urma vindecarii sale miraculoase, imparateasa Zoe, sotia lui Leon al VI-lea Inteleptul, a brodat Braul cu fir de aur, instituind praznuirea lui in ziua de 31 august. Imparatul Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347-1355) a daruit un fragment Manastirii Vatopedu din Muntele Athos. Un alt fragment se afla in Manastirea Panaghia Soumela din Grecia, fragment ce a fost adus la Iasi in anul 2001.
Daniela LIVADARU
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.