
Sfintirea Marelui Mir este o ierurgie pe care o puteau savarsi in vechime atat preotii cat si episcopii, dar prin can. 6 al sinodului de la Cartagina de la an. 419 s-a dispus ca aceasta ierurgie sa fie rezervata numai pe seama episcopilor.
Din anul 419, sfintirea Marelui Mir nu se mai savarseste decat de episcopi.
Patriarhia ecumenica a incercat sa impuna randuiala ca Marele Mir sa nu se sfinteasca decat de catre patriarhii ecumenici, cu sinoadele lor, pentru ca in felul acesta toate Bisericile autocefale sa pastreze atat in mod simbolic, cat si pe calea unei permanente inter-comuniuni harice, unitatea cat mai deplina a ortodoxiei ecumenice.
Mentionam insa ca printr-o scrisoare de la 1836, a patriarhului ecumenic din Constantinopol catre mitropolitul Moldovei Veniamin Costachi, se face cunoscut acestuia ca potrivit unei randuieli stravechi, nici o alta capetenie bisericeasca, inclusiv nici un alt patriarh, nu are dreptul de a sfinti Marele Mir, ci numai Patriarhul ecumenic.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.