Teologia si lumea moderna

Teologul se poate adresa oricui si poate cauta oriunde temeiuri pentru gandirea sa. Dar aceasta gandire va fi teologica numai in masura in care va porni de la Theos si Logos. In ultima analiza, Teologia este un comentariu al Revelatiei. Teologul poate, bineinteles, in cercetarile sale, sa depaseasca zona de gravitatie teologica, dar punctul de referinta nu-l poate nici schimba, nici deplasa.

Iata insa ca in ultima vreme, notiunilor pana mai ieri cuminti, de istorie, cultura, gust, om, ideal, gandire, lume etc, in care teologia isi stabilise un loc, si cu care coexista pasnic sau isi intrepatrundea preocuparile, li s-a adaugat ceva care tinde sa produca o mutatie, sa circumscrie aceste notiuni unor exigente noi, sa le dea un continut nou.

Li s-a adaugat cuvantul "modern". Asadar, istorie moderna, cultura moderna, gust modern, gandire moderna, om modern, lume moderna. S-a stabilit printr-un acord tacit, dar puternic, ca totul trebuie sa primeasca adaosul "modern" ca sa supravietuiasca, ca sa nu fie trimis la arhiva.

Ce inseamna "modern"? Cuvantul e mai mult subinteles decat definit. E intrebuintat de savanti si de cei care lanseaza moda. E prezent ori de cate ori se argumenteaza o noutate, ceva ce iese din tiparele familiare de pana acum. Chiar si ceea ce socheaza bunul simt obisnuit, e numit "modern" si capata indata carte de libera trecere. Cuvantul exprima relatii de tip nou intre parinti si copii, anumite mutatii din domeniul moralei si al gustului, o noua civilizatie produsa de tehnica, subit avansata, o noua cultura alcatuita pe aceste noi relatii si mutatii. El vrea sa insemneze chiar o modificare a structurii inteligentei. Nu stim daca el va denumi epoca noastra, in felul in care alte epoci au fost numite, de pilda Ev-mediu sau Renastere, dar deocamdata e numele pe care l-am dai noi insine epocii noastre, ca si cum ar reprezenta tot ce poate realiza geniul uman mai nou si mai definitiv.

Dar conceptul e dinamic si aceasta ne apara de ridicol in fata viitorimii. El inseamna a fi mereu actual, prezent in epoca, mereu in azi. Asadar, punctul de referinta e mereu in schimbare. A fi modern e, in primul rand, a schimba criteriile, a le ajusta de indata pe masura ultimei descoperiri, fie ea stiintifica, fie tehnica, fie sociala, de domeniul gustului, al imbracamintei etc. Dinamica aceasta confera vietii un plus de interes si o tine in tensiunea noutatii.

Dar lumea aceasta, zisa "moderna", este, in substanta ei, o lume in cautare. Si cautand, arunca pe fereastra tot mai mult din ceea ce era considerat altadata esential, dorind alte si alte criterii pentru tot alte si alte moduri de existenta. Exista insa cautari si nerabdari sfinte, arderi interioare intelepte chiar cand se intalnesc cu goluri anguasante. Notiunea este din aceasta pricina inca ambigua. De aceea, noi vom avea in vedere doar ceea ce denumeste ea pozitiv.

In ce situatie se afla Teologia in aceasta lume moderna, ale carei puncte de referinta sunt mereu in schimbare?

Cu doua aspecte ale problemei este confruntata acum Teologia. Cel dintai se refera la adaosul "modern" care prezinta, sau cel putin pretinde ca prezinta, noi termeni de relatie pentru Teologie - un om, o cultura si o lume noua, altele decat cele de pana acum, cu care Teologia ar trebui sa se puna de acord din nou si ca la inceput - iar cel de al doilea priveste dinamica situatiei, evolutia permanenta, schimbarea, devenirea, "actualul" fiecarei zile, cu care Teologia trebuie sa tina pasul, reinnoindu-se mereu.

Se pun intrebari, daca Teologia isi va mai afla un loc in contextul modern, si, daca si-l va afla, se pun intrebari daca va rezista ritmului de acomodare perpetua si rapida la care va fi solicitata de acum incolo. Chiar unii teologi apuseni s-au alarmat prematur din pricina acestor confruntari posibile si au incercat solutii disperate si inutile. Vrand sa fie in ritm cu moartea lumii vechi, au venit si ei cu o solutie asemanatoare si au "descoperit" si ei "moartea lui Dumnezeu" dupa care au adaugat acestei teologii cuvantul miraculos -"moderna" - si s-au pus la adapost de orice surprize.

Conciliul Vatican II a luat si el act de noua situatie, de notiunea, care o denumeste si de noile relatii pe care le presupune si a elaborat o Constitutie pastorala "Biserica in lumea moderna", Gaudium et Spes. Sa retinem din aceasta constitutie titlul. El indica un mod de a se pune problema, Vatican II n-a zis "Biserica moderna si." ci simplu: "Biserica si.".

Putem extinde procedeul si in ceea ce priveste Teologia. Teologia va ramane Teologie si Biserica va ramane Biserica, intotdeauna aceleasi. Cuvantului lui Dumnezeu nu i se va putea adauga niciodata atributul de "modern", sau altul, pentru ca il are pe acela de vesnic, valabil ieri, astazi si in veac, deci mereu actual.

Daca in vorbirea curenta, zicem totusi "teolog modern" si "Teologie moderna", cum zicem "medievala" sau "a secolului XVIII" adaosul arata doar ca avem de-a tace cu teologi dintr-un anumit timp, in cazul nostru cu contemporani, si cu activitati contemporane.

E adevarat ca si teologii si lucrarile lor contemporane abordeaza in special probleme puse de lumea de azi, cauta un limbaj pentru lumea de azi, pe masura ei, accentueaza ceea ce preocupa aceasta lume, dar punctul de referinta ramane mereu Theos si Logos. Directia e mereu dinspre Revelatie spre lume. In clipa in care directia s-ar schimba, n-am mai avea de-a face cu Teologia.

Numai in sensul interesului pentru problemele lumii moderne, Teologia va trebui sa fie mereu cu antenele intinse spre schimbarile, care modifica fizionomia lumii, pentru ca ea trebuie sa fie mereu in slujba omului, pe care are misiunea sa-l pastreze legat de Dumnezeu, sa-l invete credinta dreapta si sa-l indrumeze spre fapta buna. Pentru aceasta trebuie sa-l cunoasca, sa-i vorbeasca pe inteles, sa-i invete limba.

Cum insa aceeasi propozitie, spre exemplu, o spui francezului in franceza si englezului in engleza, fara sa-i schimbi continutul, din pricina schimbarii limbii, tot asa si adevarul vesnic despre Dumnezeu se va putea spune intotdeauna in limba oricarei societati, neschimbat.

Antonie Plamadeala

.