Paraclisele Sfantului Nicolae reprezinta opt canoane de cantari, alcatuite de Sfantul Iosif Imnograful, pentru fiecare dintre cele opt glasuri bisericesti ale Octoihului. Pentru ca Biserica a inchinat ziua de joi cinstirii Sfantului Ierarh Nicolae, utrenia acestei zile cuprinde un canon dedicat sfantului, cate unul pentru fiecare glas.
Sfantul Ierarh Nicolae este unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti ai Bisericii Ortodoxe, acesta fiind cunoscut mai ales ca un prieten cald si mijlocitor catre Dumnezeu pentru copii si batrani, pentru credinciosii de rand si pentru sfintitii slujitori ai Sfantului Altar. "Indreptator credintei si chip blandetilor, invatator infranarii te-a aratat pe tine, turmei tale, adevarul lucrurilor. Pentru aceasta ai castigat, cu smerenia cele inalte, cu saracia cele bogate. Parinte Ierarhe Nicolae, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre."
Paraclisele Sfantului Nicolae
Sfantul Iosif Imnograful, cunoscut si ca "scriitorul de cantari", a compus aceste canoane catre Sfantul Nicolae, atat pentru uzul liturgic bisericesc, cat si pentru folosinta individuala a credinciosilor. Pentru a fi la indemana credinciosilor, canoanele Sfantului Nicolae au fost structurate asemenea Paraclisului Maicii Domnului, acestea putand fi savarsite, astfel, ca slujbe independente.
Pe langa canoanele inchinate Sfantului Nicolae, paraclisele inchinate acestuia mai cuprind si alte rugaciuni: binecuvantare, rugaciuni incepatoare, Psalmul 142, cantari, Psalmul 50 si ectenii. Cantarile canoanelor sfantului sunt despartite de catre un stih: "Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi!" Avand binecuvantare si otpust, paraclisele pot fi savarsite de preot, atat in casele credinciosilor, cat si in biserica.
Sfantul Cuvios Iosif este praznuit in ziua de 4 aprilie. Nascut in insula Sicilia, din parinti crestini, cuviosul s-a deprins inca din frageda varsta cu vietuirea crestineasca. Cand insula a fost ocupata de turci, familia sfantului a plecat, mai intai, in Peloponez, iar mai apoi, in Tesalonic.
Pe cand era in Tesalonic, cuviosul a fost tuns in monahism, in obstea din Manastirea Latomas. Avand o viata curata si nevoindu-se in chip smerit, cu postul, cu rugaciunea si cu privegherile, cuviosul este hirotonit preot, de catre episcopul Tesalonicului. Mai apoi, intalnindu-l pe cuvios, Sfantul Grigorie Decapolitul il cheama in manastirea sa din Constantinopol, inchinata Sfintilor Serghie si Vah.
In vremea imparatului rau-credincios Leon Armeanul (813-820), ridicandu-se razboi impotriva sfintelor icoane, Cuviosul Iosif a fost trimis la Roma, spre a cere sprijin din partea Bisericii de acolo. Pe drum insa, cazand in mainile saldatilor imparatului, cuviosul a fost dus in insula Creta, unde necredinciosii l-au aruncat in inchisoare. Vreme de aproape sapte ani, Sfantul Iosif a patimit pentru credinta sa, suferind nedreptatea ca pe o mangaiere, iar celula ca pe o chilie preafrumoasa.
Imparatul cel rau-credincios a fost asasinat in dimineata zilei de 25 decembrie 820, pe cand asculta utrenia, in Biserica Sfanta Sofia. In aceeasi dimineata, Sfantul Ierarh Nicolae s-a arata in celula Cuviosul Iosif si i-a spus: "Ridica-te si urmeaza-mi!" Mai apoi, in chip minunat, cuviosul a fost adus inaintea portii celei mari a Constantinopolului, spre bucuria tuturor credinciosilor.
Primind o parte din Moastele Sfantului Apostol Bartolomeu, cuviosul va zidi o biserica inchinata acestuia, in regiunea Tesalia. Pentru cinstirea sfintelor icoane, sfantul a fost exilat iarasi, intr-o localitate din Crimeea, unde va sta pana la moartea imparatului Teofil. In vremea patriarhului Ignatie, cuviosul a fost numit eclesiarh, fiind insarcinat cu pastrarea obiectelor de cult ale Patriarhiei Constantinopolului, slujire pe care o va pastra pana la sfarsit.
Potrivit cuvantului patriarhului Fotie al Constantinopolului, cuviosul a fost inzestrat de Dumnezeu cu darul inainte-vederii. Sfantul a trecut la cele vesnice in anul 883, cu putin inainte de Invierea Domnului, in Marea Joi.
Cuviosul Iosif a intocmit multe cantari si slujbe inchinate sfintilor, drept pentru care a si fost numit "Imnograful". Drept multumire pentru mangaierea primita in temnita, Cuviosul Iosif isi incepe o rugaciune catre Sfantul Nicolae, zicand: "Tie, Nicolae, cantare dumnezeiasca iti cant. In ceruri locuind cu bucurie, Parinte intelepte, risipeste, prin mijlocirea-ti, intristarea inimii celor ce pe pamant, cu un glas, pe tine te lauda."
La randul nostru, sa zicem: "Sfinte Iosif, podoaba imnografilor, infrumuseteaza si cartea mintii mele, cea innegrita de multe ganduri rele, cu stralucirile intelepciunii tale, ca sa ma fac nor ce picura ganduri dumnezeiesti in pamantul inimii infrante si smerite."
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.