„Cel ce mănâncă trupul Meu şi cel ce bea sângele Meu pretrece întru Mine şi Eu întru el” (In. 6,56).

Sfânta Euharistie (sau Cuminecare, Împărtăşanie) reprezintă Taina prin care, sub forma pâinii şi a vinului, creştinul ortodox se împărtăşeşte cu însuşi trupul şi sângele Mântuitorului Iisus Hristos.

Sfânta Euharistie a fost instituită de Mântuitorul la Cina cea de Taină, atunci când luând pâinea şi binecuvântand-o, a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.

”, apoi luând paharul cu vin, mulţumind şi binecuvântându-l, a zis: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu.” (Mt. 26, 26-28). Această Taina este o necesitate vitală în planul vieţii duhovniceşti a creştinului, deoarece ea sădeşte în noi sămânţa binecuvântată care va rodi arvuna vieţii veşnice. Prin Sfânta Împărtăşanie, creştinul care s-a pregătit pentru acestă mare şi înfricoşătoare taină, se uneşte în mod real cu Hristos Domnul, care din acest moment sălăşluieşte în el.

Sfânta şi Dumnezeiasca Împărtăşanie are un rol esenţial în mântuirea noatră, fiindcă prin primirea Trupului şi Sângelui lui Hristos în noi, noi ne îndumnezeim, ne sfinţim, primind "medicamentul vieţii veşnice". Sfânta Euharistie ne face părtaşi ai Învierii lui Hristos, noi putând de pe acum să pregustăm viaţa veşnică. Prin Euharistie, noi înviem din moartea păcatului, şi nu o mai privim cu teamă, cu frică, ci o privim ca pe o eliberare de păcate şi totodată ca o unire deplină cu Dumnezeu. A ne împărtăşi înseamnă deci, a face un nou pas spre asemănarea cu Hristos Cel Înviat, la a Cărui Înviere suntem şi noi părtaşi dacă ne-am unit cu El în mod voluntar prin Sfânta Euharistie: „Cel ce Mă mănâncă pe Mine, viu va fi prin Mine“ (In. 6,57). Aşa cum trupul are nevoie de hrană pentru a trăi, la fel are nevoie şi sufletul nevoie de cuminecare, pentru a trăi veşnic în fericire.

Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Împărtăşirea cu Trupul si Sângele Domnului, deschizând credinciosului porţile Împăraţiei Cerurilor devine deja aici pe pământ izvor de sfinţire şi mântuire”. Iată, deci care este efectul cuminecării, şi anume că, cel ce se împărtăşeşte din Izvorul Vieţii, devine el însuşi izvor de sfinţire pentru alţii. Ştiind deci acestea, ne întristează faptul că unii creştini, în fuga lor cotidiană, nu se mai împărtăşesc nici măcar în cele patru posturi mari de peste an. Uită sau ignoră faptul că în cadrul Sfintei Liturghii, Duhul Sfânt se pogoară şi preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele Mântuitorului, spre a fi oferite credincioşilor. Hristos ne aşteaptă mereu să venim şi să gustăm din Sfântul Său Trup şi Scump Sângele Său, ca să ne ofere viaţa veşnică în schimb. Însă El nu obligă pe nimeni să se împărtăşească, aşteptând umil la uşa inimii noastre ca aceasta să se deschidă, şi să intre să cineze cu noi , iar noi cu Dânsul. Mântuitorul aşteaptă cu atâta delicateţe să intre pe uşa inimii noastre închisă de păcat. De aceea noi trebuie să-I deschidem uşa inimii prin împărtăşire, pentru ca El să rămână în noi, şi noi în Dânsul. Trupul şi Sângele lui Hristos sunt cel mai preţios dar pe care Acesta ni l-a oferit, pe care noi, din nefericire, îl refuzăm, ignorăm sau nu îi acordăm importanţa cuvenită. Ignorând să ne Împărtăşim, nu facem nimic altceva decât să ignorăm Patimile Mântuitorului Iisus Hristos, pe care le-a îndurat pentru a ne ridica din moartea păcatului. El a murit, pentru ca odată cu Învierea Lui să înviem şi noi, El a coborât din Ceruri venind în chip umil de rob pentru ca noi să ne îndumnezeim. Noi, însă, putem să ne bucurăm de Învierea Domnului doar dacă-L primim în trupul nostru, care este Templul Duhului Sfânt din momentul Botezului.

Însă nu se cuvine să ne Împărtăşim oricum, ci trebuie să ne pregătim atât trupeşte, cât mai ales sufleteşte pentru a-l primi pe Hristos în lăuntrul nostru, pentru ca El să poată sălăşlui şi să lucreze in noi, luminându-ne toate simţurile şi intrând în alcătuirea mădularelor noastre. Aşa cum ne curăţăm casa când ştim ca avem un oaspete, aşa trebuie să ne curăţim şi sufletul când ştim că trebuie să-L primim pe Hristos în ea. Sfântul Apostol Pavel ne atrege atenţia că: „Oricine va mânca pâinea acesta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. Deci să se certeceze pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar; căci cel ce mănâncă si bea paharul cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă, nesocotind trupul Domnului” (1 Co 11, 27-29). Acestă pregătire constă în post trupesc (abţinerea de la anumite alimente) şi mai ales în postul sufletesc (abţinerea de la gânduri rele, porniri spre desfrânare şi altele asemenea), rugăciune şi spovedanie, conştientizându-ne starea de păcătoşenie cu smerenie şi având ferma voinţă de îndreptare . După ce ne-am spovedit, cu binecuvântarea preotului duhovnic, putem să ne şi Împărtăşim.

Împărtăşania, pe cât de minutată este, tot pe atât de înfricoşătoare este, fiindcă dacă ne Împărtăşim nevrednici fiind, atunci nu o mai primim spre arvunirea vieţii veşnice, ci spre osânda veşnică. Când preotul iese cu Sfântul Potir, ne îndeamnă: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”. Acest îndemn are ca scop trezirea conştiinţei noastre, că nu putem să ne apropiem cu nevrednicie de Sfintele şi Nemuritoarele Taine ale Lui Hristos dar totodată este şi o invitaţie plină de dragoste. Creştinii primelor veacuri se Împărtăşeau zilnic, pentru că aveau această râvnă care nu poate fi descrisă în cuvinte faţă de Sfintele lui Hristos Taine. Simţeau că fără întărirea care o luau din Potir, nu puteau rezista într-o lume care nu îi înţelegea şi îi prigonea pentru credinţa în Dumnezeul Cel Adevărat, dar mai ales se Împărtăşeau din dragote faţă de Cel care a murit pentru întreaga umanitate, pentru ca să le ofere Trupul şi Sângele Său spre mântuire. Nu puteau să rămână indiferenţi la acestă Sfântă Jertfă a lui Hristos Dumnezeu, cum nici noi nu se cuvine să rămânem astăzi, uitând deseori că întâlnirea cu Dumnezeu, în Sfânta Euharistie, este unul dintre cele mai preţioase daruri pe care le-a primit umanitatea.

Aşadar, noi decizând să urmăm îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos care zice: „cel ce va mânca din pâinea acesta viu va fi în veci” (In 6, 51) să gustăm din Izvorul Vieţi cât mai des, pentru ca Dumnezeu iertându-ne păcatele şi primindu-ne pe noi, fiii rătăcitori, să dobândim viaţa veşnică, prin Harul şi îndurările Sale şi să ne bucurăm în veci de slava Sa în Împărăţia Cerurilor gătină nouă de la întemeierea lumii (Mt 25, 34).

Murgiuc Marius

.

• Pr. Dr. Gheorghe Ispas - Euharistia – Taina Unitatii Bisericii - Recenzie
  Publicat in : Religie
• Euharistia - Cuprins
  Publicat in : Euharistia - Taina Imparatiei
• Euharistia - Taina Imparatiei
  Publicat in : Euharistia - Taina Imparatiei
• Euharistia - unirea intima cu Hristos
  Publicat in : Sfintele Taine
• Prefata cartii EUHARISTIA. TAINA IMPARATIEI
  Publicat in : Religie