Ieri s-au implinit 15 ani de la mutarea la cele vesnice a Parintelui Ilie Cleopa. Un nume care, pentru spiritualitatea crestina romaneasca, nu mai are nevoie de nicio prezentare.

Cine l-a cunoscut, stie de ce. Cine a auzit sau i-a citit cartile, isi poate face o idee. Cine n-a auzit de el inca, este la inceputul cresterii sale duhovnicesti, sau poate ca nici nu s-a nascut.

Nascut intr-o familie cu 10 copii, in 1912, in localitatea Sulita (jud. Botosani) Parintele Ilie Cleopa (Constantin din botez) si-a inceput viata monahala la varsta de 17 ani, ca frate de manastire si cioban la oi, in obstea manastirii Sihastria. Intrarea in manastire a fost cu grea incercare: timp de 3 zile a fost pus sa dea cu batul intr-un copac la poarta schitului. A rabdat si a dat. Dupa 16 ani, este luat in armata, iar la intoarcere este tuns in monahism, devenind calugar, cu numele Cleopa. Apoi este trimis iarasi la oile manastirii, timp de 5 ani.

Numai ca Ilie Cleopa nu statea cu oile fluierand ci…citind. Inzestrat de la Dumnezeu cu o memorie foarte buna, purta mereu in traista carti de teologie pe care le citea si dupa care se ruga. El insusi a marturisit despre aceasta perioada a vietii ca „Stana, oile, trairea in liniste si singuratate pe munte, in mijlocul naturii, mi-au fost scoala de calugarie si teologie”. In acest fel, monahul Cleopa a devenit biserica vie, salasluind in sufletul sau pe Hristos – Invatatorul tuturor.

Insa tot Hristos ne spune ca din cel umplut de har, vor iesi rauri de har. Asa a fost si cu Parintele Cleopa. Nevointele sale duhovnicesti au atras harul Duhului Sfant, care s-a transformat in rauri de har spre cei din jur. Datorita aleselor sale calitati organizatorice si duhovnicesti, a fost hirotonit ieromonah (preot calugar) si devine staret al manastirii, dupa care incepe o ampla activitate de indrumare a obstilor de calugari, ca staret la manastirile Sihastria si Slatina (jud. Suceava). Renumele duhovnicesc al parintelui a crescut si a ajuns pana departe, la Patriarhii Nicodim si Justinian, care l-au cunoscut personal.

Insa renumele parintelui ajunsese si la Securitate, care a inceput sa fie deranjata si sa il vada pe Parintele Cleopa ca un dusman al regimului comunist. Asa se face ca Parintele a fost nevoit sa se ascunda timp de mai multi ani, in 3 etape, in padurile din jurul manastirii Sihastria, in Muntii Stanisoarei (aici a stat impreuna cu alt mare duhovnic roman, Arsenie Papacioc) sau in Muntii Neamtului.

Dupa 1989, lucrurile s-au mai linistit iar Manastirea Sihastria a inceput, incet, incet, sa se umple de sutele si miile de pelerini care veneau sa se spovedeasca sau sa-l asculte pe Parintele Cleopa, care redevenise un fenomen, un far al credintei, a carui lumina trecuse granitele tarii. Echilibrat si intelept in abordarile teologice cele mai inalte, cunoscator al tainelor sufletesti, plin de ravna pentru cuvantul Domnului si povestitor cu har si umor fin, Parintele Cleopa a ramas in amintirea multora ca un stalp al marturisirii lui Hristos, la bancutele special amenajate pentru pelerini, din fata chiliei sale (azi muzeu). Iar vocea lui tumultoasa nu facea decat sa amplifice taria credintei, fiind in stare sa te trezeasca din lancezeala si confortul vietii.

Am avut bucuria sa-l intalnesc o singura data si a fost de ajuns. Intalnirea a semanat (dupa mine) cu lovirea valurilor furioase de stanca unui tarm inalt. M-am vazut asezat in fata unui munte de teologie si duhovnicie, timpul si viata mea au incremenit si am intrat pe Poarta Cerului, intr-un loc pe care nu-l mai vazusem, dar sufletul il stia prea bine. Cu glasul sau cel bubuitor in auz, dar bland la nevoie, cu ochii sai de un albastru-verzui profund (semanau cu ai Parintelui Arsenie Papacioc), Parintele Cleopa m-a lamurit pe deplin asupra framantarilor pe care le aveam. Vorbea direct cu sufletul meu, iar eu eram amortit de uimire si de bucurie. Parca era un prieten pe care il stiam dintotdeauna. Desi mi se adresa scurt, simplu si pe inteles, nu uita sa-mi citeze din Biblie sau alte scrieri. Era ca o catedra de teologie, ca o instanta de autoritate spirituala, unde veneai gol si framantat, dar de unde plecai umplut de har si de sens in viata. Rostirile Parintelui erau rostuiri, asemenea zicerilor din Pateric, mai cuprinzatoare decat unele tratate stufoase de teologie academica de azi, care mesteca nimicul printre cuvinte goale de sens.

N-am sa-i uit ochii sai, care m-au sfredelit pana in adancul inimii, ca si cum mi-ar fi cunoscut pana si ultimul gand. Si n-am sa-i uit parintestile cuvintele rostite catre mine, duioase ca o boare racoroasa intr-o seara incinsa de vara: Sa fii preot inseamna sa-L ai pe Dumnezeu pe maini. Mergi si slujeste-i. Altceva mai bun nu ai de facut in viata asta. Numai sa poti.

Asa voi incerca sa fac pana ce voi pleca de aici.

Sarut-dreapta, Parinte Cleopa!

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

 

.

• Parintele Cleopa - traitor si marturisitor al credintei
  Publicat in : Parinti
• Parintele Cleopa, marturisitor smerit si chip al duhovnicului imbunatatit
  Publicat in : Credinta
• Parintele Cleopa - Despre Iad
  Publicat in : Credinta