Noi suntem obisnuiti sa vorbim despre caderi in pacat de la mica inaltime. In sensul ca lepadam pentru foarte putin timp patimile. Si in aceasta scurta vreme nu reusim sa ne ridicam foarte mult la asemanarea cu Dumnezeu.
Dar exista si o cadere de la inaltime, o cadere prin virtute. Despre aceasta cadere, Sfantul Efrem Sirul spune: "Ca stie vrajmasul nostru cel de obste si prin indreptari a bate razboi". Aceasta cadere este proprie marilor nevoitori, indeosebi ascetilor.
Nu e de niciun folos ca mananci putin sau deloc in unele zile din saptamana, atat timp cat te crezi sfant inainte de a fi. Nu e niciun castig rugaciunea multa, atat timp cat este facuta cu o parere inalta de sine. Caderea acestor persoane este grea, pentru ca aceste persoane se mandresc cu propriile virtuti.
Indiferent de virtutile pentru care lucrezi, trebuie sa renunti la mintea ta. Fara aceasta renuntare, omul nu va mai cunoaste pocainta, pentru ca este insotit tot timpul de judecata lui. Iar aceasta judecata il face sa creada ca are raspunsuri la orice, ca a ajuns la stiinta. Dar aceasta stiinta, lipsita de pocainta, naste trufie, iar ea nu mai lasa loc prezentei lui Dumnezeu. Asa ajunge omul sa socoteasca ca tot lucrul bun a fost savarsit de mintea lui, ca a sosit momentul cand nu trebuie sa mai intrebe si sa mai asculte de cineva.
Scriptura ne spune ca "Cine nu aduna cu Mine, acela risipeste" (Matei, 12, 30), de unde reiese ca diavolul nu este absent din virtuti, ba este chiar mai primejdios in astfel de virtuti decat in vicii, pentru ca in aceste virtuti el are infatisarea binelui. Cu hristos cel din vedenii de pilda, il poti pierde pe Hristos cel adevarat.
Asta nu inseamna ca pledez pentru ridicarile din pacat pentru scurta durata, ca orice alta cadere sa fie de la mica inaltime. Nu pentru cadere am scris aceste randuri, ci pentru lepadarea ei. Asadar, de am cazut in pacat sa mergem de indata la duhovnic sa-l marturisim si sa primim iertarea, iar de am ajuns sa postim si sa ne rugam mai mult decat o faceam inainte, sa fie cu binecuvantare. Sigur, unii vor spune cum sa cer binecuvantare pentru a ma ruga sau a posti mai mult? Acestora trebuie sa le raspundem cu blandete ca e nevoie de binecuvantare, ca fara ea vorbim de voie proprie, iar acolo unde este doar voie proprie poate fi oricand cadere si nu orice cadere, ci una iesita din comun, prin mandria cu virtutile.
Adrian Cocosila
-
Si nu ne duce pe noi in ispita
Publicat in : Credinta -
Rugaciune la vreme de ispita
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Despre ispita de a nu fi sfant
Publicat in : Editoriale -
Ispita celui ce i se pare ca sta
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Ispita insoteste fiecare fapta buna
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.