Hainele ne sunt de folos doar cata vreme traim in acest trup muritor. Am intalnit oameni care, dintr-o simpla curiozitate, se intrebau daca, atunci cand vom trece in viata cea vesnica, vom mai purta haine.

Potrivit rugaciunilor din cadrul slujbei inmormantarii, indraznesc sa spun ca sufletele noastre, precum si trupurile inviate, nu vor mai avea nevoie de haine, ci vor fi imbracate in lumina necreata a lui Dumnezeu.

Chiar din timpul vietii, in trup fiind, unii sfinti au fost vazuti de catre ucenicii lor invesmantati nu in haine obisnuite, ci intr-o lumina calda si tainica, de neinteles pentru mintea omului patimas.

Hainele de lumina nu acopera trupul pentru a-l pazi pe om de rusine, ci pentru ca langa Dumnezeu toate sunt pline de lumina, precum canta Biserica, la Invierea lui Hristos: "Acum toate s-au umplut de lumina: si cerul, si pamantul, si cele dedesubt.

Deci sa praznuiasca toata faptura Invierea lui Hristos intru care S-a preaslavit."

Rusinea ramane la hotarul dintre cele doua lumi

Rusinea care insoteste goliciunea trupului este specifica omului cazut in pacate. Pana la caderea in pacat, Adam si Eva "erau goi si nu se rusinau". Rusinea a aparut odata cu primul pacat. In starea de dinainte de cadere, oamenii aveau sufletul curat si nu cunosteau rusinea. Apoi, cand au savarsit pacatul si s-au vazut dezbracati de "slava cea dintai", oamenii s-au rusinat pana si de trupurile lor. Atunci, ei au simtit nevoia sa-si acopere goliciunea. Ei nu mai puteau sta goi unul in fata celuilalt fara a simti durerea pierderii harului lui Dumnezeu care-i imbraca si se facea in ei izvor de curatie.

Rusinea este un lucru adaugat firii noastre. In orice caz, in starea actuala, avem nevoie de ea. Rusinea ne reaminteste faptul ca simtim si traim intr-un mod nefiresc si ca nu aceasta e starea pentru care am fost creati. Sfintii, ca unii care si-au curatit mintea si s-au umplut de harul Duhului Sfant, au ajuns sa nu mai faca diferenta intre barbat si femeie, nici sa simta vreo miscare in trupul lor, la vederea trupului gol al unei femei desfranate.

In loc luminat .

In rugaciunea din cadrul ecteniei pentru cei adormiti, preotul se roaga lui Dumnezeu astfel: "Doamne, odihneste sufletul adormitului robului Tau in loc luminat, in loc de verdeata, in loc de odihna." Locul cu pricina, adica Imparatia lui Dumnezeu, este un loc "luminat" pentru ca acolo imparateste Dumnezeu, care "Lumina este" (I Ioan 1, 5).

Canonul din slujba inmormantarii ne pune inainte urmatoarea rugaciune: "Cel ce esti din fire bun si milostiv, voitor de mila si adancul indurarii, pe cel ce l ai mutat din locul acesta al rautatii si din umbra mortii, Mantuitorule, aseaza l unde straluceste lumina Ta."

Lumineaza-mi haina sufletului meu !

Biserica se roaga lui Dumnezeu sa-l imbrace pe om in lumina inca din aceasta viata. Luminanda care se canta in slujba Deniilor din Saptamana Patimilor spune: "Camara Ta, Mantuitorul meu, o vad impodobita si imbracaminte nu am, ca sa intru intr-insa. Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule de Lumina, si ma mantuieste!"

Iar in Binecuvantarile mortilor, de asemenea, spunem: "Pe o Dumnezeire in trei straluciri cu dreapta credinta sa o laudam, strigand: Sfant esti Parinte fara de inceput, Fiule cel impreuna fara de inceput si Duhule cel dumnezeiesc; lumineaza ne pe noi, care cu credinta slujim Tie, si ne scoate din focul cel de veci."

Dumnezeu fiind Lumina, toti cei ce-L numesc pe El Tata si asculta de poruncile Lui sunt fii ai Luminii, precum zice o cantare tot din slujba inmormantarii: "Cel ce din Fecioara ai rasarit lumii, Hristoase Dumnezeule, si, printr insa, fiii luminii ne ai aratat, miluieste ne pe noi."

Rugaciune la binecuvantarea hainelor

In rugaciunea care se citeste la impartirea hainelor si a altor lucruri pentru cei adormiti in Domnul, preotul se roaga lui Dumnezeu astfel: "Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce stapanesti peste cei morti si peste cei vii, Care dai hrana celor flamanzi si imbracaminte celor goi, binecuvinteaza hainele acestea, ca sa le poarte cei ce le vor imbraca, iar pe adormitul robul Tau imbraca l in vesmantul nestricaciunii si in haina infrumusetata cu lumina si l asaza in locasul Tau, ca sa se bucure in veci intru desfatarea bunatatilor Tale si intru odihna. (.)"

Teodor Danalache

.