Pentru ca iubim selectiv, avem o imagine gresita despre ce crede Dumnezeu despre noi. Daca ne iubim familia, credem ca suntem bineplacuti in fata lui Dumnezeu. Ca are o parere buna despre noi. Insa, de multe ori nu suntem ceea ce am crezut ca suntem in ochii Lui.
Ca Dumnezeu sa aiba o parere buna despre noi, trebuie sa fim asemeni Lui.
Dumnezeu nu locuieste doar in familia noastra, ci in tot omul. Si nu ne cere sa facem lucruri peste puterea noastra. Sfantul Ioan Gura de Aur marturiseste ca Mantuitorul nu a spus "am fost in temnita si nu m-ati eliberat, ci am fost in temnita si nu m-ati cercetat". Asadar, ceea ce ne cere este sa fim prezenta iubitoare.
Trebuie sa traim cu gandul la viata de dincolo si acest lucru ne va ajuta sa avem dragoste fata de orice om. O dragoste fara masura. Sigur ca nu este usor, e chiar imposibil daca ramanem la puterile noastre. Dar prin ajutorul lui Dumnezeu, omul poate deveni un chip al bunatatii Sale. Iar ajuns chip al bunatatii dumnezeiesti, omul va fi mereu atent sa fie bucurie tuturor.
Daca vreti un raspuns imediat la intrebarea: "Ce parere are Dumnezeu despre mine?", puneti-va in fata omul pe care il pretuiti cel mai putin. Si intrebati-va sincer: Ce simt fata de el? Ura, dezgust, indiferenta, nepasare, bucurie, dorinta de a-l imbrasita etc. In raspunsul la ce simtiti fata de el, gasiti si raspunsul la ce parere are Dumnezeu fata de dumneavoastra.
Adrian Cocosila.
-
Ispasirea si iubirea lui Dumnezeu
Publicat in : Editoriale -
Comuniunea dreptilor intreolalta si a Bisericii de pe pamant cu ei
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.