Chivotul Legii sau Sicriul Legii era cel mai important obiect de cult din Cortul Marturiei, ambele construite dupa indicatiile lui Iahve (Dumnezeu) cand i-a dat lui Moise Tablele Legii (Iesire cap. 25  - 28).

Cortul Marturiei, primul lacas de inchinare construit de evrei, era un sanctuar mobil care, impreuna cu Chivotul Legii, au insotit poporul evreu in toate ratacirile prin pustiu si in Canaan, pana la construirea templului din Ierusalim. Cortul Marturiei era impartit in Sfanta Sfintelor si Sfanta. In Sfanta Sfintelor, locul in care nu intrau decat preotii, pe o masa, se aflau obiectele sacre: Sfesnicul cu sapte brate si Chivotul Legii.

Chivotul Legii era semnul vizibil al prezentei lui Dumnezeu in mijlocul poporului, sau, altfel spus, semnul vazut al aliantei dintre Iahve si Israel. De aceea, el se numea si Sicriul Legii, Arca Marturiei (aron ha edut) sau Tabernacol.

Potrivit descrierii din Iesire (cap 25.10-22 : 37, 1-9), Chivotul avea forma unei cutii de lemn de salcam, lunga de doi coti si jumatate (1,25 m), lata de un cot si jumatate (0.75 m) si inalta de un cot si jumatate. Era placata in aur si prevazut cu inele prin care se treceau bare ce serveau la transporlul chivotului. Capacul chivotului, (caporet) era din aur si avea la extremitati fixati doi heruvimi cu aripile intinse. Acest capac se bucura de o cinstire deosebita, fiind numit «tronul impacarii sau al indurarii», deasupra caruia troneaza Iahve si de aici se descopera poporului. Dintre numeroasele reprezentari iconografice sau sculpturale care atesta felul cum arata Chivotul Legii, amintim reprezentarea in relief a chivotului din sinagoga din Capernaum (sec. III-IV i. Hr).

In Chivot se pastrau: tablele legii, nastrapa sau vasul de aur cu mana - spre vesnica amintire a felului miraculos in care Domnul si-a hranit propriul popor in perioada lunga si grea a ratacirii sale prin pustie - toiagul lui Aaron - prin care s-a adeverit, in fata intregului Israel, arhieria acestuia - . Langa chivot a fost depus ulterior autograful Pentateuhului lui Moise.

Dupa Deuteronom 10, 8, cu transportarea chivotului erau incredintati levitii care se postau in capul coloanei evreilor ratacitori prin pustie. Cand coloana se punea in miscare, se striga «Scoala, Doamne, si sa se risipeasca vrajmasii Tai si sa fuga de la fata Ta cei ce Te urasc pe Tine»; iar atunci cand se oprea, evreii strigau: «Intoarce-te, Doamne, la miile si zecile de mii ale lui Israel!» (Num. 10. 35-36).

In calatoriile prin desert ca si in razboaiele sfinte, Chivotul Legii era transportat uneori si in alte locuri unde nu se afla concomitent si cortul, ca scut lui Israel. Astfel, intr-o lupta pe care au avut-o evreii cu filistenii, chivotul a fost dus la Afec, locul bataliei, in speranta ca datorita prezentei acestui obiect sacru, evreii vor fi biruitori, (Sam. 4, 38). Insa rezultatul bataliei a fost dezastruos pentru evrei, iar Dumnezeu a ingaduit ca Sfantul Chivot sa cada  in mainile filistenilor. Motivul acestei ingaduinte a fost sa-I arate lui Israel cat de zadarniceste era sa creada in Chivot in timp ce profana poruncile sale. Faptul rapirii chivotului de catre filisteni este privita de catre evrei ca o mare nenorocire, deoarece aceasta insemna pentru ei, de fapt, pierderea Slavei dumnezeiesti care salasluia deasupra chivotului ca pe propriul Sau tron.

Filistenii l-au detinut timp de 7 luni, timp in care Chivotul Sfant le-a nimicit zeul pagan( pe Dagon). L-au carat cu groaza in cetatile filistene Asdod, Gal si Ecron, fiind urmati de multe necazuri de la Dumnezeu. Intrebandu-si preotii si ghicitorii ce sa faca, au fost sfatuiti sa trimita Chivotul poporului caruia ii apartinea.

Chivotul a fost restituit evreilor la Bet-Semes si fost depus in Chiriat-Iearim (I Sam. 5. 1-7) unde a ramas douazeci de ani pana ce David l-a stramutat in Ierusalim si l-a depus intr-un cort «pe care-l facuse pentru el» (II Sam. 6. 17). Mutarea chivotului este celebrata ca o deplasare a lui Dumnezeu dintr-un loc provizoriu spre salasul Sau propriu de odihna. Referindu-se la acest eveniment psalmistul rosteste o invocatie spunand: «Scoala-Te Doamne si vino intru odihna Ta, Tu si chivotul sfintirii Tale» (Ps 131.8).

Dupa ce a terminat construirea templului, Solomon i-a adunat pe batranii lui Israel si pe oamenii cu cea mai mare influenta sa aduca Chivotul din cetatea lui David. Au adus Chivotul, cortul intalnirii si toate obiectele sfinte care erau in cort. Dar din cauza incalcarii poruncilor si a pacatelor, Dumnezeu a ingaduit ca Israel sa mearga in robie si templul sa fie distrus de babilonieni, sub Nabucodonosor (anul 586 Î.Hr). Inainte de distrugerea templului, cativa dintre slujitorii Sai credinciosi au luat Chivotul Legii si cu mare jale si intristare l-au ascuns.

Cu toate ca pana in zilele noastre, nu se mai stie nimic sigur in legatura cu locul unde ar putea fi, sau daca mai exista, de curand, liderul Bisericii Ortodoxe Etiopiene, Patriarhul Abuna Pauolos, a afirmat, in timpul unei vizite intreprinse la Vatican, ca "Chivotul Legii se afla in Etiopia de mai multe secole” si ca, in calitate de Patriarh, l-a vazut cu ochii sai.

Radu Alexandru

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: