Editura Filocalia a Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului a publicat, la finele anului trecut, un volum care atrage atentia printr-un titlu indraznet si provocator: "Crestinismul abia incepe". Cititorul grabit, care nu s-ar apleca asupra celor 170 de pagini, avandu-l ca autor pe Preasfintitul Ioachim Bacauanul, ci doar ar reflecta asupra celor 3 cuvinte caligrafiate pe coperta, pe buna dreptate s-ar putea intreba: "Cum adica abia incepe crestinismul? Dar ce s-a intamplat cu cei doua mii de ani care s-au scurs de cand Hristos a venit pe pamant? Nu cumva este un orgoliu aici aidoma celui care-i inspira pe cei ce cred ca toate incep cu ei, ca nu s-a facut nimic (bun) pana la ei?" Evaluat prin prisma acestor interogatii, titlul cartii este de-a dreptul scandalos. Daca insa lecturezi cu atentie cele zece texte (plus cuvantul-argument de la inceput) care alcatuiesc corpul cartii, constati ca titlul este scandalos in sensul evanghelic al cuvantului. In sensul in care un Nicolae Steinhardt vorbea, in "Daruind vei dobandi", despre faptul ca "Domnul a venit sa ne mantuiasca si sa ne scandalizeze". Crestinismul abia incepe pentru ca, in cele doua milenii, suntem departe de a constata ca am deslusit, ca am epuizat si ca am transpus in viata lumii toate intelesurile Evangheliei.

Aceasta continua adancire in tainele lui Dumnezeu, aceasta inepuizabila bogatie de sens si cunoastere plaseaza crestinismul dreptslavitor, chiar si dupa doua mii de ani, mai degraba la inceputul urcusului pe scara vesniciei. Dar sintagma "crestinismul abia incepe" poate fi impropriata la modul personal, vazand in ea un imbold filocalic de a pune, fiecare in parte, in fiecare clipa a existentei, acel inceput bun de care are atata nevoie viata noastra duhovniceasca.

Un decalog pentru mileniul III
Dincolo de reverberatiile acestea, proprii unei metafizici crestine a istoriei, respectiv a unei sanatoase raportari la conditia crestinului angajat pe drumul mantuirii, volumul este si o excelenta replica data celor care sustin ca asistam la un apus al crestinismului. Desi publicate, de-a lungul vremii, ca editoriale ale revistei "Cronica Romanului" (si preluate, ulterior, de alte medii de informare, precum "Ziarul Lumina", portalul doxologia.ro sau alte site-uri din blogosfera ortodoxa), cele 10 texte contureaza, unitar si coerent, pozitia crestinismului vizavi de problemele acestui veac. As putea sintetiza raspunsurile cuprinse in volum intr-un soi de decalog al Bisericii aflata in dialog cu societatea. Urmarind structura articolelor din carte, acest "decalog" ar putea suna cam asa:

1) Crestinismul nu este o (alta) religie, ci Adevarul care ne pune pe Calea catre Viata care este Dumnezeu. Gasim aici o abordare lipsita de complexe a PS Ioachim Bacauanul, care nu se fereste a face trimiteri la filosofia antica sau moderna, inclusiv la nume precum cel al lui Nietzsche sau Sartre, sau sa identifice un fior al cautarii lui Dumnezeu in religii precum budismul sau islamul. Toate sunt explicate de autor ca fiind straduinte si framantari ale omului ce nu pot primi raspuns decat in persoana lui Dumnezeu-Omul.

2) Chiar daca este marginalizat de societate, crestinul sa nu caute a-si indulci conditia in lume (sa fie "zaharelul" vietii), ci sa ramana, cu orice sacrificiu, "sare a pamantului". Este teribila imaginea pe care o aduce in fata noastra PS Ioachim, atunci cand pune in contrast conditia sarii din secolul IV, spre exemplu, cand putea sa aiba o valoare apropiata de cea a aurului, cu aceea din zilele noastre, cand sarea este adesea aruncata pe jos, pe asfalt sau pe trotuar, in perioadele de iarna. Crestinul, chiar daca e calcat in picioare, aruncat pe jos, in calea trecatorilor grabiti, trebuie sa-si faca in continuare datoria de a dezgheta inimile cu caldura Duhului Sfant, facand posibila circulatia harului, a energiilor necreate in lume.

3) Tehnologia si descoperirile stiintei nu inmultesc argumentele ateismului, ci sunt noi sanse de a ne ridica mintea noastra catre Dumnezeu. In cel de-al treilea text intalnim, intre altele, o graitoare parabola a GPS-ului, instrument menit a ghida pe soferi in paienjenisul de drumuri din ziua de azi. Prin analogie, asa cum soferul este ghidat spre a ajunge la o destinatie, iar atunci cand greseste drumul primeste, din partea GPS-ului o recalculare a traseului din punctul in care a ajuns, tot asa si omul este ghidat spre Imparatie si, cand se abate de la "calea cea stramta", primeste un traseu alternativ din partea lui Dumnezeu, cu punct de plecare in locul unde a cazut (din pacatul in care se afla) si care duce tot in Imparatia cerurilor.

4) Dumnezeu este o persoana, nu o entitate abstracta, Care este chemata sa locuiasca in inima noastra.O reflectie asupra acelui "Rabbi, unde locuiesti?" (Ioan 1, 38), rostit de primii ucenici ai Domnului, ne indica raportul de interioritate pe care-l avem fiecare dintre noi in relatie cu Dumnezeu fiind.

5) Cel mai autentic si realist plan de viata este cel hristocentric. Este nevoie de a spune apasat acest lucru unei lumi care-si pune atatea sperante in stralucitoare, dar babilonice realizari umane. Daca e o criza in lume, aceea este, intr-adevar, criza de sens.

6) Nu cauta sa suprimi raul in mod magic. Suferinta nu dispare decat daca este asumata cu Hristos si intru Hristos cel Rastignit si Inviat. Iarasi este abordata o problema de stricta actualitate, aceea a celor care cauta pilula magica, solutia facila la problemele lor sufletesti.

7) Fiecare fapta, fiecare gand sau cuvant este un graunte semanat in pamantul vietii noastre. Ele vor incolti si vor creste, iar roadele le vom culege in vesnicie. Viata noastra se scrie permanent in fiinta noastra. Suntem asemenea unui program pe care si-l scrie un informatician si tot ceea ce traieste este programul rulat in acel moment - se "scrie" si se ruleaza in acelasi timp! Poti sa intervii pe o linie de cod, poti sa o stergi, poti sa o rescrii - este ceea ce fac sfintele taine, Botezul, Euharistia, Spovedania.

8) Orice vindecare sufleteasca sau trupeasca savarsita in Biserica este doar inceput. Ea ne deschide catre trairea cu Dumnezeu care va fi deplina in cea de-a opta zi a creatiei, in vesnicie. Avand ca punct de plecare o meditatie asupra tainei Sf. Maslu, PS Ioachim ofera omului de azi, valorificand exhaustiv virtutile teologice ale cifrei 7, perspectiva vesniciei ce sta sub semnul cifrei 8. Comuniunea cu Hristos - in Imparatie - este adevarata si deplina vindecare.

9) Nu te preocupa de sfarsitul lumii, mai ales de data la care acesta va fi, ci preocupa-te de propriul tau sfarsit. Articolul "Un posibil raspuns la cruciada eshatologica" este o foarte complexa si o foarte buna analiza a isteriei adusa de asa-zisa profetie mayasa a sfarsitul lumii in 2012.

10) Cauta sa dobandesti pe Duhul Sfant, care este adevarata libertate. Nu te lasa incatusat de nici un fel de precepte transformandu-le in idoli. Asa as sintetiza ultimul articol din carte, cel care analizeaza sorgintea si situatia actuala a unei rani deschise - cea a calendarului bisericesc (ne)indreptat -, generatoare de schisma. E o punere in aplicare aici a cuvantului Sf. Ap. Pavel, care ne avertizeaza ca "litera ucide, duhul face viu" (Corinteni 3,6).

"Crestinismul abia incepe"este una dintre acele carti care ni-L aduce mai aproape pe Dumnezeu, ni-L face, practic, contemporan pe Hristos Domnul, pe Iisus Cel ce coboara de pe ulitele prafuite ale Iudeii pe autostrazile si bulevardele de azi. Este un veritabil ghid pentru atat de incercatul crestin de azi sau, ca sa vorbesc, pana la final, pe limba acestei carti, este un adevarat GPS pentru orice om de azi, chiar si daca (sau mai ales daca) este un sofer al propriei vieti mai putin iscusit.

pr. Constantin Sturzu
Sursa: doxologia.ro

.

• Bizantul si Ortodoxia
  Publicat in : Editoriale
• Ce este ortodoxia ?
  Publicat in : Editoriale
• Ortodoxia, factor de regres?
  Publicat in : Editoriale
• Ortodoxia si integrarea europeana
  Publicat in : Editoriale
• Ortodoxia nu este invechita
  Publicat in : Editoriale