Critica, in sine, este ziditoare, atunci cand este facuta cum si cand trebuie. A critica inseamna a dezvalui lipsurile, greselile si defectele dintr-o persoana sau dintr-un lucru, aratand totodata cauzele si mijloacele de indreptare.
Sfatul psihologului merita luat in seama, cand izvoraste dintr-o gandire crestina: critica, dar mai intai intre patru ochi; critica fapta, iar nu persoana; asculta raspunsul celui criticat; gasiti impreuna o solutie satisfacatoare; termina conversatia intr-o nota pozitiva, fara a-l lasa pe cel criticat prada deprimarii.
In popor, insa, critica a ajuns sa fie pusa in practica mai ales prin aratarea cu rautate a partilor slabe constatate la o persoana sau la un lucru oarecare. De la superioritatea celui care critica, prin comentarii adesea rautacioase, s-a ajuns foarte usor la exagerarea detaliilor criticate. In cele din urma, critica a ajuns sa fie denigrata pe nedrept.
Critica poate sa tamaduiasca
Cand izvoraste dintr-o iubire sincera si este facuta cu multa intelepciune, critica isi dezvaluie latura ei taumaturgica, putand sa tamaduiasca tot felul de neputinte. Pe de alta parte, cand izvoraste din mandrie si este facuta cu superioritate, critica isi arata latura ei distrugatoare, putand sa provoace mania, conflictul, ura sau deznadejdea.
Crestinul smerit si iubitor de Dumnezeu nu simte nevoia interioara de a demonstra celorlalti realizarile lui sufletesti ori puterea mintii lui de a intelege lucrurile si viata. El nu-si traieste viata ca pe un act cultural sau simtind nevoia de a investiga starea lucrurilor din jurul sau. Intreaga lui atentie este indreptata spre a se apropia de Dumnezeu cat mai mult, intr-o renuntare continua la mandrie si egoism.
De multe ori, acela care critica are inlauntrul sau mandrie si egoism, iar avand prea multa incredere in el insusi si-n judecata lui, uita ca e nevoie de mult discernamant pentru a putea intelege si "repara" neajunsurile din jurul sau. Pentru a nu face acest lucru, Mantuitorul Iisus Hristos ne-a poruncit: "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati, caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura" (Matei 7, 1-2).
Criticarea celuilalt trebuie sa inceapa in mod obligatoriu cu o criticare a propriei persoane, precum ne-a indemnat tot Mantuitorul, cand a spus: "De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, iar barna din ochiul tau nu o iei in seama? Sau cum vei zice fratelui tau: Lasa sa scot paiul din ochiul tau si, iata, barna este in ochiul tau? Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si, atunci, vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Matei 7, 3-5).
Astfel, abia dupa ce noi insine ne vom tamadui sufletul, vom putea avea grija si de cei de langa noi, iar atunci, numai precum ne indeamna Sfantul Apostol Pavel, cand zice: "Dojeniti pe cei fara de randuiala, imbarbatati pe cei slabi la suflet, sprijiniti pe cei neputinciosi, fiti indelung-rabdatori fata de toti. Luati seama sa nu rasplateasca cineva cuiva raul cu rau, ci totdeauna sa urmati cele bune unul fata de altul si fata de toti" (I Tesaloniceni 5, 14-15); "Chiar de va cadea un om in vreo greseala, voi cei duhovnicesti indreptati-l pe unul ca acesta cu duhul blandetii, luand seama la tine insuti, ca sa nu cazi si tu in ispita. Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos" (Galateni 6, 1-2).
Un critic autentic este sfantul, care critica fara cuvinte, prin insasi viata sa curata. Sfantul se face celor din jurul sau far calauzitor, aratandu-le, in chip tainic, neputintele lor si calea ingusta spre Dumnezeu. Cat despre cuvintele de critica ale sfantului, acestea sunt cuvinte cu putere multa, capabile sa vindece rani ascunse, spre dobandirea vietii celei vesnice.
Un critic autentic este un taumaturg pentru cei din jurul sau, un indreptar nepartinitor, intr-o vreme a rastalmacirilor de tot felul, si o persoana vie care nu confunda Adevarul cu nici una dintre convingerile sale personale. Daca nu putem fi astfel, sa nu criticam pe nimeni. Cat despre critica primita din partea unor astfel de oameni, ea nu trebuie sa fie trecuta cu vederea, ci pastrata inlauntrul nostru, spre a da roade binecuvantate.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Egoismul aduce intotdeauna tristete si neliniste
Publicat in : Credinta -
Egoismul, izvor de suferinta
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.