Manastirile au aparut inca din primele secole crestine. Cei care au dorit sa-si inchine viata in intregime lui Dumnezeu, pentru a scapa mai curand de toate acele lucruri trecatoare, au iesit din casele lor si au ales drumul pustiei. Ei nu au facut acest lucru pentru ca nu s-ar fi putut mantui in familia si in satul lor, ci pentru ca au dorit cu fierbinte dragoste a petrece numai cu Dumnezeu, inca din aceasta viata. Toti cei care au ales pustia si, mai apoi, calugaria, au aratat o nespus de mare dragoste fata de semenii lor si o preainalta cunoastere si mila fata de neputintele omenesti.
Unul dintre motivele principale pentru care multi crestini au ales si inca mai aleg calugaria este linistea locurilor pustii sau putin locuite. Zgomotele din lume, aglomeratia si zarva ingreuiaza mult lupta mintii de a petrece in rugaciune curata. Citeste si articolele: Zgomotul si Un pas spre suflet.
Faptul ca cei care au fugit din lume au facut acest lucru pentru a gasi un mediu linistit si tacut, in care sa poata purta mai bine razboiul cel duhovnicesc, il intareste Sfantul Ioan Gura de Aur, cand zice: "Oamenii care doresc linistea parasesc orasele si imbratiseaza pustia. Adeseori m-am rugat sa nu mai fie nevoie de manastiri. As dori sa fie in lume atat de mare intelegere si buna randuiala, incat nimeni sa nu mai simta nevoia sa fuga in pustie. Ma rog sa ne bucuram de o pace atat de adanca in lume incat nu numai sa nu fie nevoie ca locuitorii oraselor si ai satelor sa ia drumul muntilor, dar chiar si cei ce locuiesc de mult timp, ca niste surghiuniti, in pustiu si in munti, sa se intoarca din nou in orasele si satele lor."
Deci, ravnitorii de cele sfinte din secolul al IV-lea au fugit din comunitatile lor, luand calea pustiei, pentru ca in lume nu mai era liniste. Si acest lucru s-a petrecut intr-o vreme in care nu era curent electric, masini, motoare, boxe, industrie etc.
Luand aminte la fapta acelor, pentru ca nu toti avem darul lui Dumnezeu de a ne retrage in locuri dintre cele mai linistite, ar trebui sa tanjim cu toata puterea dupa o vietuire in liniste (cu cat mai putin zgomot) macar in casele noastre, unde suntem stapani.
*
Dorul dupa o vietuire in liniste, departe de viteza si zgomotul societatii contemporane, este un dor ce se va naste, mai devreme sau mai tarziu, in sufletul fiecarui crestin. Deci, la un moment dat, fiecare crestin va intelege cum au aparut manastirile si de ce exista acesta.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Cununia si Calugaria, asemanari in randuiala liturgica
Publicat in : Liturgica -
Cununia si sora ei, Calugaria
Publicat in : Liturgica -
Calugaria - calea experientei esentiale
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.