Avem o aplecare inascuta spre religie inca de mici copii, mai intai dusi de manuta de parinti iar apoi singuri batatorim drumul spre biserica, sau incercati de loviturile viatii intram intamplator sau indemnati de cineva intr-un astfel de loc unde ne intampina o liniste tulburatoare care ne cheama meru si mereu sa revenim in spatiul sacru al lacasului de inchinare.
Mai devreme sau mai tarziu fiecare din noi ne cautam identitatea religioasa si asemenea unor fii rataciti ne intoarcem la Tatal si la Mama noastra care ne asteapta cu usile deschise, in Sfanta Biserica Ortodoxa a lui Iisus Hristos, pentru a ne darui viata vesnica.
Fara a intalege pe deplin de ce suntem atrasi de credinata intr-o zi, traind asa cum ne cere biserica,prin practicarea acesteia viata noastra pe pamant capata un sens dar si un scop si anume castigarea mantuirii adica revenirea la comunicarea cu Dumnezeu, comunicare pe care a pierdut-o intreg neamul omenesc prin pacatul stramosesc. Tot neamul omenesc este o totalitate de fiiinte pierdute si a celor buni si a celor rai asa cum ne spune psalmistul David in Psalmul 50, "caci in pacate m-a nascut maica mea".
Daca relatia noastra cu biserica va fi doar una ocazionata de botez, cununie si inmorantare, sau contemplativa si vom trai in lume departe de invataturile acesteia dispretuind preotii si pe acei oameni care prin Taina Euharistiei se nevoiesc pentru a se uni cu Dumnezeu,vom ramane doar trupuri vremelnice care vor disparea, iar moartea va fi vesnica.
Gandurile unora dintre atei sau sectanti precum ca ei fac fapta buna si au o relatie directa si persoanala cu Dumnezeu este gresita iar unii ca acestia nu se vor mantui niciodata.
Dorina Stoica
Dorina Stoica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.