De-as fi stiut!...

De-as fi stiut!... Mareste imaginea.

În multe, diferite şi diverse împrejurări ori situaţii îi auzim pe mulţi spunând: de-aş fi ştiut, ce aş fi făcut sau cum aş fi procedat ori n-aş fi făcut ceea ce am făcut!...

Da, sunt multe asemenea momente când regretăm ce am făcut sau, mai ales, ce nu am făcut!...

Şi, totuşi, această constatare poate fi necesară însă, de cele mai multe ori, nu este suficientă, spre a rezolva, îndrepta, corecta, modifica sau repara lucrurile!...

Trebuie luată o măsură, adoptată o decizie sau hotărâre, pline de fermitate şi determinare!...

Da, de-aş fi făcut ce-aş fi făcut, este o scuză atunci când făptuieşti o gafă sau o greşeală, fără intenţie, rea credinţă ori premeditare, însă, de foarte multe ori, acest de-aş fi ştiut este doar un argument sau un (pre)text ieftin, fiindcă puteam şti dacă vroiam sau dacă eram mai atenţi, mai sinceri, mai serioşi ori mai responsabili şi, atunci, deci, acest de-aş fi ştiut este o justificare fără substanţă, temei ori conţinut!...

Bunăoară, în plan spiritual - duhovnicesc, ştim ori putem şti foarte mult(e), adică tot ce ne este necesar sau indispensabil desăvârşirii, sfinţirii şi mântuirii noastre şi, în pofida acestui fapt, ştim atât de puţin ori ştim destul de mult şi de multe însă face foarte puţin, prea puţin!...

Ei, în aceste condiţii, acest de-aş fi ştiut nu ne poate apăra ori nu ne va ajuta prea mult, practic, mai deloc!...

Da, de-aş fi ştiut că, atât de puţin ne ceri Doamne, ca să Te urmăm pe Tine, de fapt, ne ceri să fim noi înşine dar noi, cei care ştim atât de multe lucruri, n-am ştiut ori nu am priceput şi înţeles că, pentru a şti, trebuie să Te iubim, pe Tine şi pe semenii noştrii, ca pe noi înşine iar pentru a Te iubi, trebuie doar să Te urmăm şi, să Te (şi) respectăm!...

De-aş fi ştiut că Tu mă ştii, de-aş fi ştiut că Tu mă iubeşti, de-aş fi ştiut că Tu ai venit, pe pământ, pentru mine, altfel spus, de-aş fi ştiut că Tu eşti Viaţa sigur nu aş mai fi ales moartea, adică pe aceea care nu m-a lăsat, până în clipa de faţă, să (Te) ştiu!...

De-aş fi ştiut că puteam să (Te) ştiu, acum n-ar mai fi trebuit să ştiu că nu (Te)-am ştiut, lucru ce aduce în mine multă părere de rău şi profund regret!...

Dar, şi, totuşi, acum ştiu că Tu mă ştii şi că, venind iar pe pământ, Te răstigneşti, de data aceasta, pentru mine şi, mai ales, acum ştiu că, a treia zi Vei învia şi, odată cu Tine, voi învia şi eu, cel care, până acum, n-am ştiut că am zăcut în boala, cea vulnerabilă şi neputincioasă, aducătoare de robia păcatului şi a morţii!...

De-aş fi ştiu cât ai plâns Tu pentru mine dar acum ştiu că plângi cu mine şi că acest lucru mă va (a)duce la Tine - Adevărul Suprem care mă va face liber, Tu (singur) fiind Calea, Adevărul şi Viaţa!...

De-aş fi ştiut că, numai Tu singur, eşti Viaţa, m-aş fi născut, din nou, în fiecare zi!...

De-aş fi ştiut că, mulţi ca mine, încă, nu (Te) ştiu, ia-ş fi ajutat, până acum, să (Te) ştie dar, acum, ştiu că, Tu eşti Hristos Care a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte (adică nouă, neştiutorilor) viaţă dăruindu-le!...

Da, într-adevăr, de-aş fi ştiut, aş fi salutat, zilnic, rostind salutul, creştinesc, plin de viaţă şi (de) adevăr: Hristos a Înviat! Dar, acum, că ştiu, voi răspunde, permanent, neîntrerupt şi neîncetat: Adevărat a Înviat! Bucuria mea!...

Stelian Gomboş

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
343 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

Pe aceeaşi temă

23 Mai 2019

Vizualizari: 262

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

cunoasterea

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE