Pentru că pot. Iar acest lucru nu este răspunsul obraznic al unui copil răsfăţat, ci dovada că trăim într-un stat democratic. Un stat clamat de toţi „moderniştii” şi avangardiştii care înlocuiesc biologicul cu stereotipia de gen. Pot merge la vot pentru că mulţi tineri au murit în 1989 pentru acest drept (chiar dacă unii îşi bat joc de sângele lor, socotind totul o mascaradă). Merg la referendum pentru că Elveţia îşi întreabă poporul ce vrea să facă cu viaţa şi ţara lui. Iar Elveţia merge „ceas”. Pentru că nu vreau ca unul să spună altor 3 milioane (în realitate, peste 4 milioane de semnături, însă numai 3 milioane au fost validate) ce este imoral şi ce nu este, precum fac dictatorii celebri, ale căror mame sunt mereu însărcinate. Stimate unu, homosexualitatea chiar este imorală! (am citat un răspuns sec dat de cineva la sofismul jenant de ieftin cum că legătura dintre bărbaţi sau femei nu e imorală).
Avem probleme? Sigur că avem. Nu este societate care să nu aibă probleme. Utopiile socialiste şi naziste mint (pardon, promit) că vor construi aşa ceva. Nu există raiul pe pământ, însă fiecare lucru bine făcut îndulceşte amalgamul stărilor. Rezolv problema familiilor despărţite dacă merg la referendum? Nu. Dar rezolv o problemă. Dacă nu mă duc, fac ceva bun? Nepăsarea nu rezolvă problemele. Dimpotrivă, creează noi alte probleme. Şi de-ar fi numai nepăsare... însă este luptă făţişă împotriva familiei. Voi sătura pe cei flămânzi? Nicidecum. Dar voi face ca ai noştri copii să nu fie vânduţi altora care, în mod firesc („+“ cu „+“ nu pot aprinde un bec) nu pot avea. Rezolv problema abandonului şcolar? Evident, nu. Dar previn abandonul şi hoţia intrafamiliala bine cunoscute (un caz cu răsunet este cel al Protecţiei Copilului din Norvegia - Barnevernct; „familia Bodnariu" spune tot). Copii furaţi din familie, legi care acoperă toată această murdărie morală, atitudine ostilă faţă de „cei din Evul Mediu”. Vorbesc de discriminare tocmai cei care discriminează, incriminează şi criminalizează. Pentru aceste lucruri votez. Votez pentru a proteja ceea ce am, nu pentru a acuza pe cineva.
Scot în afara legii pe cei care se cred altfel? Nu. Treaba lor. Dar îmi apăr curtea. Ei vin şi spun că nu am voie să construiesc un gard împrejurul casei mele, fiindcă aşa e bine. Că doar suntem în 2018. Gardul este pentru mine, nu pentru ei. Mă apără de dăunători, de distrugători şi de hoţi. Merg la vot nu pentru că îi urăsc pe ei (chiar nu pot, altcumva nu mai sunt creştin), ci pentru că îi iubesc pe ai mei. Legea nu face nicio referire la aceste cluburi „open mind". Nimeni nu îi acuză. Referendumul nu îi pune pe aceştia pe rug, ci îi pune pe creştini pe rugăciune.
Vindecă pe femeile bătute de soţi? Ar fi bine, dar nu se poate. Şi nu se poate pentru că, în mod firesc, dacă mă spăl, nu mă satur. Dar nu renunţ la spălat pentru că nu mă satur, ci fiecare lucru este bun în dreptul lui. Când pun în faţa unui potenţial bine un alt bine, este clar că deturnez atenţia de la un lucru bun. Poate că ar fi bine ca, înainte să începem să construim autostrăzi, să amintim toate aceste lucruri dezirabile (hrănirea tuturor, prevenirea violenţei în familie, perfecţionarea politicii). Astfel, am renunţa să mai facem autostrăzi. Şi astfel ajungem în Evul Mediu - perioada cea mai neagră a detractorilor familiei şi capătul de drum al logicii lor.
Nici analfabetismul, nici pierderea copiilor, nici hoţia, nimic. Nimic nu poate fi reparat prin referendum. Şi nici măcar învierea lui Ţepeş nu ar face nimic - nu ar fi politically correct să îi certe; ţeapa einterzisă, iar tăierea mâinilor e odioasă. Timpul este ca fiecare să facă ceea ce este în dreptul lui. Familia să fie familie! O familie frumoasă, creştină (adică blocată, anchilozată pentru ei), care mai merge la Biserică şi posteşte va naşte oameni buni, care vor putea rezolva toate aceste probleme: analfabetismul (deşi vedem că este promovat chiar şi în SUA prin digitalizare), hoţia, violenţa domestică. Reacţia de a pune în faţă alte probleme mai mari este de un sadism iresponsabil. Este asemănătoare cu răspunsul unui copil obişnuit să fenteze: de ce să învăţ mai mult, fiindcă celălalt nu a învăţat? De ce să mă spăl, fiindcă tot mă voi murdări? Răspunsul: De ce să mai mănânci, fiindcă tot ţi se va face foame? Concluzia ideii: O problemă nu le rezolvă pe toate, însă o problemă nerezolvată îngroaşă şirul problemelor.
Tehnica „grijuliilor” faţă de familie cuprinde şi o „prosternare evlavioasă”: ei sunt creştini adevăraţi. Cred în Dumnezeu, ba mai merg şi la biserică. Daaar, .. .nu e bine să meargă la vot. Păi şi eu sunt total de acord cu ei, dar se înşală fundamental şi total. Au dreptate, dar sunt în eroare! Neo - caragialism. Dacă aceştia socotesc că lumea de azi are un coeficient de inteligenţă ridicat, ar fi bine să renunţe la puerilitatea abordării. E mai bună sinceritatea: ei nu sunt de acord cu familia, cu Biserica, cu Dumnezeu. Nu poţi mărturisi aderarea la un lucru/concept, ca apoi să te dezici, ba chiar să combaţi. Pentru a continua „dansul” lor, le spun: şi eu sunt de acord cu ei, ba chiar îi susţin. Au şi ei dreptul la familie: la mamă, la tată; bărbaţii lor au voie să se căsătorească cu femeile şi viceversa. Au dreptul să vină la biserică (e acea construcţie mare, frumoasă, cu cruce deasupra şi icoane pe pereţi, unde miroase frumos şi de unde pleci mai liniştit), să se spovedească (adică trebuie să stea în genunchi - dacă au probleme cu oasele, vorbesc eu cu preotul şi îi lasă pe scaun -, să-şi aducă aminte de păcate - adică încălcarea poruncilor lui Dumnezeu, nu ale Parlamentului European ). Sunt plini de drepturi ... doar sunt cetăţeni europeni. Ştim însă un lucru: creştinii adevăraţi sunt cetăţeni ai Ierusalimului Ceresc (Epistola către Diognet e plină de un încântător lirism).
Revenind la lucruri serioase (invitaţia este adresată celor de mai sus), această iniţiativă este PRIMA făcută de popor în vederea revizuirii Constituţiei. Neamul este cu totul altceva decât ceea ce vor ei să fie. Ne numesc populişti (şi partidele care susţin această idee)? Foarte bine. Aşa să fie! Prefer populist decât coadă de topor. Mai bine un populist căruia îi pasă de oameni decât un om „sincer” dezinteresat.
Actul referendumului este inutil? Pentru cel care are alte preocupări decât viaţa copiilor, a familiei, care considera pedofilia ca formă de iubire, este inutil. Pentru un om conştient este o maximă responsabilitate, un scut împotriva celor care aruncă familia în aer. Sigur că este inutil (a se înţelege „perfect dăunător") să foloseşti termenii „mamă" şi „tată" de faţă cu cel care nu-şi respectă şi iubeşte părinţii; la fel, nu are rost să vorbeşti despre Dumnezeu unuia care nu are niciuun dumnezeu (folosit mai des la imprecaţii). Le respectăm opinia, deşi e profund viciată. Iar dacă o respectăm (deşi nc doare felul în care singuri se otrăvesc), e absolut normal ca şi ei să respecte opinia majorităţii într-un stat de drept.
Se cheltuiesc prea mulţi bani pe referendum? Dacă ei vor fi bolnavi, ar trebui ca suma alocată tratării lor să se plafoneze undeva, la un preţ la care viaţa (sufletul!?) să fie depăşită de bani. Oare vieţile copiilor care vor fi după noi sunt mai puţin importante decât suma alocată referendumului? In Sfânta Scriptură (o carte groasă cu cruce pe ea - cea mai citită din toată lumea şi din toate timpurile) apare un adagiu: „Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?" (Matei 16, 26). Unii şi-au vândut sufletul pentru o bucată de pământ. Dreptul (şi pierderea) lor! Dar să nu decreteze că aceasta este calea cea bună! Inaintaşii au plătit cu viaţa credinţa lor (eroii şi martirii). Se cheltuiesc sume mari pentru lucruri mici. Referendumul este o cheltuială mică faţă de lucrul extraordinar de important care se face!
In încheiere, adresez sincere mulţumiri (fară ghilimele) împotrivitorilor referendumului. Ei ne arată cât de important este - altcumva, îşi vedeau în continuare de viaţa lor. Ne-au arătat fobiile şi tarele lor, chcmându-ne să ne rugăm pentru ei. Biserica e specializată în a asimila pe împotrivitorii lui Dumnezeu: Zaheu, Matei, Saul, Petru, Maria Egipteanca şi mulţi, mulţi alţii. Referendumul arată puterea credinţei, care nu poate fi zdrobită de niciun curent, de nicio ideologie. Poate vor vedea că nici porţile iadului nu vor birui credinţa şi Biserica. Dumnezeu promite, nu eu!
Voi vota pentru toţi! Pentru familia mea, pentru copiii mei, chiar şi pentru lgbt. Mă rog să îşi afle pacea şi să simtă iubirea lui Dumnezeu. Nu depravarea botezată eufemistic iubire, ci iubirea care face pe om să renunţe la el pentru celălalt. Tată, mamă şi copii! Asta le-o doresc tuturor!
Preot Ovidiu DINCA
Baraganul Ortodox – septembrie 2018
-
Familia crestina intre traditie si modernitate
Publicat in : Religie -
Familia crestina - Parintele Vasile Vasilache
Publicat in : Predici de duminica -
Familia crestina
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.