
Ne-am obisnuit sa afirmam ca doar necrestinii nu-L cunosc si Il evita pe Hristos. In realitate, El ramane multor crestini necunoscut, pentru ca acestia Il tin la distanta. De ce? Pentru ca se simt deranjati de apropierea Lui.
Cu Dumnezeu departe, se vad asa cum le place sa se socoteasca si nu cum sunt. Inzestrati numai cu drepturi si calitati. Incapabili de a lua distanta de lauda de sine. Se culca si se trezesc in fiecare zi cu gandul la impotriviri, rafuieli, la a cere socoteala si a pune la zid.
Cu Dumnezeu aproape, trebuie sa renunte la parerea de sine si sa se smereasca. Nu mai au de ce sa se opreasca la greselile semenilor. Nu mai doresc sa vada defectele acelora, pentru ca nu mai cauta sa improspateze ura si judecata. Ajung sa-si vada nimicnicia. Incep sa-si iubeasca vrajmasii si sa se roage pentru dusmani. Reactioneaza asemeni lui Dumnezeu, iubind fara exceptii.
Pentru oamenii limitati la conditia lor, tinerea la distanta a lui Dumnezeu le face bine. Cazuti din normalitate, ei incearca sa desfiinteze pacatul si sa-l legitimeze la nivelul conventiilor sociale si morale. Nu mai vorbim de faptul ca li se pare un lucru de neatins facerea de bine pentru cei ce ii urasc. Dimpotriva, pentru cei care au facut din ei loc de odihna pentru Dumnezeu, totul devine posibil, inclusiv iubirea vrajmasilor. Au facut saltul de la omenesc la dumnezeiesc.
Iata ce aduc apropierea si departarea de Dumnezeu. Alegeti. Dar nu uitati ca de modul in care ati ales depinde fericirea sau suferinta vesnica.
Adrian Cocosila
-
Autorii duhovnicesti: mantuire, asceza si indumnezeire
Publicat in : Editoriale -
Indumnezeire si mantuire
Publicat in : Credinta -
Inocentizand spre Vama
Publicat in : Religie -
Indumnezeire sau mantuire
Publicat in : Editoriale -
Va fi o indumnezeire finala a tuturor creaturilor?
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.