Oamenii autentici ai lui Dumnezeu umplu bisericile. Fara reclama, fara fortare. Harul atrage. Ma gandesc la parintele Ionica de pe Armata Rosie (Turda, anii 1978-1985), care coagula tineretul patru zile pe saptamana. Luni, miercuri, vineri si duminica, in conditiile in care securistii nu se bucurau prea tare de acest fenomen.

Dupa ani, cand am ajuns "misionarul Turzii", m-am intalnit cu unii dintre ei (dintre tineri). Marturii ale puterii rugaciunii. Ma gandesc, de asemenea, la parintele Gheorghe de la Aschileu Mic, care a aprins, cam in aceeasi perioada, lacrima dorului de Hristos in noua generatie de slujitori (ucenicii Dorinel, Gabriel, Rares si altii, deveniti acum preoti). Ma bucur de fiii duhovnicesti ai parintelui Visarion de la Manastirea Floresti, oi ratacite reintoarse Acasa. E atata pace in biserica! Azi m-am reintalnit cu parintele Andrei. De la Cristorel, Nicula si Deva. O binecuvantare cereasca. Seara, la Vecernie, biserica a fost plina, oamenii fiind insetati de autentic, simplu, nefortat si eficient. Nu am mediatizat evenimentul, cu exceptia unui banal "anunt". Fara presa. Totul a functionat "fara fir". Si vestile bune circula repede. Am avut multi invitati, dar nici unul nu a atras o "audienta" atat de mare.

Bucurie si pentru co-slujitorii Marcel, Daniel si Cristian. Cu totii, suntem convinsi ca nu peste multa vreme vom vorbi despre parintele Andrei Coroian la fel cum il pomenim pe Arsenie Boca! Sunt multe marturii. Si inca e tanar. Dar sa nu grabim istoria. Evanghelia Mirelui Hristos se prelungeste in istorie prin sfinti. Despre prototipul sfinteniei, Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul, ne-a vorbit avva: "Nu s-a desfatat de placerea stomacului, ci de cantecul universului. El este purtatorul de lumina al Preotului Hristos. Nu mai aduce jertfa de sange. Il preinchipuie pe Mesia, aducandu-se jertfa ca preot si arhiereu. Si intelege cea mai grea fraza: eu ma voi micsora, ca Acela sa creasca. Cati facem asta? Cati ne micsoram, ca altii sa creasca? Ca duhovnic, Ioan este nuantat, intelegator si iubitor." In spiritul catehezelor istorice duminicale de la biserica noastra, parintele Andrei ne-a infatisat modelul Sfantului Paisie Velicicovski: "Era vesel si fericit, desi era descult si cu reverenda rupta. Avea rugaciunea in inima si darul lacrimilor. Sutele de ucenici (de opt nationalitati) ale parintelui Paisie reprezinta un model de traire crestina". Actualizarea, sublima: "Ucenicii sfantului Paisie au intemeiat manastirea ruseasca Optina, care a dat multi sfinti si intelectuali Bisericii. Aici au fost martirizati, in ziua de Pasti, acum 18 ani, trei calugari, dintre care unul fusese poloist de performanta. Noi cu asta sa ramanem: Cele noua Fericiri ar putea sfinti Europa. Hristos nu ne mai da porunci, ci ne fericeste. Aceasta este aritmetica crestinismului".

Asumarea statutului de "descult" nu e tocmai usoara, in conditiile in care omul tinde sa prefere halba de bere si maneaua. Mii de sfinti au respins oferta viclean-mincinosului si au populat Imparatia: Macarie de Kelb, Remaclus de Maastricht, Edward al Angliei, Gorazd de Boemia (ucis de nazisti), Avdei de Persia, Atanasie de Brest-Litovsk, Ioanichie Moroi, fecioara Bega din Copeland, Ethelburga (regina Angliei), Maisuradre si Mkheidre (martiri georgieni, ucisi in 1957, respectiv 1960), Chiriac de la Tazlau, Teodosie de Cernigov, Lobov de Voronej, Teodaard din Tarile de Jos, Pavel de la Pecerska ("fiul ascultarii") si Chiril de la Lacul Alb. Pentru copiii nostri, merita sa sacrificam un banut, pentru a le oferi un "Kinder": revista "Media Kinder"! Sa fim complicii marketingului luminos. "Cum as putea sa Te uit? Tu imi umpli inima cu bucurie, lumina si pace! Frate, ai grija ca valul de necazuri sa nu te smulga de langa Hristos!" (sfantul Ioan de Kronstadt). Pentru a participa la liturghia angelica, ne vom "desculta" de toate inutilitatile. Ne vom stabili Prioritatile, pentru eficientizarea timpului alocat vesniciei. Parca suna prea des telefonul, intrerupandu-ne de la orice. Poate nu vom vedea Parisul, dar avem o sansa sa devenim cetateni ai Edenului. Afisul din biroul de turism este icoana: ne arata unde vom calatori. Nu ne putem ruga mereu pe graba, nu fusarim la nesfarsit canonul de viata. Nu traim in acest "cort" de dragul sederii, ci ne pregatim pentru Intoarcere.

"Cand o sa te vad la Poarta Raiului, am sa te trag cu mine la Dumnezeu!" Ii spune parintele Ilie Cleopa acum doua zile lui A., care i-a fost ucenic(a) timp de douazeci de ani. Nebunie pentru cei ce pier, puterea divina pentru cei ce se mantuiesc. Parintele ridica usor bastonul lui si ii face semn, plin de bucurie: "Domnul va veni la tine!". A. se spovedeste si se veseleste de iminenta vindecare: "Vino la mormantul meu si roaga-te, te voi ajuta. Ia pamant de la Sihastria. Dumnezeu, Cel marit in Sfanta Treime, te va vindeca". Suntem reticenti la astfel de Mesaj? Da, e nitel complicat sa explici interferarea lumii autentice in platitudinea mundana. Daca ne-am ruga "de-a-devaratelea"?! Cu siguranta, am fi mai luminosi, mai fericiti, mai calmi, asa cum ne sfatuieste marele duhovnic moldav. "Multi au ras de mine, prostanacul de la oi, iar eu nu am vrut sa fiu staretul lor." Trebuie sa existe ceva Dupa, ceva frumos, ceva real. Parintele Cleopa ne va imburda in bucurie, nu fiti tristi. Se roaga pentru voi. Pocaiti-va de toate aberatiile egoiste. Cititi paraclisele zilnic, plus rugaciunea inimii. Si nu va complicati cu vile, piscine si invidii. Doar harnicie si corectitudine. Iar harul va lucra si in voi. Si parintele Cleopa va va astepta la Poarta Raiului! Marturia acestei crestine ne intareste in credinta. Iar in vremurile acestea, tot mai multe interferente ale luminii nu fac decat sa distruga negura.

De ce nu ploua? Se intreaba toti, uitand ca nu avem nevoie de apa, ci de Dumnezeu, Cel ce daruieste apa. De ce nu ploua? Se intreaba tinerii, uitand ca duminica dimineata nu gratarul e in pole-position. De ce nu ploua? Se intreaba adultii, acuzand pe preot de "aranjamente". Doamne, trimite-ni-l pe Ilie! Se roaga toti, necitind si pagina in care ii pedepseste pe necredinciosi. Ne raspunde duhovnicul din Pateric, avva Axoe: "Nu ploua, pentru ca nu aveti credinta!" Si ridicandu-si batranul harismatic mainile la cer in rugaciune, indata a plouat. Nu ploua, pentru ca l-am mahnit pe Cel ce trimite ploaia blanda, uitandu-ne pierduti la buletinele meteo, in detrimentul acatistelor. Seceta financiara afecteza si constructia de biserici. Totusi, cea mai mare dobanda o are investitia in cunoasterea Adevarului. Seceta de fapte bune duce la indiferenta, la boala sufletului, la moarte duhovniceasca. Spovedim si pacatele marunte: o gaura mica poate scufunda un vapor mare! Pe terenul ignorantei nu rodesc decat vicii: in arsita desertului, e greu sa produci ulei de masline! Solutia ramine Oaza: reduta psihoterapeutilor spirituali. In rugaciune, simtim adierea de vant subtire si anticipam Curcubeul. Suntem vii, rourati de Sfantul Duh. Nu suntem viermi, ci frati ai Mirelui Hristos! Un psalm spus cu credinta valoreaza mai mult decat o suta de reviste mondene. Corabia lui Hristos nu este in deriva, chiar daca cate un Petru se mai leapada sau cate un Iuda se mai spanzura. Nu vreau sa devin un "Popescu Cineva", nici macar un "Altcineva", ci doar ma straduiesc sa copiez modelul hristic, fara sa fiu exmatriculat pentru plagiat. Daca ai fi redactor la Radio Romania Junior, cum ai capta atentia copiilor? Oare nu prin copilarii?! Ei, in Biserica nu caut ratingul, ci standardul. Cel impus de Parintii pustiei. A fi exigent nu inseamna a nu fi bland. Ce asteptari ai? Despre anturaj: cine sunt utilizatorii retelei tale sociale, sfintii sau interlopii? Despre mantuire: ce importanta acorzi psihoterapeutului duhovnicesc? Are dreptate polonezul Reymont: Ai auzit ca bat clopotele, dar nu stii la care biserica.

Marius MATEI

.

• Bizantul si Ortodoxia
  Publicat in : Editoriale
• Ce este ortodoxia ?
  Publicat in : Editoriale
• Ortodoxia, factor de regres?
  Publicat in : Editoriale
• Ortodoxia si integrarea europeana
  Publicat in : Editoriale
• Ortodoxia nu este invechita
  Publicat in : Editoriale