Despre vina si esec

Despre vina si esec

Ceea ce a motivat editorialul de faţă este, în bună măsură, mentalitatea unora dintre credincioşi, insuficient catehizaţi sau influenţaţi de scrierile pietiste care au „inundat“ bibliotecile. Ne referim strict la concepţia despre Botez, redus doar la modalitatea prin care ni se „iartă“ păcatul strămoşesc, văzut ca vină personală a fiecăruia dintre noi, cei ce primim această sfântă Taină. Ni se induce astfel conştiinţa vinovăţiei - o pură manifestare orgolioasă, bazată pe apriorism, deosebită de conştiinţa eşecului, ca efect al punerii în scenă a propriei libertăţi -, în faţa unui Dumnezeu gata oricând să pedepsească pc oricare urmaş al lui Adam, fiecare dintre noi purtând responsabilitatea păcatului protopărinţilor. Ţine de domeniul evidenţei că aceste teorii ne-ortodoxe se inspiră din bine cunoscutele erori anselmiene şi mai târziu calvine ale satisfacerii „onoarei Tatălui, ofensat de neascultarea primilor oameni, în acest context sintagma „Deus amor est! '' îşi pierde orice intensitate. După Sinodul de la Trident (1545-1563) avem deja conturată imaginea unui „Dumnezeu răzbunător, conceptualizări - un Tată sadic, vorba lui Yannaras, bucurându-se de chinul păcătoşilor ce ard în iad11 - , coborât la puterea Unită de înţelegere a creatului.

Botezul este naşterea „din nou“. Dacă singurul înţeles al Botezului ar fi iertarea păcatelor, pentru ce mai botezăm pruncii care n-au păcate personale? „Astfel, Biserica botează copiii nu pentru a le ierta păcatele încă inexistente, ci pentru ca să le dea o viaţă nouă şi nemuritoare, pe care părinţii lor muritori nu sunt în stare să le-o transmită"1.

Există în opinia unora, ineficient articulată patristic, părerea inexactă şi incompletă, prin reducţionismul său legalist, preluată din opera Fericitului Augustin, ce susţine că „Dacă omul nu ar fi păcătuit, Fiul Omului nu ar fi venit". Or, noi ştim că eşecul lui Adam va schimba doar motivaţia întrupării - deci nu excludem sub nicio formă caracterul de jertfă şi ispăşitor, cât se poate de real -, dar nu şi finalitatea ei, adică îndumnezeirea creaţiei şi a omului. In mărturisirea de credinţă spunem că Hristos Se întrupează „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire", nu pentru că Adam a căzut din starea originară, iar slujba Botezului nu conţine noţiunea de „păcat strămoşesc". Este însă adevărat, cum spuneam, că jertfa Mântuitorului are în primul rând rol expiator, condiţie principială pentru a păşi pe „calea cea strâmtă" a existenţei creştine. Omul „cel vechi", autonom, individualist intră în interiorul comuniunii sfinţilor şi este integrat prin Duhul în trupul mistic al lui Hristos - Biserica. Chiar dacă pare că vrăjmaşul, prin ispita lui, a dus la întruparea Fiului lui Dumnezeu, motivaţia reală este mult mai simplă şi cu mult mai profundă: numai iubirea dumnezeiască L-a chemat pe Dumnezeu să se facă om, pentru ca - primind răscumpărarea - omul să se facă dumnezeu.

Eşecul omului de a fi în Dumnezeu are fără dubii o însemnătate cosmică, răsfrântă asupra întregii Creaţii de care umanitatea este legată fiintial; această catastrofă nu putea fi îndreptată decât dc Creatorul însuşi. Cu alte cuvinte, scopul suprem al Treimii şi al gestului chenotic al întrupării, tară a nega aspectul de jertfa şi reconcilierea tuturor oamenilor cu Dumnezeu prin moartea Sa pe cruce, este, primordial, îndumnezeirea făpturii (2 Petru 1,4).

In fond, plasarea responsabilităţilor şi urmărilor unor păcate personale pe umerii urmaşilor intră în totală contradicţie cu învăţătura Scripturii. Moartea lui Adam şi a fiecărui om nu poate fi considerată urmare a unei decizii a Divinităţii de a pedepsi. Niciodată Sfântul Pavel în Rom. 5, 12, nu ne sugerează acest lucru. Şi, bineînţeles, nici ideea că am moşteni vina împreună cu Adam; aceasta ar însemna să ignorăm adevărata natură a dreptăţii lui Dumnezeu.

Iată ce mărturiseşte Scriptura cu privire la transmiterea păcatelor părinţilor la urmaşi: „Pentru ce spuneţi voi în ţara lui Israel pilda aceasta şi ziceţi: Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii? Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel. Că iată toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul tatălui, tot aşa şi sufletul fiului; sufletul care a greşit va muri." (Iezechil, 18, 2-4). „[...] Acest om (dreptul n.n.) nu va muri pentru nedreptăţile părintelui său, ci în veci va trăi." (Iezechiel 18, 17) Versetul 17. ş.u. desfiinţează opinia ce susţine transmiterea păcatului personal de la strămoşi la urmaşi. Dreptatea lui Dumnezeu reiese de altfel din acelaşi context: „Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu - şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu?" (Iezechiel 18, 23).

Deci, răzvrătirea lui Adam şi a Evei împotriva lui Dumnezeu poate fi concepută ca păcatul lor personal. Nu ar mai exista loc, atunci, într-o astfel de antropologie, pentru conceptul de vină moştenită sau de „păcat al naturii", deşi o astfel de antropologie admite că natura omenească suportă consecinţele păcatului primordial.

Este evident că păcatul lui Adam trebuie pus în legătură cu umanitatea tot aşa cum Hristos a adus mântuire pentru toţi oamenii. Hristos însuşi Se autoidentifică şi Se solidarizează cu neamul omenesc; Se numeşte pe Sine Fiu al Omului, înzestrat cu aşa - numita personalitate corporativă. Acesta este motivul în virtutea căruia ni se vorbeşte despre cei doi „Adami" la  I Cor. 15,22 (Căci precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia.), dar şi Facere 1, 27 „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său" care se referă la crearea lumii, în general. Moartea, iniţial inutilă şi absurdă, boala şi suferinţa ca pedepse pentru păcate - toate acestea îşi pierd puterea şi semnificaţia prin Botez, transformându-se în posibilităţi ale „transsubstanţierii" duhovniceşti.

Preot Manuel RUSU

Nota: John Meyendorff, Teologia Bizantina, Editura IBMBOR, 1996, pag. 196

Baraganul Ortodox, nr 174 noiembrie 2017
 

Pe aceeaşi temă

23 Ianuarie 2018

Vizualizari: 1107

Voteaza:

Despre vina si esec 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Niceea si mostenirea sa. O perspectiva privind teologia trinitara din secolul al IV-lea
Niceea si mostenirea sa. O perspectiva privind teologia trinitara din secolul al IV-lea Secolul al IV-lea al erei creștine a fost martorul unei controverse care a generat unele dintre principiile fundamentale ale doctrinei trinitare și hristologice clasice, cel mai important crez din istoria creștinismului, precum și texte teologice care au 107.00 Lei
„Dumnezeu este un razboinic”. Violenta si razboiul in Vechiul Testament
„Dumnezeu este un razboinic”. Violenta si razboiul in Vechiul Testament Pruncucidere... Război sfânt... Un Dumnezeu care se mânie... Violența în Vechiul Testament a fost mult timp o piatră de poticnire atât pentru credincioşi, cât şi pentru atei. Încercările de a explica această violență – fie prin minimizarea ei ca alegorie 30.00 Lei
Talcuire la epistola catre evrei
Talcuire la epistola catre evrei Cu adevărat, unde s-a înmulțit păcatul, a prea prisosit darul (Romani 5, 20). Aceasta și aici, la începutul epistolei, însemnează fericitul Pavel scriind către evrei. Căci de vreme ce, fiind ei cu totul ticăloșiți și dosădiți de răutăți, și din acestea 68.00 Lei
Ortodoxie si false credinte - Cum sa afli calea catre Hristos (editia a doua, revizuita)
Ortodoxie si false credinte - Cum sa afli calea catre Hristos (editia a doua, revizuita) Nădăjduiesc ca în această carte să le ofer cititorilor o introducere în principalele elemente de doctrină și practică ce deosebesc religiile lumii de Ortodoxie. În prezent, dacă vorbeşti despre faptul că unele credinţe sunt adevărate, iar altele sunt fals 52.00 Lei
Vietile sfintilor povestite pentru copii. Martie-aprilie
Vietile sfintilor povestite pentru copii. Martie-aprilie Viețile de sfinți sunt istorii reale, în măsură să hrănească încă de timpuriu nu atât imaginația copiilor, cât mai ales inimile lor. Născute din experiența vie, aceste istorisiri au schimbat sufletele celor ce s-au aplecat asupra lor și, prin aceasta 33.83 Lei
Evanghelia Biruitorului mortii. Cugetari si predici la Invierea Domnului
Evanghelia Biruitorului mortii. Cugetari si predici la Invierea Domnului Învierea nu este începutul unei noi ere și nu este doar un mare eveniment al trecutului. Învierea este izvorul vieții creștine. Învierea este viața însăși. Tocmai de aceea, Sfântul Ierarh, urmându-l pe Apostolul Pavel, arată că, dacă evenimentul Învierii 33.83 Lei
Vesnicia sau (ne)murirea digitala? De la pandemie la molima informationala, vorbirea desarta, lacomie si akedie
Vesnicia sau (ne)murirea digitala? De la pandemie la molima informationala, vorbirea desarta, lacomie si akedie Am creat instrumente mai puternice decât capacitatea noastră de a ne înțelege limitele în utilizarea lor. Asistăm la o formă de haos ontologic, nu știm în ce categorie să încadrăm noile sisteme. Au ajuns să vorbească precum noi, dar nu au viață, par să ne 37.00 Lei
Zece cuvantari la Postul Mare
Zece cuvantari la Postul Mare Omul creat după chipul lui Dumnezeu este în aşa fel plăsmuit încât, în calitatea lui de fiinţă inteligentă şi de sine stătătoare, să Îl închipuie pe Dumnezeu pe pământ, să facă voia Lui care este scrisă în inimă şi să-şi facă din această lege voie proprie 21.14 Lei
Cum sa imbunatatim relatiile cu parintii
Cum sa imbunatatim relatiile cu parintii În viaţa adultă, de sine stătătoare, nu intrăm în condiţii egale. Unii sunt mai încrezători în ei înșiși, mai capabili să iubească şi să ierte, alţii sunt mai dependenţi, mai slabi, mai anxioşi şi mai nefericiţi – cauza principală fiind relaţiile noastre 25.37 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact