Despre vina si esec

Despre vina si esec

Ceea ce a motivat editorialul de faţă este, în bună măsură, mentalitatea unora dintre credincioşi, insuficient catehizaţi sau influenţaţi de scrierile pietiste care au „inundat“ bibliotecile. Ne referim strict la concepţia despre Botez, redus doar la modalitatea prin care ni se „iartă“ păcatul strămoşesc, văzut ca vină personală a fiecăruia dintre noi, cei ce primim această sfântă Taină. Ni se induce astfel conştiinţa vinovăţiei - o pură manifestare orgolioasă, bazată pe apriorism, deosebită de conştiinţa eşecului, ca efect al punerii în scenă a propriei libertăţi -, în faţa unui Dumnezeu gata oricând să pedepsească pc oricare urmaş al lui Adam, fiecare dintre noi purtând responsabilitatea păcatului protopărinţilor. Ţine de domeniul evidenţei că aceste teorii ne-ortodoxe se inspiră din bine cunoscutele erori anselmiene şi mai târziu calvine ale satisfacerii „onoarei Tatălui, ofensat de neascultarea primilor oameni, în acest context sintagma „Deus amor est! '' îşi pierde orice intensitate. După Sinodul de la Trident (1545-1563) avem deja conturată imaginea unui „Dumnezeu răzbunător, conceptualizări - un Tată sadic, vorba lui Yannaras, bucurându-se de chinul păcătoşilor ce ard în iad11 - , coborât la puterea Unită de înţelegere a creatului.

Botezul este naşterea „din nou“. Dacă singurul înţeles al Botezului ar fi iertarea păcatelor, pentru ce mai botezăm pruncii care n-au păcate personale? „Astfel, Biserica botează copiii nu pentru a le ierta păcatele încă inexistente, ci pentru ca să le dea o viaţă nouă şi nemuritoare, pe care părinţii lor muritori nu sunt în stare să le-o transmită"1.

Există în opinia unora, ineficient articulată patristic, părerea inexactă şi incompletă, prin reducţionismul său legalist, preluată din opera Fericitului Augustin, ce susţine că „Dacă omul nu ar fi păcătuit, Fiul Omului nu ar fi venit". Or, noi ştim că eşecul lui Adam va schimba doar motivaţia întrupării - deci nu excludem sub nicio formă caracterul de jertfă şi ispăşitor, cât se poate de real -, dar nu şi finalitatea ei, adică îndumnezeirea creaţiei şi a omului. In mărturisirea de credinţă spunem că Hristos Se întrupează „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire", nu pentru că Adam a căzut din starea originară, iar slujba Botezului nu conţine noţiunea de „păcat strămoşesc". Este însă adevărat, cum spuneam, că jertfa Mântuitorului are în primul rând rol expiator, condiţie principială pentru a păşi pe „calea cea strâmtă" a existenţei creştine. Omul „cel vechi", autonom, individualist intră în interiorul comuniunii sfinţilor şi este integrat prin Duhul în trupul mistic al lui Hristos - Biserica. Chiar dacă pare că vrăjmaşul, prin ispita lui, a dus la întruparea Fiului lui Dumnezeu, motivaţia reală este mult mai simplă şi cu mult mai profundă: numai iubirea dumnezeiască L-a chemat pe Dumnezeu să se facă om, pentru ca - primind răscumpărarea - omul să se facă dumnezeu.

Eşecul omului de a fi în Dumnezeu are fără dubii o însemnătate cosmică, răsfrântă asupra întregii Creaţii de care umanitatea este legată fiintial; această catastrofă nu putea fi îndreptată decât dc Creatorul însuşi. Cu alte cuvinte, scopul suprem al Treimii şi al gestului chenotic al întrupării, tară a nega aspectul de jertfa şi reconcilierea tuturor oamenilor cu Dumnezeu prin moartea Sa pe cruce, este, primordial, îndumnezeirea făpturii (2 Petru 1,4).

In fond, plasarea responsabilităţilor şi urmărilor unor păcate personale pe umerii urmaşilor intră în totală contradicţie cu învăţătura Scripturii. Moartea lui Adam şi a fiecărui om nu poate fi considerată urmare a unei decizii a Divinităţii de a pedepsi. Niciodată Sfântul Pavel în Rom. 5, 12, nu ne sugerează acest lucru. Şi, bineînţeles, nici ideea că am moşteni vina împreună cu Adam; aceasta ar însemna să ignorăm adevărata natură a dreptăţii lui Dumnezeu.

Iată ce mărturiseşte Scriptura cu privire la transmiterea păcatelor părinţilor la urmaşi: „Pentru ce spuneţi voi în ţara lui Israel pilda aceasta şi ziceţi: Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii? Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel. Că iată toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul tatălui, tot aşa şi sufletul fiului; sufletul care a greşit va muri." (Iezechil, 18, 2-4). „[...] Acest om (dreptul n.n.) nu va muri pentru nedreptăţile părintelui său, ci în veci va trăi." (Iezechiel 18, 17) Versetul 17. ş.u. desfiinţează opinia ce susţine transmiterea păcatului personal de la strămoşi la urmaşi. Dreptatea lui Dumnezeu reiese de altfel din acelaşi context: „Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu - şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu?" (Iezechiel 18, 23).

Deci, răzvrătirea lui Adam şi a Evei împotriva lui Dumnezeu poate fi concepută ca păcatul lor personal. Nu ar mai exista loc, atunci, într-o astfel de antropologie, pentru conceptul de vină moştenită sau de „păcat al naturii", deşi o astfel de antropologie admite că natura omenească suportă consecinţele păcatului primordial.

Este evident că păcatul lui Adam trebuie pus în legătură cu umanitatea tot aşa cum Hristos a adus mântuire pentru toţi oamenii. Hristos însuşi Se autoidentifică şi Se solidarizează cu neamul omenesc; Se numeşte pe Sine Fiu al Omului, înzestrat cu aşa - numita personalitate corporativă. Acesta este motivul în virtutea căruia ni se vorbeşte despre cei doi „Adami" la  I Cor. 15,22 (Căci precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia.), dar şi Facere 1, 27 „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său" care se referă la crearea lumii, în general. Moartea, iniţial inutilă şi absurdă, boala şi suferinţa ca pedepse pentru păcate - toate acestea îşi pierd puterea şi semnificaţia prin Botez, transformându-se în posibilităţi ale „transsubstanţierii" duhovniceşti.

Preot Manuel RUSU

Nota: John Meyendorff, Teologia Bizantina, Editura IBMBOR, 1996, pag. 196

Baraganul Ortodox, nr 174 noiembrie 2017
 

Pe aceeaşi temă

23 Ianuarie 2018

Vizualizari: 1047

Voteaza:

Despre vina si esec 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Marele exterminator
Marele exterminator Părăsind Bucureștiul, unde poliția comunistă îl hăituia ca pe o fiară, Traian Roman, un tânăr seminarist, se refugiază la Paris, cu convingerea că de aici înainte se va afla la adăpost de urmăritorii săi – fără a ține seama însă de îndârjirea partidului 26.43 Lei
Tainele cartii cu sapte peceti. Cateheze la Cartea Apocalipsei - ed. 2
Tainele cartii cu sapte peceti. Cateheze la Cartea Apocalipsei - ed. 2 Arhimandritul Athanasie Mytilineos (1927‑2006), starețul Mă­năstirii Ador­mi­rea Maicii Domnului şi Sfântul Dimitrie din Larisa, Grecia, a fost un predicator lu­minat, care s‑a dedicat încă din tinerețe catehizării poporului lui Dumnezeu – slujire pentru 50.74 Lei
Ortodoxie si Catolicitate
Ortodoxie si Catolicitate John Meyendorff (1926-1992) s-a născut la Neuilly, din părinți ruși cu rădăcini germano-bal­ti­ce, emigrați în Franța. Din pricina originii și sta­tu­tu­lui său de emigrant, a resimțit pe propria piele carențele și deșertăciunea naționalismelor în 31.71 Lei
Sfaturi pentru familia crestina
Sfaturi pentru familia crestina Această carte cuprinde sfaturi despre problemele familiei ale unor importante personalităţi ale Greciei ortodoxe, cum ar fi arhim. Filothei Faros, arhim. Makarios Griniezakis (­specia­list în ­bioetică şi predicatorul oficial al arhidiocezei Cretei) 26.43 Lei
Sfintii Insulelor Britanice
Sfintii Insulelor Britanice In veacurile de inceput ale crestinismului apusean, pamanturile Britaniei și ale Irlandei au rodit o multime de sfinti, care au aprins cu ravna lor lumina Evangheliei in intreg Apusul Europei. Vietuitori ai pustiei si intemeietori de manastiri, dascali si 50.74 Lei
Ghimpele din trup. Aspecte practice ale invataturii crestine despre boala
Ghimpele din trup. Aspecte practice ale invataturii crestine despre boala De‑a lungul vieții pământești, oricine s‑a ciocnit de problema bolii, resimțind impactul negativ pe care ea îl are de obicei în viața noastră și a celor apropiați nouă. Medicul, psihologul și teologul Konstantin Zorin, binecunoscut deja cititorilor români 29.60 Lei
Povestiri de sarbatori
Povestiri de sarbatori În lumea noastră adeseori insuportabil de cenuşie, ne izbăveşte lumea de Sus, întrupându‑se în lumină şi frumuseţe. În odăjdii de poveste, tărâmul minunii îşi întinde braţele către cei mai mici cititori, plin de tâlc şi învăţăminte, cu ochii limpezi şi 26.43 Lei
Despre facerea lumii. Cateheze la Cartea Facerii
Despre facerea lumii. Cateheze la Cartea Facerii Comentariul arhimandritului Athanasie Mytilineos la Hexaemeron (cartea Facerii) are deosebita calitate de a te face martor al felului minunat în care Dumnezeu a creat lumea, iar aceasta nu scolastic, ci făcându-te să simți adierile creatoare ale Duhului 31.71 Lei
Mica Filocalie athonita contemporana a Rugaciunii lui Iisus. Rugaciunea lui Iisus potrivit invataturii marilor duhovnici athoniti ai secolului al XX‑lea
Mica Filocalie athonita contemporana a Rugaciunii lui Iisus. Rugaciunea lui Iisus potrivit invataturii marilor duhovnici athoniti ai secolului al XX‑lea Muntele Athos este şi azi „sipetul Rugăciunii lui Iisus”, şi marii duhovnici ale căror învăţături şi mărturii sunt prezentate în acest volum se află printre cei mai desăvârşiţi moştenitori ai tradiţiei care a transmis-o de-a lungul vremii, dar şi printre 31.71 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact