E inceput de toamna, o toamna frumoasa cu cer involburat. Din pacate, dinspre Rusia vine un miros innacacios de pucioasa. Miroase a razboi. Razboiul, in esenta lui nu s-a schimbat. Razboiul este si va fi prezent in toate sistemele sociale, de la nivel interindividual, pana la nivel international si nu difera cu mult fata de cel prezentat in discursurile politicienilor din “Razboaiele polineziene”, acum aproape doua milenii si jumatate de catre Tucidide.

El ramane ceea ce a fost dintotdeauna: o continuare, mai exact, o exprimare si o materializare, prin mijloace violente, a politicii, o cale directa de blocare a unei situatii internationale complexe, o modalitate categorica, imediata, violenta si intempestiva de impunere a vointei in dialectica de confruntare dintre entitati. S-au dat multe definitii razboiului, privit dintr-o multime de unghiuri si de perspective.

In dictionarul de Politologie se da o definitie mai exacta, cu toate ca tot traditionala, a razboiului ca ”fenomen social care reprezinta una din formele de solutionare a contradictiilor socio-politice, economice, ideologice, precum si nationale, regionale, teritoriale si a altora dintre state, popoare, natiuni, clase si grupuri sociale cu mijloace de violenta armata“. In continuare se specifica faptul ca politica, principalul element al esentei razboiului, poate sa asigure “realizarea scopurilor propuse nu numai cu ajutorul violentei armate, dar si cu a altor tipuri de lupta”.

Dupa opinia specialistilor militari, razboiul trebuie analizat ca un proces care evolueaza si se modifica si in continutul sau, si in formele de manifestare, si in esenta. Razboiul este un fenomen social complex, un fenomen-limita. El tine de o esenta sociala care contine confruntarea. Desigur, nu orice confruntare este razboi, dar orice razboi este o confruntare, si anume o confruntare armata violenta. Razboiul nu este un blestem, nu este o catastrofa, chiar daca, uneori, duce la catastrofe umane, materiale, ecologice si culturale inimaginabile.

In realitate, razboiul este un fenomen extrem de complex, avand determinari diferite: filosofice, politice, economice, tehnologice, juridice, sociologice, psihologice si religioase. In toate aceste domenii, omul ramane principalul actor, pentru ca razboiul este raportat la perspectiva umana. Din acest motiv, sunt acceptabile afirmatiile lui Wesley K. Robert, ca izvoarele, natura si deznodamantul razboiului vor fi intotdeauna determinate de factorul om. In acest prag de toamna, omul razboiului este Putin, omul care a ridicat primul sabia.

Astazi, in contemporaneitate, minoritatile ca sisteme de valori morale si culturale genereaza fenomene de revitalizare cu proportii impresionante si neasteptate. Fenomenul de autonomie administrativa poate dobandi un caracter emblematic pentru timpul nostru, ca miza fundamentala pentru cunoasterea si intelegerea tensiunilor si conflictelor inter-etnice si religioase si, nu numai. Deja, autonomia tinutului secuiesc a devenit proiect strategic al „partidului” UDMR.

Conform majoritatii specialistilor, in momentul de fata, asistam la o crestere substantiala a influentei minoritatilor asupra politicii in multe regiuni de pe glob. Iata, de pilda, fostul lider al minoritatii tatare musulmane din Crimeea, Mustafa Dzemilev, a solicitat Turciei, Azerbaijanului si Kazahstanului sa faca tot posibilul ca regiunea sa ramana in continuare parte a Ucrainei. „Nu-i lasati singuri pe fratii si pe surorile noastre in aceste vremuri dificile”, a indemnat Dzemilev.

Avand in vedere situatia actuala din Ucraina si analizand succesiunea actiunilor politico-militare desfasurate pana in prezent, putem constata cu stupoare si ingrijorare ca razboiul bate la usa. Din ultimele informatii ucrainene si in conformitate cu analizele politico-militare ale specialistilor, este probabil ca in circa doua saptamani razboiul declansat oficial in Ucraina de catre Rusia sa se extinda si sa afecteze tarile din Estul Europei, inclusiv Romania. De asemenea, nu pot fi excluse nici actiuni militare rusesti "preventive" pe teritoriul Ucrainei, probabil insotite si de actiuni de tip diversionist cu scopul provocarii de violente. Un fapt care pare sa confirme cele spuse mai sus este si patrunderea pe teritoriul Ucrainei a circa 1000 de militari din trupele speciale ale armatei ruse.

Din pacate, in momentul de fata, asistam la un razboi, la propriu si la figurat, la care structurile euroatlantice nu au o reactie pe masura. Atat NATO, cat si Uniunea Europeana se dovedesc a fi depasite de situatie, atat din punct de vedere al structurilor militare, cat si din punct de vedere doctrinal, al strategiilor de securitate care numai corespund tipologiilor de conflicte armate actuale. „Daca Ucraina se va scinda, va fi razboi”, avertiza lunile trecute un oficial rus, potrivit Financial Times. De fapt, atunci cand diplomatia tace, din pacate, vorbesc armele.

Stefan Popa

.