Dumnezeu este un complice al diavolului?

In rugaciunea "Tatal nostru” spunem la un moment dat "si nu ne duce pe noi in ispita". Au fost persoane care au atribuit termenului "ispita", sensul de "pacat". Dar "a ispiti” nu inseamna a pacatui, ci a ademeni, a tenta. Scopul ispitei este acela de a pune la incercare, de a verifica credinta omului. Ispitele in sine nu sunt pacate. Daca ispita ar fi fost un pacat, Mantuitorul nu S-ar fi lasat ispitit.

Potrivit cuvintelor Sfantului Apostol Iacob: "Dumnezeu nu poate fi ispitit de rele, El insusi nu ispiteste pe nimeni" (Iacob 1, 13-15), reiese ca Dumnezeu nu ne duce in ispita, ci El doar ingaduie ispita. Dar ispitele sunt permise de Dumnezeu pentru a ne intari in bine, si nu pentru a ne prabusi in rau.

Sfintii Parinti ne atrag atentia ca "a nu avea experienta momelii raului e propriu firii dumnezeiesti, nu celei omenesti“. Dar daca Dumnezeu permite sa fim isptiti, trebuie sa fim constienti ca ne-a oferit si "armele” de a iesi invingatori din lupta cu ispitele.

Se poate intampla ca omul sa se odihneasca cu "armele” pe el, in loc sa le foloseasca in lupta. Si din nefolosirea lor, ele pot "rugini”, isi pot pierde puterea dintru inceput. Intr-o astfel de situatie, sensul cuvintelor "si nu ne duce pe noi in ispita", ar putea fi "si nu ne lasa sa intram in ispita". De exemplu, daca Dumnezeu ne-a dat puterea sa inotam, marea nu mai este primejdioasa decat pentru cel care nu inoata. Asa ca tuturor celor care le iese in fata marea in timpul vietii, trebuie sa stie ca au primit si puterea de a o traversa. Dar prin neruperea legaturii cu pacatele, membrele ajung la paralizie. Ajuns intr-o astfel de stare, omul cere prin cuvintele "si nu ne duce pe noi in ispita", sa fie ferit de ispita.

Psalmitul David graieste: "Cerceteaza-ma, Doamne, si cunoaste inima mea; incearca-ma si cunoaste cararile mele” (Psalm 138, 23). Deci, el nu cere sa fie lasat in pace, ci incercat. Asa ca nu prezenta ispitelor trebuie sa ne nelinisteasca, ci lipsa lor, dupa cum spune si Isus Sirah (2, 1): "Daca te apropii sa slujesti Domnului pregateste-te pentru ispite".

La Sfantul Maxim Marturisitorul, in raspunsurile catre Talasie, intalnim o alta explicatie a cuvintelor: "si nu ne duce pe noi in ispita”. El spune ca sunt doua feluri de ispite, unul cu voia si altul fara voie, unul creator de placeri voite, celalalt aducator de dureri fara voie. Ispita de voie da fiinta placerilor voite, iar cea fara de voie aduce durerile fara de voie. Ispita cu voie produce intristarea in suflet si cauzeaza placerea in simturi; iar cea fara de voie naste placerea sufletului si intristarea trupului. Dupa aceea, continua Sfantul Maxim, socotesc ca Domnul si Dumnezeul nostru, invatand pe ucenicii Sai cum trebuie sa se roage, le spunea sa se roage sa nu le vina felul ispitelor cu voia, adica ii invata pe ucenicii Sai sa se roage sa nu fie lasati sa faca experienta ispitelor placerii, adica a celor voite si poftite. De aici reiese ca sunt si ispite venite de la noi, prin atasarea intr-un mod patimas fata de creatie, de care trebuie sa fugim. Ispitele cu ingaduinta lui Dumnezeu sunt spre folosul omului, pe cand cele venite de la noi sunt spre distrugerea naturii umane.

Cand se nasc ispitele de la noi? Atunci cand simturile nu sunt induhovnicite. Pentru a sti care sunt ispitele de la noi si care sunt cele ingaduie de Dumnezeu, e nevoie de relatia cu duhovnicul nostru. Fara duhovnic, exista riscul sa lepadam ceea ce nu trebuia lepadat si sa imbracam, ceea ce nu trebuia imbracat.

In concluzie, Dumnezeu nu este un complice al diavolului. Daca El ofera diavolului ocazia de a ne ispiti, e bine sa stim ca ne-a dat si puterea de a iesi invingatori. Precum Hristos a fost dus de Duhul in pustie, ca sa fie ispitit de catre diavol (Matei IV, 1) si a iesit biruitor, asa si noi, de vom fi pusi in fata ispitelor ingaduie de Dumnezeu, putem iesi biruitori prin unirea cu El.

Adrian Cocosila

Pe aceeaşi temă

• Iadul si diavolul in iconografia ortodoxa
  Publicat in : Pictura
• Diavolul, din furnica ajunge leu
  Publicat in : Pilda zilei
• Poate fi injurat diavolul ?
  Publicat in : Editoriale
• Pact cu diavolul?
  Publicat in : Pilda zilei

Publica un articol

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine:

04 Aprilie 2012

Vizualizari: 10514

Voteaza:

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Dumnezeu este un complice al diavolului? 5.00 / 5 din 1 voturi. 10 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

ispitele diavolul libertatea

Comentarii (10)

• Ana-Maria LupuPostat la 2010-07-29 19:03

  "Asa ca nu prezenta ispitelor trebuie sa ne nelinisteasca, ci lipsa lor, dupa cum spune si Isus Sirah (2, 1): "Daca te apropii sa slujesti Domnului pregateste-te pentru ispite"." cat adevar,bun articol,este bine argumentat

• cret nicolaePostat la 2010-07-26 21:39

  sa nu fim multzi invatatori! (ci mai multzi implinitori ai cuvantului) o remarca pentru Tudor Stefan cu privire la traducere si urarea:"Domnul să fie cu noi cu toţi şi să ne ierte pe noi, păcătoşii."

• geanina daniela donisan Postat la 2010-06-25 11:38

  Un articol foarte bun.

• Tudor StefanPostat la 2010-06-21 21:54

  Din câte ştiu, Dumnezeu este creatorul diavolului. Chiar dacă, înainte de cădere, îl chema Lucifer şi era primul arhanghel şi cel mai frumos). Un părinte, licenţiat în litere, remarca o posibilă traducere greşită a verbului "a ispiti" din greacă folosindu-se semnificaţia mai puţin uzuală a verbului grec care ar fi avut ca sens mai larg răspândit "a încerca". Astfel rugăciunea împărătească "Tatăl nostru" este: ... şi nu ne da încecări şi ne izbăveşte de cel rău...". E aici o nuanţă... în ceea ce scrie Costică Mălai... Sigur, ştim cu toţii Psalmul 50 prin care cerem iertarea păcatelor noastre nu după meritele proprii ci după mulţimea îndurărilor Mântuitorului... Trebuie totuşi să remarcăm faptul că Domnul Iisus Hristos a spus la un moment dat în rugăciunea Lui ... De este cu putinţă, îndepărtează acest pahar de la mine. Dar facă-se voia Ta.... Deci, dacă nu este voia explicită a Domnului, autoflagelerea nu are nici nu sens; ea nu duce la mântuirea sufletului. Incercările la care suntem supuşi de-a lungul vieţii fac, de regulă, să ne atragă atenţia asupra unor obiceiuri sau concepţii proprii care nu sunt în concordanţă cu "voia Domnului". Domnul să fie cu noi cu toţi şi să ne ierte pe noi, păcătoşii.

• COSTICA MALAIPostat la 2010-06-11 20:51

  C-am prea idraznet titlu , si sint de acord cu Catalina se cuvenea ca articolul sa poarte alt titlu . Am mai spus-o si alta data si nu o spun eu ci o spun Sfintin Parinti diavolul ne ispiteste , si ne indeamna la rau atit cit ii dam noi voie . In cea ce priveste ispitirea iata ce zice rugaciunea Acatistului Sf. Cruci : « Cum sa-mi para grele chinurile vazand pe Stapanul meu ca le iubeste si le cere si le socoteste Lui de mare cinste? Rusine-mi este, cu adevarat, de ma voi intrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii, sau de ispitele ce-mi aduc diavolii, trupul si gandul meu cel rau, sau pentru saracia si bolile ce-mi vin din voia lui Dumnezeu pentru pacatele mele, deoarece acestea toate le trimite pentru ca sa ma apropie mai mult de El pentru ca sa-L slavesc si sa ma pedepsesc in aceasta viata pentru binele meu, pentru ca sa ma odihnesc cu mai multa marire intru imparatia Lui cea vesnica. Si de vreme ce este asa, inmulteste-mi, Doamne, ostenelile, ispitele si durerile, dar sa-mi inmultesti impreuna si sa-mi prisosesti si rabdarea si puterea, ca sa pot rabda toate cate mi s-ar intampla. Pentru ca recunosc ca sunt neputincios de nu ma vei intari, orbi de nu ma vei lumina, legat de nu ma vei dezlega, fricos de nu ma vei face indrazneti, rau de nu ma vei preface in bun, pierdut de nu ma vei ierta, robi de nu ma vei rascumpara cu bogata si dum nezeiasca Ta putere si cu darul,Sfintei Tale Cruci careia ma inchin si o maresc acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. «

• NICOLETA RUSEN Postat la 2010-06-11 15:56

  Interesant articol.Ma duce cu gandul la dreptul Iov.Si el a fost ispitit de catre diavol(dar cu voia lui Dumnezeu).

• Andrei AdochiteiPostat la 2010-06-11 09:36

  Parerea mea este ca semnul intrbarii de la sfarsitul titlului este foarte bine pus . un articol bun.

• costel popescu Postat la 2010-06-11 09:30

  Asa este, Dumnezeu nu ne duce in diferite locuri si situatii ca diavolul sa ne distruga. El doar ii ingaduie sa ne ispiteasca. Cum oare ar face acest lucru, de vreme ce Il trimite pe Fiul Sau sa ne scoata din pacat? Nici Adam nu a cazut din cauza lui Dumnezeu, ci din folosirea intr-un mod gresit a libertatii. Sfantul Maxim defineste caderea in pacat ca o miscare irationala a facultatilor naturale catre altceva decat catre scopul lor adevarat. Astfel, punctul decisiv in rau este aceasta esuare, aceasta neimplinire a capacitatilor naturale umane, in care omul se indeparteaza de Dumnezeu.

• oana trifPostat la 2010-06-11 09:23

  "si nu ne duce pe noi in ispita", este de fapt vorba " si nu ne lasa pe noi sa cadem in ispita" cam asa se interpreteaza

• Catalina Alexandra RadianPostat la 2010-06-11 08:41

  Articol bine scris, explicativ. Daca-mim permiteti o sugestie, cel mai bun titlu este unul afirmativ:"ex: Dumnezeu nu este un complice al diavolului". Va multumesc

Adauga comentariu