Este momentul să ne trezim. Să ne dezvățăm de adicții, de iluzii, de îngrijorări, de aplauze. Este momentul să fim vindecați, nu doar ameliorați parțial. Este momentul să vrem să ne schimbăm. Să scăpăm de presiune, nu doar să o atenuăm. Am suferit îndeajuns. Este momentul să ne eliberăm de prejudecăți și concepte livrate de alții. Este momentul să observăm cu atenție frumosul, să devenim conștienți, să redevenim vii.
Este momentul să renunțăm la toate ideile nebunești. Să avem o atitudine de deschidere, de bunăvoință. Este momentul să părăsim falsitățile. Să evadăm din acvariul cu rechini. Să fim deschiși spre adevăr, indiferent de consecințe. Să nu ne mai amăgim că le știm pe toate. Să nu ne mai mințim că suntem neprihăniți. Să nu ne mai fixăm idealuri prostești. Să nu ne mai credem importanți. Să nu mai fim atât de convinși că suntem buni. Domnul Iisus a avut de furcă cu astfel de oameni, care se credeau sfinți. Să nu mai fim exhibiționiști, să nu ne dorim să ne apară numele în ziar, să nu așteptăm laude.
Este momentul să nu ne mai identificăm cu necazul. Noi nu suntem necazul. Nici depresia, nici succesul. Noi suntem cu totul altceva, un licăr de lumină. Nu noi avem iubire. Iubirea ne are pe noi. Un pește nu întreabă unde este oceanul. Este momentul să acceptăm că suntem păcătoși. Că situația nu poate continua așa. Că noi trebuie să ne schimbăm, nu lumea. Este momentul să credem că există viață după moarte, dar există viață și înainte de moarte.
Este momentul să ne trezim, oricât de dureros ar fi. Să ne amintim că Iisus a murit chiar pentru acei oameni, pe care noi nu îi simpatizăm. Să nu fugim când golul din noi iasă la suprafață. Toate distracțiile ne vor face să uităm pe moment de acel gol, dar problema nu va fi rezolvată. Golul trebuie umplut cu iubire. Este momentul să nu mai confundăm pe EU cu MINE. Să scăpăm de egoism, de posesivitate, de gelozie, de invidie, de mânie și de frică.
Este momentul să ne închinăm în Duh și în adevăr, devenind iubire. Să nu fim afectați de jigniri. Vopseaua neagră aruncată în aer nu murdărește aerul. Să renunțăm la mândrie, la reputație, la imagine, la comoditate, la tot. Nu trebuie să acumulăm ceva, ci să renunțăm la ceva. Nu să avem cunoștințe, ci conștiență. Să evadăm din închisoarea temerilor. Neplăcerile există, dar nu ne mai afectează. Pentru că nu mai suntem atașați de succes. Nu mai suntem dependenți de falsa reușită, etichetată superficial prin tridentul carieră – achiziții – pofte. Nu mai credem că cumpărarea unui produs aduce fericire.
Este momentul să nu ne mai îngrijorăm nici pentru trecut, nici pentru viitor. Să renunțăm la nefiresc, la neliniște și la mahmureală. Am pierdut uimirea copilăriei, să luptăm pentru a înțelege uimirea misticilor, pentru a nu fi prinși în capcana plictiselii. Întotdeauna se cunoaște când apare o schimbare interioară. Se întipărește pe fața noastră, în ochii noștri, în toate atitudinile noastre.
Este momentul să scăpăm de surzire și de orbire. Nimic nu are vederea mai pătrunzătoare decât iubirea. Este singura care ne scapă de idolii mentali. Iar ca bonus, ne eliberează de demonul numit Atașament. Nu există nimic mai plin de acuratețe decât iubirea. Singura dramă este somnolența, refuzul trezirii. Numai că somnolența este obositoare, întunericul este năucitor, doar lumina întrerupe coșmarul. Dacă ochiul este sănătos, vede. Dacă urechea nu este astupată, aude. Dacă mintea nu este închistată, rezultă înțelepciunea. Dacă inima nu este închisă, rezultatul este iubirea. Omul modern planifică și fotografiază întruna, dar a uitat complet să se bucure.
Este momentul să trăim, nu doar să ne menținem corpul în viață. Am fost învățați să aprindem focul iubirii. Dar Învățătorul a fost ucis, devenise prea popular. Prin înviere, nu am pierdut nici focul, nici iubirea, dacă am avut curajul de a nu ne asocia cu criminalii care L-au otrăvit, L-au crucificat, pe El și pe toți discipolii Lui. Mai știm să facem focul?!
Marius MATEI
Marius Matei
-
Iertarea in lumina invaturii crestine
Publicat in : Morala -
Acatist de pocainta pentru iertarea pacatelor
Publicat in : Acatiste -
De ce osandim iertarea ?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.