Am juxtapus doi termeni în titlu care, până în urmă cu ceva vreme, nu aveau nevoie de învecinare. Fiecare transmite un cumul de valori, oferind repere tari pentru o societate vie. De ce s-a ajuns ea cele doua cuvinte să se ceară reciproc pentru a oferi temeinicie unei realităţi? Descoperim noi interpretau semantice? S-a deschis un nou univers semasiologic'? Iar dacă răspunsul este afirmativ, ce a determinai provocarea acestei stări?

Ştim prea bine că nevoia de familie a fost impregnată in constituţia lui Adam (făcut după chipul lui Dumnezeu, adică al nevoii de celălalt). Această nevoie a fost împlinită prin lucrarea Evei din coasta lui Adam (..Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el" Facere 2. 18). Familia a apărut în momentul în care a fost adusă la existenţă Eva, iar binecuvântarea lui Dumnezeu s-a răsfrânt asupra întregului neam omenesc: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi îl supuneţi" (Facere 1,28). Tot ceea ce există în forma actuală este rezultatul verbelor pe care umanitatea şi le-a asumat: creştere, înmulţire, umplere a pământului şi supunerea acestuia. Iar aceste realităţi au apărut pe aceleaşi premise: familie formală din barbal (devenii tată), femeie (devenită mamă) şi copii. Nu trebuie să citim Sfânta Scriptură (unii chiar nu o fac) pentru a confirma. Toate legile de existenţă si guvernare ale lumii subscriu acestei realităţi. Dacă ar fi strict o realitate biblică sau teologică, cel care încalcă normalitalea este eretic. Dar dacă se încalcă firescul, realitatea care nu poate fi contestată? Cum se numeşte acel indiv id care relativizează totul pentru a-si strecura inepţiile logice?

Tehnica de implementare însă este bine structurată, beneficiind de o fină analiză psihologică. Sunt relativizate valorile care constituie bazele societăţii (lucru început în jurul anului 1970 în unele universităţi din S.U.A.). se antrenează concepte solipsiste, ca apoi să fie introduse diverse reziduuri morale ca norme ale unei societăţi tolerante.

Bunăoară, valorile creştine sunt catalogate ea fiind factice, cauză a stagnării societăţii. Paradoxal (pentru ei, desigur), Furopa actuală este rezultatul lucrării creştinismului. Dacă se vor scoate urmele creştinismului, mare parte din cultură, artă. chiar şi tehnică ar dispărea. Muzeele ar fi peşteri, teatrele ar sărăci, literatura s-ar goli ireparabil...

Intr-o astfel de lume ar vrea să câştige ideologia proiectată corect politic. După ce se relativizează totul, se poate face orice de fapt. şi acum se poate face orice, dar nefirescul este amendat. Dorinţa este ca nefirescul să amendeze firescul care strigă la normalitate. Sentinta: intoleranta! Demersul incepe prin cuvinte, fiindcă ele creează relaţiile.

Familia, fiind îngrădită, trebuie să se delimiteze, pentru a face loc unui nou concept de famile. Biologic şi lingvistic este imposibil (mai presus de inacceptabil) familia este familie după cum focul este foc, iar apa nu poate fi decât., apă. Nu numesc focul ca fiind cald, pentru a face loc focului rece, iar apei nu-i zic apa umedă, ca sa nu sa supere iubitorii de apă uscată. Ca doar e corect politic să spun orice (prostie) şi nimeni nu trebuie sa ma atenţioneze!

Termenii se pot schimba. In fond, aceştia sun expresia stării unei societăţi. Grecii aveau o limba greacă foarte bogată, de aceea au creat cea mai bogata filosofie antică.

Locul a fost preluat de limba germana. Chiar şi limba noastră a suferit anumite prefaceri conform cu principiul „uzul impune norma". Daca până acum bucătarul era bucătar, acum a devenit „chef',  frizerul, care are un rol bine determinat, a de venit „hair-stylist"; croitorul a fost înlocuit de unii cu „designerul vestimentar". Lista este mult mai lunga. Ar spune cineva: „Dar lumea evoluează, iar termenii se schimbă!". Insă... este numai o parte. Termenii poartă în ei un întreg univers. Iar formele de divinizare a acestor meserii arată direcţia în care lumea este indusă: deificarea mâncării, a îmbrăcămintei, a felului în care arătăm în faţa celorlalţi. Desigur ca toate sunt  bune şi folositoare, însă cu mare măsură.

Familia va fi mereu formată din mamă, tată şi copii . Celelalte forme monstruoase au existat dintotdeauna şi, la drept vorbind, nu ne mai impresionează. Problema apare când acestea vin ca un cuc: aruncă puii normali ai firescului, pentru a-şi „planta" progeniturile hidoase în cuibul minţilor noastre. Familia va fi doar familie; nu tradiţionala sau moderna. Nu putem inventa cercul pătrat, oricât i-am căuta colţul. Celelalte forme de coexistenţă se pot numi cum vor ele: chiar nu fac obiectul cercetărilor noastre. Grija cea mare este să păstrăm cu sfinţenie ceea ce este firesc.

Familia este formată, conform cu toate opinii e sănătoase, aşa cum o ştim. Celelate idei nu sunt decat structuri parazitare care se hrănesc ca toţi parazitii: se instalează în corpurile sănătoase pentru a le fura seva. Chiar dacă se ascund tenace, râmam corpuri străine care infestează organismul sănătos, provocând riscuri mari, chiar şi moartea. Seva pe care o doresc sunt copiii care (spre surprinderea lor) se nasc numai în familii fireşti; chiar dacă s-a inventat eprubeta, copiii provin tot din mamă şi din iată. Şi. mai ales, de la Dumnezeu.

Preot Ovidiu DINCA

Sursa: BARAGANUL ORTODOX, martie 2018

• Familia in Vechiul si Noul Testament
  Publicat in : Morala
• Familia preotului, model de viata crestina
  Publicat in : Religie
• Familia crestina intre traditie si modernitate
  Publicat in : Religie
• Familia crestina - Parintele Vasile Vasilache
  Publicat in : Predici de duminica
• Familia crestina
  Publicat in : Religie