In toamna anului trecut primesc un telefon, intr-o dimineata, de la parintele protopop Marian Necula:
- Parinte esti liber azi? Am de facut o ancheta la o parohie; vii cu mine? Mai stam de vorba…
Nici nu banuiam ce ma asteapta! Intr-o jumatate de ora parintele era la mine. Am plecat pe un drum prafuit de tara care zgaltaia masina din toate incheieturile, parca eram in „haradaica” lui Sadoveanu. Ajungem in fata bisericii, poarta fiind deschisa, parintele protopop intra in curte si dispare pe dupa biserica. Eu raman nedumerit langa masina si incep sa „cercetez” situatia.
Dupa o vreme, in curtea bisericii aud o voce:
- Du-te nea’ Mitica si cheama-l pe nea’ Gheorghe Fleandura.
Intram in biserica impreuna cu preotul satului, iar dupa nici un sfert de ora au mai venit in jur de 25 de persoane. Un barbat mai robust, la vreo 50 de ani, vine si da mana cu noi:
- Eu sunt primarul comunei.
- Domnule primar - spune parintele protopop - era bine daca ne cunosteam in imprejurari mai placute…
Ne asezam la doua mese, altii iau loc pe scaune, altii in strani, unii se agitau prin biserica. Parintele protoiereu da citire reclamatiei facuta de nea Gheorghe Fleandura, apoi adresei de la Sfanta Episcopie, dupa care intreaba:
- Spuneti acum ce nemultumire aveti fata de parintele dumneavoastra, aici de fata?
- E rau, cinstite parinte! intervine un barbat din mijlocul bisericii.
- De ce este rau, domnule?
- Sa va explic; eu sunt vecin cu parintele si in urma cu doua luni au venit aia de la Electrica si mi-au taiat curentul si m-au pus sa platesc paispe milioane de lei! De unde platesc eu banii astia, ca am o pensie de un milion doua sute de mii pe luna?
- Si ce legatura are parintele cu treaba asta?
- Pai numai el m-a parat ca fur curent, ca a iesit la poarta cand au strigat aia de la Electrica…
- Nu te supara nene, cat ai platit matale ultima data curentul electric?
- Treizeci si opt de mii, iar acum am de dat paispe milioane…
- Ia lasa-ne ba cu curentu’ tau in pace – spune cineva dintr-o strana – de ce la inmormantare, cand merge popa cu mortu’ la cimitir, sare tiganii gardul de la cimitir? De ce?
- Dar ce sa fac nea’ Oica – se apara parintele – sa pazesc eu gardul? De ce nu le spui dumneata sa nu mai sara?
- Liniste domnilor, liniste – striga un batran aplecat de spate care, agitand bastonul ridicat si facandu-si loc printre oameni, vine in fata mesei – sunt veteran de razboi; am luptat in armata regelui si declar sus si tare ca preotii este niste pungasi…
Dar domnul primar, spre ghinionul lui, incearca…
- Nea Dumitre nu este frumos sa te adresezi in felul asta fata de trei preoti…
- Maaa, nenorocitule… ma! Am luptat la Cotu’ Donului, si tu mi-ai mancat pamantu’, ma! De ce nu mi-ai dat pamantu’ inapoi? Ha? Unde e pamantu’ meu?
Domnul primar se ridica de pe scaun si se indreapta spre usa, dand marunt din buze, dar se razgandeste…
- Daca nu va potoliti, sa vorbim civilizat, sa stiti ca eu chem politia…
- Ce politie ma, ce politie? Si nea’ Gheorghe Fleandura se repede, ia de pe masa din fata noastra reclamatia pe care o facuse la Sfanta Episcopie, o rape de cinci sase ori, apoi o face ghem in pumni si arunca ghemotocul pe masa:
- Na, sa vedem ce mai faceti acum?! Sa vina politia, sa vedem ce-o sa faca?
Parintele protopop ia ghemotocul de hartie si se ridica de la masa, iar eu m-am uitat sa vad daca e deschisa usa la biserica. Se produce in biserica o „harmalaie” de nedescris. Toata lumea vorbea cu toata lumea.
- Domnilor, domnilor! Eu sunt morar in satul asta. Promit sa-i dau la coana preoteasa un ciur de malai si un kil de branza pe zi numai sa stea cu noi in sat, sa nu mai faca naveta de la Bucuresti.
- Ce ma, tu crezi ca-si lasa preoteasa serviciu’ pentru branza ta? Mori maine, poimaine si ramane branza de tine.
- Eu nu i-as da nici o branza ca e hot! Unde sunt corcodusele? C-a cules corcodusu’ din fundu’ curtii si ce-a facut cu ele?
In aceasta vanzoleala, cand nimeni nu mai era atent la nimeni, parintele protopop intra in altar si trage dvera:
- Mai oameni buni – li se adreseaza – vedeti aceasta bisericuta de pe Sfanta Masa? Aici este Sfanta Impartasanie, adica Trupul si Sangele Domnului si asta inseamna ca Iisus Hristos este acum prezent, iar noi ne balacarim in fata Lui!
Si in acelasi registru si pe acelasi ton le-a vorbit cateva momente. Acele scurte cuvinte au fost ca o galeata de apa rece aruncata peste toti, racorindu-i si taindu-le elanul. Murmurau intre ei, dadeau a plictiseala din maini, majoritatea iesind pe usa bisericii, plecand probabil la casele lor. In acest timp nea Gheorghe Fleandura se apropie de masa noastra si ne sopteste:
- Parinte protopop, spune si mata’ parintelui sa m-ajute cu un milion de lei, ca incep copiii scoala… ca a mai ajutat si p-altii.
Promisiuni… si partile s-au impacat, dupa care am scris un proces-verbal semnat de cei prezenti.
- Azi trei preoti au fost de ocara, parinte!
- Ar trebui sa ne bucuram si sa ne veselim ca plata noastra va fi multa in Ceruri…
A doua zi ii dau telefon parintelui protopop:
- Cum ai dormit parinte protopop dupa ziua de ieri?
- Mi-e somn de mor! Am lipit toata noaptea la reclamatia lui Fleandura pentru ca trebuia sa o pun in dosarul de raspuns la Sfanta Episcopie!
Pr. Nicolae Trusca Parohia Negoiesti.
Nicolae Trusca
Pe aceeaşi temă
-
Ce-nseamna fericirea?
Publicat in : Religie -
Virgiliu Gheorghe: "Divertismentul nu aduce fericirea, dar poate cauza depresia”
Publicat in : Interviuri -
Norocul si fericirea, religia superstitiosilor
Publicat in : Editoriale -
Cum sa pastram fericirea familiala
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.