"Caci lupta noastra nu este impotriva trupului şi a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh" (Efeseni 6, 12).
Intr-adevar, noi - crestinii - nu ducem o lupta impotriva altor oameni, niciodata. Pentru ca noi stim cine se afla in fond in spatele tuturor minciunilor si rautatilor. Din perspectiva noastra, omul se face doar un instrument al minciunii si inselaciunii, si nu vom izbandi nimic de vom invinge in aceasta lume oamenii, si nu pe diavolul, care este "tatal minciunii".
De aceea, trebuie sa intelegem ca aceasta lupta care se duce acum impotriva oamenilor acestei tari a noastre este o lupta in primul rand impotriva constiintelor lor si apoi a mostenirii lor. Putem doar sa ne imaginam cat de mult uraste diavolul aceasta tara atat de mica si de insignifianta ca intindere si populatie, dar atat de puternica prin taria oamenilor ei in fata tuturor amenintarilor pe care le-a adus asupra ei in cursul veacurilor.
In cuvintele vrednicului de pomenire Petre Tutea, "o caruta de tarani a tinut in sah imperii". Si este total adevarat. Dupa logica omeneasca, sau dupa instinctul politic daca vrem, tara noastra - natiunea noastra - ar fi trebuit sa nu mai existe. Dar "ceea ce nu e cu putinta la oameni, e cu putinta la Dumnezeu". Este singura explicatie posibila, daca privim obiectiv istoria. Singura explicatie pentru care exista inca Biserica Ortodoxa in Ardeal, singura explicatie pentru care Tara Romaneasca si Moldova nu au fost niciodata turcizate, rusificate sau catolicizate. Singura explicatie: credinta celor care au marturisit pana la moarte pentru tara si credinta tarii lor, de la Sfantul Sava Gotul pana la marturisitorii si martirii din temnitele comuniste.
"Noi suntem un popor, avem o spiritualitate. Toti au trecut peste noi, ne-au atacat si din Vest si din Est. Cate greutati n-am avut noi si totusi ne-am mentinut! Si greutatile acestea si lupta impotriva acestor greutati ne-a adancit in rabdare, in lupta. In acestea se dezvolta, creste un popor si ne-am dezvoltat si noi. N-am fost nimiciti de nimeni. Cine a contribuit mai mult la apararea Europei decat romanii ? Noi am aparat Europa de invazia otomana, prin Stefan cel Mare si Sfant, Mircea cel Batran si ceilalti toti. Turcii au trecut peste ceilalti pana la Viena. Peste noi n-au putut trece. Am aparat Europa si eram atacati si de ei, de europeni, de polonezi, de unguri, de germani. Ne aparam si de ei si-i aparam si pe ei impotriva turcilor. La razboiul din 1877 cine a contribuit la eliberarea popoarelor din Balcani de otomani? Noi. Si rusii, dar mai mult noi i-am aparat. Pe urma, in 1916 la Marasesti cine a oprit avalansa germana spre Rusia, ca sa ocupe si sa opreasca razboiul si sa-i invinga pe rusi? Cine ? Noi, la Marasesti. In razboiul al doilea, cine a plecat pana la Volga, alaturi de nemti, gandind ca vom putea aliena comunismul ? Si cand am vazut ca-l apara Europa, n-am mai avut ce face. I-am dezarmat pe nemti atunci si au plecat nemtii dezarmati de la Iasi, din Bucovina, pana in Boemia si asa au putut fi invinsi.ca altfel, erau cat pe ce sa puna in practica bomba atomica si castigau ei. Cine a aparat Europa in toate timpurile acestea ? Cine a jucat cel mai mare rol ? Poporul nostru. Asa ca, Dumnezeu nu te ocroteste pentru o viata comoda, ci te ocroteste dandu-ti niste probleme. Si noua ne-a dat niste probleme si le-am rezolvat cu ajutorul Lui si ne-am format." (Parintele Dumitru Staniloae, Neamul romanesc - neam al comuniunii in credinta).
Asadar nu trebuie sa pierdem din vedere miza adevarata a acestor operatiuni de exploatare care s-au abatut atat de iute asupra noastra: miza adevarata este docilitatea noastra, lipsa noastra de reactie in fata celor ce vor sa parjoleasca practic pentru totdeauna pamantul tarii noastre. In fapt, miza este credinta noastra, exilarea ei la marginea constiintei noastre, intr-un colt al mintii in care putem sa ne ascundem de responsabilitatea cuvintelor Mantuitorului, care ne spune explicit ca cine se leapada de El nu este demn de viata vesnica, adica de impartasirea Duhului Sfant, si ca cine nu arata mila pentru fratele lui - gol, flamand, in temnita - nu este demn decat de "intunericul cel mai din afara".
Nu este vorba doar de dreptul nostru de a bea apa fara gaze, asa cum au baut stramosii nostri, pe pamantul nostru, de la inceputul veacului. Nu este vorba doar de o problema civica, sociala, de o nemultumire sterila si materialista. Este vorba de faptul ca prin aceste exploatari statul roman este dispus sa ia partea corporatistilor straini impotriva propriului popor. Este deja vadit acest lucru, si prin aceasta abordare marsava conducatorii nostri nu se arata a fi decat o mana de fanarioti in versiune occidentala.
Ieri, Biserica noastra i-a sarbatorit pe Sfintii Marturisitori Ardeleni. Toti, dintre care multi au murit in batai in temnitele austriece, au fost luptatori pentru credinta ortodoxa, credinta stramoseasca. Ii mistuia dorul dupa Dumnezeul lor, dupa traiul in randuiala cea dumnezeiasca a credintei pe care au primit-o mostenire de la inaintasii lor, de asemenea luptatori pentru credinta acestui neam. Ii mistuia si mila pentru acei oameni atat de amarati, care erau calcati in picioare de puterea imperiala straina tarii lor. Traiau si mureau intr-o saracie lucie, exploatati pentru bunastarea stapanitorilor "civilizati".
Acum traim vremuri in care credinta noastra nu este, cel putin deocamdata, condamnata fatis. Dar traim ceva poate mai periculos: pasivitatea noastra tinde sa treaca in patologic si cedam in fata unei ispite amagitoare care ne elimina dorinta si simtul marturisirii, cufundandu-ne binisor, incet, intr-un somn al constiintei din care nu vom mai iesi.
Este drept deci sa marturisim, fara sa ne temem, un adevar sfant pe care sa-l opunem stapanitorilor mercantili si depravati ai acestui veac, zicand precum Stefan cel Mare si Sfant in piesa lui Barbu-Delavrancea: tara (cu resursele si pamantul ei curat) nu este a noastra, ci a urmasilor nostri si a urmasilor urmasilor nostri in veacul vecilor!
*
Si le-a dat pamantul lor mostenire, ca in veac este mila Lui.
Mostenire lui Israel, robul Lui, ca in veac este mila Lui.
Ca in smerenia noastra si-a adus aminte de noi Domnul, ca in veac este mila Lui.
Si ne-a izbavit pe noi de vrajmasii nostri, ca in veac este mila Lui.
Cel ce da hrana la tot trupul, ca in veac este mila Lui.
Laudati pe Dumnezeul cerului, ca in veac este mila Lui.
Paul Cocei
Paul Cocei
-
Ce zice Patriarhia Romana despre gazele de sist?
Publicat in : Editoriale -
Crucile Chevron
Publicat in : Morala
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.