Hristos ne invata pe noi, crestinii sa Ii urmam, lepadandu-ne de sine si purtandu-ne fiecare crucea. Nicidecum sa punem cruce cuiva, in sensul figurat. Insa mie unul, sondele Chevron, pentru gazele de sist, imi par deocamdata niste cruci pe care vrem sa le punem pe trupul tarii noastre, spre a marca decesul ecologiei.

Motto: Ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? (Domnul Iisus Hristos)

Duminica aceasta, a treia din Postul Mare, este inchinata cinstirii Sfintei Cruci. Altar al dragostei jertfitoare a Domnului, Crucea ne aduce aminte de Patimile Sale.

Cat chin, cata umilinta, cata batjocura a indurat Creatorul nostru din partea noastra, a umanitatii. Rastignirea Sa nu este decat consecinta pacatelor noastre. Mandria, egoismul si altele asemenea lor s-au cuibarit sub interesele de moment si, deranjate de lumina Adevarului divin, au racnit criminal spre Pilat, in Vinerea Mare: Rastigneste-L, rastigneste-L. Si, uite asa, mai marii Ierusalimului, manipuland propriul popor, au reusit nemaivazuta grozavie: omul, creat din dragoste, raspunde cu ura Creatorului sau, omorandu-L pe Dumnezeu, pentru ca ii incurca afacerile. Dar Hristos ne recomanda sa Ii urmam asemenea, lepadandu-ne sinele egoist si mandru si purtandu-ne crucea, pe Golgota vietii noastre. Adica sa induram crestineste scuiparile, batjocurile, umilintele, palmele si toata suferinta acestei vieti, cu ochii sufletului la rasplata Rascumpararii prin rastignire. Parte din aceasta suferinta este generata si de lacomia crescanda global a unui sistem capitalist ce se apropie de limitele dezumanizarii. In acest razboi mondial economic intre puternicii planetei, un important rol il joaca resursele energetice. Intre ele, de cateva decenii, au aparut controversatele gaze de sist. Noi nu suntem stapanii, ci administratorii acestei lumi, pe care Dumnezeu ne-a incredintat-o. Poate ca te intrebi, cititorule, ce legatura are Biserica cu gazele de sist si de ce nu-si vad preotii de treaba lor? Raspunsul vine de la Sanctitatea Sa, Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, supranumit si "Patriarhul Verde“ deoarece este un sustinator al ecologiei: Lumea crede ca bucuria vine din castig si din acumularea bogatiilor, a gloriei, a rangurilor si a altor placeri. Interesele financiare pun anumite presiuni pe politicieni, dar trebuie sa intelegem ca noi nu suntem stapanii, ci administratorii acestei lumi, pe care Dumnezeu ne-a incredintat-o. Ar trebui sa avem grija de aceasta lume, pentru ca sa o punem, responsabil, in mana generatiei urmatoare. Cuvantul “ecologie” provine din limba greaca: “eco” si “logos”, unde “eco” (oikos) inseamna "casa noastra” (am folosit diverse surse). Din nefericire, refuzul de a ne lepada de sinele nostru cel rau si de a purta crucea se transforma, la figurat, in punerea de cruce: esec, dezastru moarte. In planul resurselor globale si al ecologiei situatia este identica. De aceea, uitandu-ma spre orizontul de unde apar, ca niste umbre neclare, sondele Chevron, eu vad niste cruci, pe care administratorii acestei tari vor sa le infiga in cateva perimetre concesionate, spre marcarea viitoarelor morminte ale ecologiei (atentie, nu morminte ecologice). De ce spun asta? Foarte simplu: pentru ca nimeni nu se oboseste sa ne lamureasca situatia controversata a exploatarii gazelor de sist. Lipsa de dialog este intotdeauna generatoare de indoiala, care, la randul ei, naste teorii ale conspiratiei. Iata nelamuririle mele, pe scurt:

1. Secretizarea unor substante folosite in procesul de fracturare hidraulica. Fiecare sist de exploatare presupune retete chimice specifice ale lichidului de fracturare. In America, tara care a inventat tehnologia corespunzatoare, se stie oficial ca este vorba de un numar de 750 de substante chimice folosite, din care se cunosc bine doar 353 (in 2011), unele dintre acestea fiind dovedite ca toxice sau potential toxice. De asemenea, in 2009, 279 de fluide de fracturare aveau cel putin o substanta clasificata ca "proprietara” sau "strict secret”. Aceste substante nu se duc in pamantul unui privat desi, legal, poate parea asa, deoarece fluidele de fracturare sunt proprietatea companiilor, care (in mod curios) nu sunt obligate sa le faca publice. Companiile insa pleaca, iar noi ramanem sub talpile noastre, la mare adancime si presiune, cu substante necunoscute, despre care nu stim bine ce efect au asupra mediului.

2. Riscul de poluare. Exploatatorii nu pot garanta lipsa totala a riscurilor de catastrofa ecologica, din trei motive: existenta unor cazuri de poluare, existenta unor studii care sustin potentiale riscuri datorate lipsei de control total asupra proceselor tehnologice si existenta unor studii controversate, elaborate de institutii finantate de gazari sau intermediari. Mai putem adauga si existenta unor campanii intense de lobby asupra autoritatilor si specialistilor, din partea companiilor interesate, chestiune ce iarasi naste intrebari.

3. Tacerea brusca sau razgandirea decidentilor politici. Anul trecut, liderii politici anuntau moratoriu asupra gazelor de sist, pana la efectuarea unor studii "serioase“, ce se prefigurau a fi gata prin 2014 (desi studii deja existau). Studiile "serioase“ n-au aparut inca, dar moratoriile au disparut. Mai mult, sunand a tachinare, americanii s-au aratat bucurosi de "reconsiderarea” pozitiei romanilor in fata viitorului economic "deschis”. Coincidenta sau nu, chiar in ziua in care ONG-urile au protestat fata de lipsa de dialog, pe agentiile de stiri aparea informatia ca in Marea Neagra s-a gasit o importanta resursa de gaz conventional.

4. Imposibilitatea ieftinirii gazelor. In mod repetat am fost anuntati ca Romania trebuie sa liberalizeze preturile la gaze. S-au si publicat etapele de liberalizare, care arata clar o evolutie ascendenta si deja negociata a preturilor, indiferent de provenienta gazelor. Neincrederea este crescuta si de recentele evolutii in privinta preturilor la energiile regenerabile, care in loc sa scada, dupa cum se anunta, au crescut atat de mult incat, in Bulgaria, oamenii au dat in clocot. Si atunci, de ce se tot sustine ca gazele de fractura vor ieftini factura?

5. Iluzia cresterii economice. Din 1989 cresterea economica este o permanenta fata morgana. Romania a intrat in capitalism cu o putere economica mai mare decat cea actuala, conform statisticilor, dar si concretului vietii de zi cu zi, manifestat in puterea de cumparare. Mai intai a decazut industria, au urmat privatizarile pe genunchi si, mai nou, preluarea resurselor naturale, aproape gratis, de catre concesionari majoritari straini. Importurile masive de marfuri scot zilnic din buzunarele romanilor bani care ajung peste hotare. Asa am ajuns sa vedem cu ochii proprii saracirea unei tari, urmata de traiul pe imprumut (sau din comisioane pentru descurcareti) si, in final, aparitia colonianismului economic. Declaratii pe acest subiect sunt din destul prin presa, iar nivelul salariilor de la buget reflecta slaba forta economica pe care o mai avem. Inca putin si ii punem si economiei romanesti cruce. De aceea, abia dupa lamurirea acestor chestiuni, voi vedea in locul crucilor aduse de Chevron niste sonde, aducatoare de lumina, caldura si prosperitate acestui neam.

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

.

• Criza ecologica
  Publicat in : Morala
• Criza ecologica si sfarsitul lumii
  Publicat in : Credinta
• Grija Bisericii fata de mediul ambiant
  Publicat in : Editoriale
• Implicatii ecologice in cugetarea Sf. Maxim Marturisitorul
  Publicat in : Sanatate si stiinta
• 7 miliarde de consumatori
  Publicat in : Editoriale