Ne este usor sa spunem despre Dumnezeu ca este iubire, dar ne este greu, daca nu chiar imposibil, sa afirmam despre El ca este gelos. Si avem aceasta retinere pentru ca intelegem intr-un mod gresit gelozia. Daca Scriptura ii atribuie destul de frecvent lui Dumnezeu gelozia, inseamna ca ea face parte din dragoste.
Un raspuns la faptul ca gelozia nu este ceva rau, l-am gasit la Pavel Florenski. El afirma ca prin iubire, cineva alege din multime o persoana si devine una cu ea. Daca pana la alegere persoana respectiva era una obisnuita, pentru cel care a ales ea devine neobisnuita, iesita din comun. O vede ca fiind unica. Fara constiinta unicitatii, cel care a facut alegerea ar putea sa o inlocuiasca oricand cu altcineva.
Din momentul in care persoana din multime a consimtit sa fie aleasa, ea trebuie sa faca tot posibilul sa nu coboare de pe piedestalul exceptiei, singularitatii, alegerii. In raport cu cel care a ales-o, ea trebuie se comporte ca unul diferit de ceilalti, ca cineva ce nu poate fi inlocuit. In acest sens, Pavel Florenski spune ca “trebuie sa aiba pe cap coroana regala, nu o scufie de noapte”.
In momentul in care cea aleasa isi incalca rangul si pozitia, pe care le-a acceptat in mod liber, cel care a ales-o nu poate ramane fara reactie. Aceasta reactie este manifestarea geloziei, a geloziei pentru dragostea sa, adica grija pentru neprihanirea, pentru autenticitatea, in sfarsit, pentru conservarea dragostei sale. El nu doreste ca ea sa coboare de pe tron si sa mearga in multime, sa revina din triumf la cotidian. In acest caz, el nu poate sa iubeasca si sa nu fie gelos. Incearca sa depuna tot efortul ca ea sa nu se piarda in multime.
"Revnost", termenul pentru gelozie din limba rusa, se caracterizeaza ca forta, putere, incordare. “A avea gelozie”, inseamna “a te zbate din toate puterile”, “a te avanta in fuga, neramanand in urma”. Asa putem intelege de ce Sfantul Isaac Sirul a afirmat despre gelozie ca se compune din frica de a nu pierde un bun si dorinta de a-l pastra.
Daca Dumnezeu este gelos, iar El nu poate fi in nicio situatie cauza sau izvorul raului, trebuie sa retinem ca gelozia nu este un rau de care trebuie sa scapam imediat, caci ea a fost numita de Sfantul Isaac Sirul “caine si pazitor al legii lui Dumnezeu”. Dumnezeu devine gelos fata de idoli, de falsii dumnezei. Inchinarea la acestia inseamna ca omul sa-si piarda statutul de parinte al creatiei. Cand omul se desparte de Dumnezeu se pierde in ceea ce este trecator, iar in momentul in care ramane in relatie cu El, lumea se transfigureaza prin el. Minunat a afirmat parintele Staniloae: “lumea nu-l poate asimila pe om decat daca il pierde, pe cand omul poate asimila lumea in sine fara sa o piarda”.
In iubire trebuie sa faci tot posibilul ca sa-i descoperi celui iubit statutul de ales. Dar in momentul in care nu ti se mai recunosc dreptul si datoria de a fi gelos, nu-ti mai ramane decat sa-l cobori pe cel iubit de pe tron. Insusi Mantuitorul, cand a ajuns la aceasta limita, de la care era clar ca poporul ales nu mai poate fi impresionat cu dragostea Sa, S-a intors: “Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci si cu pietre ucizi pe cei trimisi la tine; de cate ori am vrut sa adun pe fiii tai, dupa cum aduna pasarea puii sai sub aripi, dar nu ati voit. Iata, casa voastra vi se lasa pustie” (Matei 23, 37-38).
Asadar, dupa cum omul nu trebuie sa aseze in locul lui Dumnezeu alte realitati, tot asa cel ales nu trebuie sa aseze in inima sa alte persoane, cu gandul ca ele pot fi inlocuite.
Adrian Cocosila
Aboneaza-te la newsletter
-
Aurora GiosaPostat la 2010-07-23 10:51
gelozia....e plina Scriptura de acest atribut,nimeni nu mai citeste ce trebuie...?de ce nu intelegem ca Dumnezeu e superior geloziei noastre patimase,care deriva din proasta noastra interpretare a verbului a poseda....;a poseda inseamna a avea in grija ceva,a te stradui ,a te jertfi ptr acel ceva....;asa inteleg eu gelozia lui Dumnezeu,care,da,exista!,grija Lui nesfirsita sa nu ne indepartam de El...catre ceea ce este lumesc si trecator...;cine nu a invatat sa iubeasca cu adevarat,cu intelegere si cunoastere,habar nu are ce inseamna gelozia lui Dumnezeu....si da,evident,cu pietre...
-
Ecaterina CojocaPostat la 2010-05-19 01:56
Despre ce tron sau piedestal poate fi vorba cand indoiala nu face decat sa nege persoanei iubite capacitatea si discernamantul de a alege, fiind privita si banuita permanent a fi un potential tradator? Sa-mi fie cu iertare, dar mi se pare mai mult ca gelozia e o insulta a liberului arbitru.
-
Ioana JorascuPostat la 2010-05-18 15:36
Mi se pare cam ciudat faptul ca-I atribuim lui Dumnezeu, care iubeste perfect, un termen absolut caracteristic omului. Eu cred ca Dumnezeu nu are cum sa fie gelos. Gelozia vine dintr-un egoism ascuns! Din dorinta de a nu-l imparti pe cel iubit cu altcineva. Iubirea dumnezeiasca nu este asa cum o privim noi. De unde stie d-nul Adrian Cocosila ca Dumnezeu este gelos? L-a intrebat? Noi nu-i cunoastem tainele lui Dumnezeu. Consider ca Dumnezeu este grijuliu, protector, dar nu gelos. Acest adjectiv nu I-l putem atribui lui Dumnezeu. Daca are altcineva alte argumente as fi incantata sa mi le transmita!
-
COSTICA MALAIPostat la 2010-05-17 22:25
Greu de judecat gelozia din punct de vedere uman desi un dicton zice ca "gelozia este nascuta din prea multa iubire" dar ,in acelasi timp exemplul dat de Roxana din Sf.Scriptura referitor la dragoste este foarte adevarat .
In ceea ce priveste cealalta problema ca Dumnezeu ar fi gelos c-am indrazneata afirmatia ,chiar "gelos fata de idoli ,de falsii dumnezei " cum zice in articol.Dupa umila mea parere Dumnezeu are doua calitati definitorii este Bun si este in acelasi timp Drept .(Raul stim bine ca este de partea lui Lucifer.)
Deci atunci cind nu meritam bunatatea lui Dumnezeu datorita faptele noastre care ne indeparteaza de EL sa ne gindim cu frica la drepatea lui.
-
Tudor StefanPostat la 2010-05-17 20:26
Spunea un staret de manastire ca gelozia este o boala. Si inclin sa-i dau dreptete. Daca unitatea de masura a iubirii este jertfa, adica puterea de a renunta la ceea ce este al tau de dragul altuia (sigur ca viata pe care o ai este jertfa maxima pe care o poti face) sigur ca gelozia ar trebui sa aiba ca unitate de masura avaritia (dorinta de a pastra cu orice pret ceva ce consideri ca este al tau). E calar ca cele doua notiuni Iubirea si gelozia se exclud reciproc. Si, in definitiv, cand apare gelozia? Desigur ca in momentul in care dispare increderea in celelalt. Ori increderea in celalalt este si cheia iubirii caci un poti iubi fara a avea incredere, fara a crede in celelalt. De Dumnezeu ne apropiem prin iubire si printr-o infinita incredere. De cate ori nu ati spus: "Doamne, in mainile tale incredintez sufletul meu."? Desigur, urmata de "Faca-se voia ta, Doamne!". Incredintarea in mina lui Dumnezeu inseamna incredere si dragoste la cote maxime. In general cel iubit este confidentul nostru, este consilierul de taina, este "cealalta parte a noastra" de aceea doare enorm tradarea acestuia: "Si tu, fiul meu, Brutus?". Spunea, tot un staret de manastire, intrebat fiind de ce a ales calea calugariei ca este singura cale care nu poate dezamagii. Iubirea de Dumnezeu nu dezamageste niciodata.
Indreapta Doamne, cararile noastre!
-
roxana barbu Postat la 2010-05-17 18:09
Termenul de "gelozie" stribuit Domnului este deplasat si impropriu, pornind de la sentimentul omenesc inferior pe care acesta il desemneaza in limbajul curent. Prin orientarea catre alti "dumnezei" omul isi incalca promisiunea facuta Domnului si de aici decaderea binemeritata din drepturile de copil al lui Dumnezeu. Gelozie aici are mai degraba sensul de dezgust si/sau de coercitie.
In ceea ce priveste sentimentul omenesc in sine, gelozia nu are nici o legatura cu iubirea, cu alegerea, cu unicitatea si alte brasoave expuse mai sus. Izvoarele ei sunt limitarile intelectuale si educationale, frustrarile si fricile bolnave ale individului. Iubirea inseamna exactamente contrariul geloziei, adica respectul libertatii celuilalt. Ne deranjeaza cand cel iubit prefera pe altcineva? inseamna ca ne punem pe noi insine si dorintele noastre, inaintea celuilalt - asta evident nu mai e iubire de altul, ci de sine. Daca nu ma credeti pe mine, citi aici: “Dragostea este indelung rabdatoare,este plina de bunatate;dragostea nu pizmuieste,dragostea nu se lauda,nu se umfla de manie,nu se poarta necuviincios,nu cauta folosul sau,nu se manie,nu se gandeste la rau,nu se bucura de nelegiuire,ci se bucura de adevar,acopera totul,crede totul,nadajduieste totul,sufera totul".
-
costel popescu Postat la 2010-05-17 18:01
"Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine! Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare a nici unui lucru din cate sunt in cer, sus, si din cate sunt pe pamant, jos, si din cate sunt in apele de sub pamant! Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti, ca Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu zelos" - desi corect ar fi fost sa se traduca prin gelos (Iesire 20, 23,25).
-
iulia georgianaPostat la 2010-05-17 17:57
"Dumnezeu devine gelos fata de idoli, de falsii dumnezei"-chiar credeti?Vorbim de Cel care a facut cerul si pamantul si pe noi toti...Sigur,ne iubeste-sufera pt noi cand apucam pe drumuri gresite,se manie poate de nerecunostinta-dar sa devina gelos?chiar credeti?
In rest,parerea mea este ca dragostea adevarata presupune si incredere.Nu vad cum ar putea fi despartite?
Pacat de cei care se indoiesc...
-
Cristina David Postat la 2010-05-17 16:57
Recunosc ca nu am privit lucrurile in felul acesta niciodata,iar articolul citit astazi nu are darul sa imi schimbe convingerea izvorata din cele citite in Cartea Sfanta precum si din experienta ,aceea ca Dumnezeu ne iubeste pe toti cei care dorim si apoi ne silim sa ajungem cat mai aproape de El.
Raportul dintre Dumnezeu si oameni este acele dintre parinte si copiii lui, nu intra in discutie acel fel de dragoste care poate naste in anumite conditii,reactia adversa pe care o numim gelozie.
Eu personal nu Il pot vedea pe Domnul Iisus in rolul omului gelospur si simplu pentru ca El este mai presus de aceasta reactie negativa prin excelenta ,gelozia fiind un sentiment tipic uman.
Nu cred ca iubirea Domnului Dumnezeu pentru o fiinta omeneasca are vreo asemanare cu iubirea intre doua fiinte de sex opus. Aici este nedumerirea mea: in fata modalitatii de a percepe iubirea pe care care Tatal nostru Ceresc- ocrotitorul, speranta si izbavitorul nostru - o are pentru noi. Nu este iubirea barbatului pentru femeia "aleasa" sau invers, raportat la sex. Nu pot sa vad astfel lucrurile oricat m-asi stradui sa inteleg argumentele din articol care de altfel nu sunt convingatoare pentru ca nu se intemeiaza pe citate din Scriptura. Ar fi ca si cum am lua dela dragostea dumnezeiasca exact ceea ce o diferentiaza de iubirea dintre doua fiinte omenesti si anume NECONDITIONAREA ei de greseli si imperfectiuni. Omul nu poate fi perfect niciodata, el nu este perfect in ochii Domnului si Dumnezeului nostru iar Tatal nostru din Ceruri se bucura pentru orice mic pas pe care oricare din noi il face inapoi spre El.
Este doar umila mea parere in baza unor experiente si trairi personale dar si in baza conceptiei mele despre Dumnezeu care este intemeiata pe credinta mea nezdruncinata in bunatatea si mila Lui care sunt nesfarsite.
-
Ana-Maria LupuPostat la 2010-05-17 14:17
CE articol interesant.
Acum un an am facut o descoperire pe propria-mi piele.Atunci cand ma indragosteam si acordam foarte multa atentie si importanta unui om,acesta disparea din viata mea.Si am zis eu ca "Dumnezeu este gelos ca nu Ii mai acord atentia pe care i-o acordam inainte,asa ca ma zgaltaie un pic ca sa imi revin,luandu-mi obiectul adorarii omenesti ".A fost o blasfemie ce am zis atunci? acest articol imi intareste acea conceptie.Oricum acum privesc un pic altfel lucrurile.Toti oamenii care mi-au fost adusi in viata mi-au fost adusi pt ca aveam nevoie de ei,chiar daca pt un timp scurt,au fost niste raze de soare in momentele in care ma credeam in intuneric.Dumnezeu da omului ceea ce are nevoie.
"Sfantul Isaac Sirul a afirmat despre gelozie ca se compune din frica de a nu pierde un bun si dorinta de a-l pastra" ce frumos surprinde exact esenta geloziei care provine din dragoste si nu doar din alte motive egoiste.
Unii blameaza oamenii gelosi,parintele Arsenie Papacioc recunoaste ca gelozia este paguboasa,distruge multe casnicii.
Insa indraznesc sa spun ca increderea in celalalt se castiga,daca partenerul castiga increderea celuilalt in el,vor trece peste ispite.Dumnezeu ofera ispitele dar si calea scaparii de ele,solutia.
Doamne-ajuta!
Invidia
Publicat in : Editoriale
Invidia, patima sau emotie motivationala?
Publicat in : Morala
Invidia, cea mai primejdioasa boala
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.