Golul sufletesc și adicția
Trăim într-o lume în care divertismentul, cu toate formele lui, a devenit principalul țel al omului. Această orientare dezvăluie o latură nevăzută a umanităţii: căutarea plăcerii de orice fel şi prin orice mijloace, pentru a îndulci durerea cauzată de golul din suflet.
În acest sens, hedonismul se afirmă tot mai mult ca „religie” a omului contemporan. Într-o lume secularizată şi tehnicizată, oamenii tind să-şi găsească fericirea într-un mod cât mai facil. Dar, această încercare de a ostoi setea de infinit, prin mijloace finite, îl orientează către „idolii” plăcerilor distructive, care nu pot umple golul lăuntric, ci doar îl accentuează. „Lipsit de orizontul împlinirii sale interioare, prin pierderea propriei identităţi, spiritul omenesc se va hrăni numai din viaţa instinctivă, care îl va împinge inevitabil spre vulgarizare şi dezumanizare” (Pr. Sorin Cosma, „Ascetica”, Edit. Marineasa, Timişoara, 2003, p.5).
Omul „postmodern” caută un sens şi pentru că nu îl află în societate se refugiază într-o lume virtuală, în care construiește un „paradis artificial”. Dorinţa de a experimenta trăiri noi, la intensitate maximă, devine treptat un scop în sine, care îl închide într-un „cerc vicios”, al cărui traiect pendulează între plăcere şi durere. Plăcerea simţurilor fiind relativă şi de scurtă durată, se transformă într-o sursă care amplifică criza lăuntrică. Naşterea comportamentului dependent este direct legată de îndepărtarea omului de viața spirituală, de unde și nevoia unor mijloace „stimulatoare”, care să umple vidul interior: „Cu toţii simţim efectele acestui gol spiritual. În funcţie de felul nostru de a fi şi de circumstanţele în care ne aflăm, putem răspunde acestui gol în moduri variate. Dar este important să recunoaştem faptul că, în societatea noastră, multe dintre răspunsurile la lipsurile spirituale iau o formă materială” (Deepak Chopra, „Comportamente dependente”, Edit. Curtea Veche, Bucureşti, 2003, p. 15). Alimentația, alcoolul sau comportamentul sexual sunt răspunsuri pervertite la trebuițe fiziologice firești. Această orientare greșită spre trup și spre cele necesare trupului, determină înrobirea omului de materie, fie că este vorba despre droguri, mâncare, alcool, tutun, jocuri de noroc, televiziune, internet sau alte multe tentaţii ce apar în viaţa de zi cu zi.
O realitate aparte o constituie dependenţa de televiziune şi de internet a multor tineri. În ceea ce priveşte utilizarea internetului există mai multe motive care trezesc semne de îngrijorare: lipsa supravegherii de către părinţi, folosirea lui la scară universală, imaturitatea afectivă și lipsa unei baze de cunoștințe la mulți copii și adolescenţi şi de aici, dificultatea lor de a evalua critic mesajele recepţionate, apoi absenţa unor legi care să cenzureze informaţiile şi imaginile cu caracter persuasiv şi distructiv, precum și materialele pornografice.
Deşi internetul este folosit de multe ori în scopuri utile, totuşi el poate deveni un „substitut” pentru ceea ce omul n-a găsit în viaţa reală. Aceste experienţe conduc la pierderea identităţii de sine şi la inducerea unei stări de conştiinţă deformate. „Inhibiţiile simţite în viaţa reală sunt înlăturate, întrucât utilizatorii nu se cunosc unii pe alţii și au posibilitatea de a construi o lume virtuală idealizată, în interiorul căreia pot împrumuta orice identitate” (Asist. univ. dr. Andrei Drăgulinescu, „Dependenţa în cultura şi civilizaţia morţii”, Edit. Christiana, Bucureşti, 2008, p.17). Izolați de realitate, mulți adolescenți își află refugiul în discuţii interminabile pe net, încercând astfel să se ascundă de propriile lor sentimente, anxietăţi şi depresii. Respinşi și neînțeleși de cei din jur, ei sunt determinați să se alăture „comunităţii impersonale”, fără chip, a internetului, unde se simt apreciaţi şi devin „populari” printre așa-zișii „prieteni”, aflaţi însă la o distanță de mulţi kilometri.
Expunerea repetată la mesajele difuzate prin mass-media are drept consecinţă formarea unei atitudini nihiliste. „Nihilismul”, ca trăsătură caracteristică culturii şi civilizaţiei actuale, constituie unul dintre principalii „viruşi” care determină, în special la tineri, o atitudine de indiferenţă faţă de credinţă, faţă de un ideal în viaţă, faţă de adevăr în general, singurele motivaţii existențiale fiind cele de natură materială şi plăcerile degradante. În general, mass-media îi îndeamnă pe tineri să aibă încredere doar în părerile, sentimentele şi dorinţele lor egoiste, încurajând în acest fel reacţiile lor ostile faţă de autoritatea părinţilor, a Bisericii şi față de valorile societății în general.
Totuşi, chiar şi cel robit lumii hedoniste, se poate dovedi a fi un „căutător”, chiar dacă acum este orientat doar spre plăcerile distructive. Astfel, alegerile nepotrivite și generatoare de suferință, pot determina într-un fel venirea omului în fire și întoarcerea la o viață normală.
Sorin Lungu
Sorin Lungu
-
Fenomenele de dependenta
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.