"Micul Print" este o carte scrisa de Antoine de Saint-Exupery. Pe prima pagina, autorul aseaza urmatoarea marturisire: "Le cer iertare copiilor ca am dedicat aceasta carte unui om mare. Am o scuza serioasa: acest om mare poate pricepe tot, chiar si cartile pentru copii." Apoi, continua: "Toti oamenii mari au fost mai intai copii. Numai ca putini dintre ei isi mai amintesc."
In fapt, nu este vorba despre o carte, ci despre persoana, viata si fericirea fiecaruia dintre noi. Cartea este intocmita pentru acei oameni mari (adulti) care inca mai pot intelege lucrurile simple. Iar intalnirea cu Micul Print o vor avea tot doar aceia care mai au puterea de a intelege taina fiecarui lucru in parte, mai presus de infatisarea lui simpla.
Oamenii mari au nevoie mereu de explicatii
Copiii se chinuie sa vorbeasca pe limba oamenilor mari, pentru ca acestia din urma sa inteleaga ceva. La intalnirea lor cu oamenii mari, copiii trag urmatoarea concluzie: "Oamenii mari nu inteleg niciodata nimic singuri si e obositor pentru copii sa le tot dea explicatii. Ei au mereu nevoie de explicatii."
Oamenilor mari le plac cifrele. Atunci cand le vorbesti de un nou prieten, ei nu te intreba niciodata esentialul. Nu iti spun niciodat: "Cum e sunetul vocii sale? Care sunt jocurile lui preferate? Face colectie de fluturi?" Ei te intreaba: "Cati ani are? Cati frati are? Cate kilograme are? Cat castiga tatal sau?" Abia atunci li se pare ca-l cunosc. Daca le spui oamenilor mari: "Am vazut o casa frumoasa, din caramida trandafirie, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis..." Ei nu izbutesc sa-si inchipuie casa aceea. Trebuie sa le spui: "Am vazut o casa de o suta de mii de franci." Atunci, exclama: "Ce frumos!"
Mai exact, cum vede copilul intalnirea cu un om mare? "Incercam sa-i vorbesc pe limba lui. Ii vorbeam despre bridge, despre golf, despre politica si cravate. Iar omul mare era foarte multumit ca face cunostinta cu cineva atat de chibzuit. Am trait astfel singur, fara a avea pe cineva cu care sa stau de vorba cu adevarat, pana cand..." l-am cunoscut pe Micul Print.
Imblanzirea unei vulpi
O vulpte i-a cerut Micului Print sa o imblanzeasca, zicand:
- Te rog... imblanzeste-ma! Nu cunosti decat lucrurile pe care le imblanzesti. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, imblanzeste-ma!"
- Ce trebuie sa fac? zise Micul Print.
- Trebuie sa ai multa rabdare, raspunse vulpea. Te vei aseza, la inceput, ceva mai departe de mine, asa, in iarba. Ma voi uita la tine cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Limbajul e sursa de neintelegeri. Dar, in fiecare zi, te vei putea aseza un pic mai aproape...
A doua zi, Micul Print se intoarse.
- Ar fi fost mai bine sa te intorci la aceeasi ora, spuse vulpea. Daca vii, de pilda, la patru dupa-amiaza, inca de la trei am sa incep sa fiu fericita. Cu cat ora va inainta, cu atat eu ma voi simti mai fericita. La ora patru deja ma voi agita si ma voi nelinisti; voi descoperi pretul fericirii!
La ceva timp dupa imblanzirea vulpii, Micul Print zise intru sine: Vulpea mea nu era decat o vulpe asemanatoare cu o suta de mii de alte vulpi. Dar mi-am facut-o prietena, iar acum e fara seaman pe lume.
La sfarsit, vulpea i-a zis urmatorul secret:
- Nu poti vedea bine decat cu inima. Esentialul este invizibil pentru ochi. Oamenii au uitat acest adevar. Oamenii cresc cinci mii de trandafiri in aceeasi gradina... si nu gasesc acolo ceea ce cauta... Si totusi ceea ce cauta ei ar putea fi gasit intr-un singur trandafir sau in putina apa... Insa ochii sunt orbi. Trebuie sa cauti cu inima.
Micul Print este sufletul nostru !
Autorul cartii da marturie: "Dovada ca Micul Print a existat este ca era fermecator, ca radea si ca voia o oaie. Cand vrei o oaie, asta e dovada ca existi."
Da, si eu cred ca Micul Print a existat.
Dar, mai mult, cred ca el exista si astazi, in fiecare dintre noi.
Micul Print este copilul din noi, copilul care am fost candva. Micul Print este sufletul nostru. Este acea parte din noi care (ar trebui) ramane vesnic tanara. In acest sens, Patriarhul Daniel spune: "Nu exista batrani, ci doar tineri de diferite varsta."
Dumnezeu este Imparatul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute, iar noi suntem fiii Sai, suntem niste Printi care putem mosteni Imparatia Lui. Si, chiar daca Imparatia Lui "nu este din lumea aceasta", ea poate si trebuie sa fie traita inca de aici. Ea trebuie simtita si intrezarita in spatele tuturor lucrurilor simple. Tocmai acest lucru ne invata sa-l facem Micul Print.
Copilul, precum un Mic Print, este si va ramane pentru totdeauna un invatator al oamenilor mari. Copiii traiesc "mai cu adevarat" decat oamenii mari. Copiii sunt expresia cea mai fidela a curatiei, a nevinovatiei si a realitatii.
Iisus Hristos ne indeamna sa invatam de la copii, ca de la unii care percep inca frumusetea si bucuria nealterata a vietii, zicand: "Lasati copiii sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este Imparatia cerurilor" (Matei 19,14). "De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in Imparatia cerurilor" (Matei 18, 3).
Trebuie sa cauti cu inima !
"Nici un om mare nu va pricepe vreodata ca lucrul asta are atata importanta!
Nu trebuie sa te superi pe ei.
Copiii trebuie sa fie foarte rabdatori cu oamenii mari."
Teodor Danalache
Vezi si articolul: Cine a furat zambetul copilului ?
Teodor Danalache
-
Adevaruri de credinta, Dogme, Teologumene si Pareri teologice
Publicat in : Dogma -
Credinta si faptele bune
Publicat in : Hristos -
Credinta in viata de apoi in crestinism
Publicat in : Editoriale -
Credinta, conditie primordiala a purificarii
Publicat in : Morala -
Dialogul dintre stiinta si credinta in definirea notiunii de boala
Publicat in : Sanatate si stiinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.