In Sfanta Scriptura intalnim doua categori de afirmatii cu privire la vederea lui Dumnezeu. Pe de o parte se afirma ca Dumnezeu nu poate fi vazut, pe de alta parte ca El este comunicabil, deci poate fi vazut.
Printre textele din Vechiul Testament care vorbesc despre imposibilitatea de a-L vedea pe Dumnezeu, redam ceea ce El ii spune lui Moise: "Fata Mea insa nu vei putea s-o vezi, ca nu poate vedea omul fata Mea si sa traiasca" (Iesire 33, 20-23).
Textele din Noul Testament sunt si mai categorice in acest sens: "Dumnezeu singur are nemurire; El traieste in lumina cea neapropiata; nu L-a vazut nimeni dintre oameni, nici nu poate sa-L vada" (I Tim. 6, 16).
Pe de alta parte, Sfantul Ioan Evanghelistul, apostolul care a fost prezent la Schimbarea la Fata a Domnului pe Muntele Taborului, afirma despre Hristos: "Am vazut slava Lui, slava ca a Unuia nascut din Tatal” (1,14). Tot atat de graitor este si ceea ce Hristos ii spune lui Filip la Cina cea de Taina: "De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal“ (Ioan 14, 9).
Asadar, Dumnezeu ramane nevazut, dar se face vazut prin Hristos. Odata cu Intruparea Fiului lui Dumnezeu, vederea Sa devine posibila. Acest lucru ne este aratat prin Moise, care inainte de Intrupare nu vede decat spatele lui Dumnezeu (Iesire 33, 13-23), pe cand la Transfigurarea Domnului de pe muntele Taborului, L-a vazut in fata. Interesant este ca Moise nu a cazut cu fata la pamant, precum apostolii Petru, Iacob si Ioan. Un posibil raspuns ar fi acela ca Moise, trecand la cele vesnice, nu mai vede "ca prin oglinda”, dupa cum afirma Sfantul Apostol Pavel. Expresia "ca prin oglinda” doreste sa scoata in evidenta ca cel care vede un lucru in oglinda, nu-i vede fata, deoarece il are in spatele sau.
In lumea de dincolo vom fi imbracati in nestricaciune. In acest sens, Vladimir Lossky sustine ca actul vederii nu va mai fi impiedicat de distinctia dintre cunoasterea intelectuala si perceperea senzoriala. Dumnezeu Se va arata fiecarui om in masura in care el a devenit vrednic de vederea Sa. Iar vrednicia este legata de curatia inimii: "Fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Pentru ca dupa cum numai ochiul curat vede lumea si tot ce este in ea, iar ochiul in care a intrat un pai devine incapabil sa se uite si sa vada, tot asa si inima omului, cand este curata Il vede pe Dumnezeu. Asa ca neincetat sa ne rugam, asemeni psalmistului David: "Inima curata zideste intru mine Dumnezeule”.
Adrian Cocosila
-
Vederea lui Dumnezeu in Sfanta Scriptura si in gandirea Parintilor primelor veacuri
Publicat in : Editoriale -
Ne-vederea lui Dumnezeu
Publicat in : Editoriale -
Vederea lui Dumnezeu in creatie
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.