Implinirea rugaciunii si despre malpraxis

Urmarind la televizor o emisiune, o cunoscuta doamna psiholog a spus urmatoarele cuvinte: "Asa cum medicii sunt trasi la raspundere pentru malpraxis, tot asa si slujitorii bisericii (preotii) ar trebui sa fie trasi la raspundere atunci cand cerem ceva lui Dumnezeu, printr-o rugaciune, si nu ni se implineste !" (am citat din memorie). Si pentru ca a mai repetat aceasta fraza cel putin inca intr-o emisiune rog sa-mi fie ingaduite aceste cateva randuri.

In DEX definitia pentru malpraxis este urmatoarea: "Tratament incorect sau neglijent aplicat de un medic unui pacient care ii produce acestuia prejudicii de orice natura in relatie cu gradul de afectare a capacitatii fizice si psihice !"

In concluzie definitia de malpraxis este valabila numai referitor la medici. Nu poti acuza de exemplu un profesor de malpraxis ca un student nu si-a asimilat cursurile si nu a promovat un examen sau nu foloseste corect un cuvant. Nu poti folosi expresia malpraxis ca un primar promite construirea unei scoli si dupa alegeri uita de aceasta. Cu atat mai mult este incorect sa "glumesti" (se formeaza opinii in urma glumelor) ca un preot la care am mers si i-am marturisit o dorinta fie de sanatate, fie de implinirea unei nevoi, sau pur si simplu intram intr-o biserica si ne rugam la o icoana sa castigam ceva anume…

Unde credeti ca gasim raspuns la aceasta tema? In Sfanta Scriptura ! Daca deschidem aceasta Sfanta Carte vom citi ca ori de cate ori Mantuitorul Hristos a vindecat o persoana l-a intrebat mai intai: "Crezi ca pot face aceasta?" "Da, Doamne" i se raspundea, iar dupa aceea Iisus ii spunea: "Fie tie dupa credinta ta" sau "Credinta ta te-a mantuit" si cel care era bolnav se facea sanatos. De exemplu cand Iisus a vindecat un copil lunatic si ucenicii L-au intrebat; "noi de ce nu am putut sa facem aceasta?" le-a raspuns: "Pentru putina voastra credinta." (Matei XVII; 20)

In alta parte Iisus ii spune femeii cananeence: "O, femeie, mare este credinta ta" si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela." (Matei XV; 28)

O alta femeie bolnava de 12 ani s-a atins de haina Mantuitorului, iar El intorcandu-Se si vazand-o i-a zis: "Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Si s-a tamaduit femeia in ceasul acela" (Matei IX; 22)

Iisus Hristos facea apel la credinta celui care se ruga si dupa marturisirea credintei avea loc minunea. Tragem concluzia ca puterea credintei vindeca, credinta in puterea lui Dumnezeu facea minunea. Atunci cand o persoana (un credincios) merge la biserica si se roaga lui Dumnezeu cerand ceva trebuie sa creada; o rugaciune spusa fara credinta "in dorul lelii" sau "fie ce o fii" o astfel de rugaciune nu ne apropie de Dumnezeu. Prin rugaciune nu trebuie sa pun la indoiala existenta lui Dumnezeu. Si trebuie sa perseveram in rugaciune.

Parintele profesor Sorescu, la o predica tinuta intr-o biserica din Pitesti, a spus ca unei femei i-a murit sotul si nu dupa mult timp i-a decedat si copilul. In fiecare seara, femeia, cand se ruga, ii punea lui Dumnezeu aceeasi intrebare: "Doamne, mi-ai luat sotul, dar copilul pentru ce mi l-ai luat?" Nu injura, nu blestema, nu se mania, era nedumerita! Chiar si dupa multi ani, seara de seara, punea aceeasi intrebare: "Doamne de ce mi-ai luat copilul?" (sa perseveram in rugaciune). Intr-o noapte a venit un inger si i-a spus: "Am fost trimis de Dumnezeu sa-ti raspund la intrebare; vino in curte." A dus-o la fantana, a ridicat capacul si a intrebat-o; "uita-te in fantana si spune-mi ce vezi?" "Ma vad pe mine moarta" i-a raspuns femeia. "Din acest motiv" i-a spus ingerul "Dumnezeu ti-a luat copilul. Cand avea sa fie mare avea sa te omoare si sa te arunce in aceasta fantana. Pe el l-a ferit de un pacat de moarte iar tie ti-a salvat viata."

Din citirea acestor randuri triste putem invata multe dar si ca trebuie sa perseveram in rugaciune.

Implinirea dorintei tine de puterea credintei celui care se roaga. Preotul este numai un mijlocitor si un martor al rugaciunii credinciosului catre Dumnezeu. Rugaciunea de cerere este o ierurgie, si se implineste sau nu. Depinde de ceea ce cerem de la Dumnezeu. Cerintele noastre trebuie sa aiba ca scop principal mantuirea sufletului.

Sfintele Taine sunt rugaciuni care isi implinesc scopul mantuitor chiar daca credinciosul se indoieste in inima lui de puterea harului Duhului Sfant. De exemplu un cuplu caruia i se savarseste Sfanta Taina a Cununiei este binecuvantat de Dumnezeu chiar daca mirii sunt mai putin virtuosi in credinta.

In concluzie expresia ca preotul sa fie acuzat de malpraxis (de lipsa de credinta a credinciosului) nu are temei in Sfanta Scriptura, si este fortata si ca gluma.

Preot Nicolae Trusca Parohia Negoiesti

Despre autor

Nicolae Trusca

Senior editor
59 articole postate
Publica din 21 Martie 2010

Pe aceeaşi temă

• Medicul - un dusman al omului?
  Publicat in : Editoriale
• Medicina si pruncul
  Publicat in : Morala
• Exista viata care nu merita?
  Publicat in : Religie

Publica un articol

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine:

21 August 2013

Vizualizari: 6514

Voteaza:

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Implinirea rugaciunii si despre malpraxis 4.43 / 5 din 7 voturi. 9 review utilizatori.

Cuvinte cheie:

malpraxis rugaciunea medicina si religia

Comentarii (9)

• Catalina Alexandra RadianPostat la 2013-08-24 06:55

  ...o continuare a comentariului postat ieri, ar fi aceea ca medicul,cu o formatie intelectuala de elita, nicidecum cea din ziua de azi cu licentze cumparate & fabricate, a fost din vremuri stravechi considerat un apostol. Majoritatea preotilor ce apartin aclorasi formatii intelectuale adevarate, continua sa abordeze medicul ca pe un apostol:la spovedanie, la sf. impartasanie, samd. In acest context medicul poate inmulti virtutile preotului, prin dezvaluirea cauzelor suferintelor, si prin constientizarea bolnavului asupra efectelor acestora asupra sanatatii in ansamblu. Un medic cu har, asemenea preotului merge printre bolnavi, impartasindu-le cunostintele sale in masura in care acestea sunt corect implementate in constiinta lui personala si profesionala. Nu se pot desparti preot de medic, nici viceversa. Modelul omului-medic, centrat pe coloana vertebrala a Mantuitorului Iisus Cristos, pentru un adevarat medic a fost, este si va continua sa ramana unicul model demn de urmat, pana la sfarsitul veacurilor, Amin!

• Adrian GarciaPostat la 2013-08-23 23:37

  Va multumesc parinte Trusca, acum am a reflecta.. De aceea am si cautat reactia dvs. deoarece eu, fiind deocamdata înca mic în credinta, doresc sa-mi astup gaurile întrebarilor din mintea mea ca sa consolidez ce am acumulat pâna acum. Pt. ca fiind departe de tara si în conditii neprielnice, ma confrunt cu tot felul de aspecte, ca si cele abordate atât de dvs. cât si de mine. Doamne-ajuta!

• DUMITRU ALBUPostat la 2013-08-23 14:19

  Frumoasa invatatura parinte. Cat ii priveste pe psihologi, ii consider niste sarlatani. Ei nu vindeca o boala doar induc niste idei care nu rezolva insa cauza care a produs boala. Daca vrei sa faci bine unui om, de ce ii ceri bani acelui om? Iisus Hristos nu cere nimic de la nimeni, si asta recomanda si apostolilor si ucenicilor Lui. Cei cunascatori ai N T stiu bine asta. Boala persisista cat timp echilibrul energetic, spiritual al omului este alterat, sufletul este bolnav. Ori ca sa nu fii bolnav cu sufletul, trebuie sa fii intr-o stare de armonie. Armonie cu natura, cu oamenii. Si nu suntem. Vorbesc din proprie experienta.

• Nicolae Trusca Postat la 2013-08-23 13:11

  Raspuns pentru Adrian Garcia: 1. Nu exista preot incompetent la spovedanie. Odata hirotonit de catre un Episcop este competent. Preotul la spovedanie este suveran ca judecatorul in sala de judecata. Este “inamovibil”. Un canon dat de un preot nu poate fii schimbat nici de Episcop. 2. Spovedeste-te preotului din parohie, nu cauta duhovnic dupa anumite “pretentii” ca atunci s-ar putea sa ai deziluzii. 3. Secretul spovedaniei este absolut; nici in cercetari penale preotul nu este acuzat de favorizarea infractorului. 4. Preotul are har, nu se presupune; dar asa cum curentul electric trece si printr-o sarma ruginita, si harul lui Dumnezeu trece printr-un preot mai putin virtuos. Harul odata dat, nu se poate lua inapoi. Preotul este pedepsit administrativ (caterisit) dar harul ramane (vezi “Dialog despre har”) Preotul va raspunde inaintea lui Dumnezeu pentru pacatele lui. Nu trebuie sa va intereseze pe dumnezvoastra pacatele duhovnicului. Un medic iti poate spune sa nu fumezi ca te poti imbolnavi, dar el sa fie fumator. Cu drag Preot Nicolae Trusca Parohia Negoiesti.

• Mihai OnilaPostat la 2013-08-23 11:19

  In primul rand ca aceasta concluzie la care au ajuns cei cu putin credinta are oradacina tot undeva intr-un punct unde nu exista liant intre oameni si cultura crestina sau mai mult intre mijlocitorii dintre om si Dumnezeu...Nu este coresc spus..CREDE SI NU CERCETA!!!...ci CREDE SI CERCETEAZA NEINCETAT...INTERIORUL TAU!...pt ca de acolo pleaca toata credinta..sau necredinta!Si atunci si Biserica ar devenii un mijlocitor si mai puternic astfel incat credinciosii sa fie constientizati ca ei si numai ei prin propria lo credinta sunt cei resposabili de vindecarea tuturor problemelor din viata si ca ei sunt singuri responsabili pentru propria lor viata si mantuire!Pace tuturor!

• Catalina Alexandra RadianPostat la 2013-08-23 10:02

  Tendinta vadita de invrajbire intre bresle, profesiuni, intre persoanele apartenente diferitelor etnii samd, promovata de mass-media nu mai este demult o necunoscuta. In acest context se inscriu si afirmatiile psihologilor chemati sa formeze opinia publica, in sensul dorit de tendintele posturilor tv. Cine se preteaza la astfel de aparitii pe post(uri)tv, nu are nimic comun cu conceptul de "psiholog", care oricum nu are nimic comun cu profesiunea de medic!

• Adrian GarciaPostat la 2013-08-23 09:54

  Eu m-as referi în acest context -poate nu cea mai fericita definire ca "malpraxis", dar aceeasi idee de incompetenta- la spovedanie, de exemplu; Cum putem fi siguri, contrar aparentelor, ca preotul/duhovnicul este chiar cel potrivit noua si totusi, bine intentionat?! Faptul ca stie -si zice- ca taina spovedaniei nu se divulga, nu prezinta o garantie absoluta, asa dupa cum si el poate cadea în (orice) pacat, desi a fost hirotonit si se presupune ca are har. S-au mai vazut cazuri, deci un soi de "malpraxis" exista si la preoti. M-as bucura sa primesc o reactie de la parintele Trusca vis-á-vis de cele expuse de mine. Doamne-ajuta si pazeste!

• M SPostat la 2013-08-23 08:12

  "Interesanta" ideea de malpraxis la preoti. De parca ei ar avea atata putere incat sa Il oblige pe Dumnezeu sa le indeplineasca lor toate cererile. De parca Dumnezeu, dupa ce ca S-a jertfit pentru noi si a facut atatea lucruri minunate pentru noi, ar trebui sa se injoseasca si mai mult si sa fie la cheremul nostru, dupa bunul nostru plac. Propunerea doamnei psiholog tine de ispitirea lui Dumnezeu, as zice eu, si e trist. E trist, pentru ca ea doar isi da cu parerea, dar ramane de vazut cata competenta are in psihologie, daca gandeste asa si cata experienta de viata are.

• Ana-Maria AntonachePostat la 2013-08-22 14:02

  Extraordinar articol, ca de altfel, toate scrise de parintele Nicolae. Sarut mana parinte, sa ne traiti, sa ne mai luminati si cu alte ocazii!

Adauga comentariu