Biserica este o Cina, un act ce inseamna a manca si a bea. Mancarea si bautura sunt premisa a vietii omului, modul lui de participare la viata. Distrugerea vietii si intrarea mortii in lume s-a intamplat tot printr-un act de mancare - mancarea din fructul "pomului cunostintei binelui si raului". Primul om a separat atunci luarea hranei - posibilitatea de viata -de comuniunea si relatia cu Dumnezeu. A luat hrana numai pentru sine, pentru intretinerea individualitatii sale, a vrut sa realizeze viata nu ca relatie si comuniune, ci ca supravietuire individuala naturala si ca existenta autonoma.
La Cina Sfintei Euharistii Biserica realizeaza o abordare a vietii total contrara celei care a fost a primilor oameni. Ia hrana nu in cadrul revendicarii individuale a vietii, ci pentru a realiza viata ca raportare la Dumnezeu si comuniune cu El. Aceasta schimbare a modului de a realiza viata nu este nici doar o conformare morala la niste porunci, nici o exaltare sentimentala sau o traire mistica oarecare. Este actul mancarii si al bauturii care se transforma in intrepatrundere de viata din iubire, in renuntare la razvratirea ce viza existenta autonoma. Participarea noastra la Cina Sfintei Euharistii este comuniune cu fratii nostri si cu Dumnezeu - ne impartasim de viata cea adevarata, acceptam sa existam numai ca iubind si fiind iubiti. De aceea si Euharistia eclesiala se dovedeste chipul si aratarea modului treimic de existenta, revelarea "vietii celei adevarate", a imparatiei lui Dumnezeu. Tocmai pentru ca realizarea si manifestarea imparatiei lui Dumnezeu in Sfanta Euharistie nu este nici rezultatul vreunei reusite morale si nici vreo traire misticizanta, de ceea depaseste posibilitatile omului de a o realiza.
Este dar, daruire, rezidire a vietii, reinnoire a posibilitatilor vietii. Darul ne-a fost dat si ni se da "in Trupul si Sangele" lui Hristos, prin unirea reala dintre creat si necreat. Asa cum insasi existenta noastra, alteritatea persoanei noastre, nu este realizare a noastra, ci dar, daruire, tot asa si lucrarea prin care viata noastra supusa stricaciunii si mortii devine nestricacioasa, schimbarea modului nostru de existenta. Puterea datatoare de viata si inceputul este Dumnezeu, Duhul Cel Sfant al lui Dumnezeu. Acesta daruieste existenta, intemeiaza ipostasul nostru personal ca raspuns existential la chemarea iubirii Sale negraite, Acesta innoieste natura noastra creata, edificand "omul cel nou" - unirea Dumnezeirii cu omenitatea - "in Trupul" lui Hristos.
Innoirea vietii creaturii prin interventia Duhului Mangaietor este premisa pentru constituirea Bisericii si pentru participarea noastra la Biserica. Cand vorbim despre innoirea vietii nu intelegem nici "imbunatatirea" morala a omului, nici "reabilitarea" sa juridica, ci faptul care este atat de real pe cat este insasi constituirea vietii, constituirea existentei. Pentru a se constitui "faptura cea noua" (noua creatie) a Bisericii nu era suficienta invatatura lui Hristos catre Ucenicii Sai si nici repetarea si imitarea Cinei celei de Taina. Trebuia sa se intample "pogorarea" datatoare de viata a Duhului celui Sfant al lui Dumnezeu asupra trupului omenesc asa cum s-a "pogorat" Duhul asupra Sfintei Fecioare pentru a se savarsi intruparea lui Hristos.
Aceasta interventie alcatuitoare a "trupului celui nou" - a Duhului Sfant, Mangaietorul, a trait-o Biserica istoric in ziua Cincizecimii. O traieste si la fiecare Cina Euharistica, prin transformarea vitala a painii si a vinului in Trupul si Sangele Mantuitorului Hristos. Interventia insasi a Duhului este si punctul de plecare al participarii fiecaruia dintre noi la Biserica, prin evenimentul Botezului.
Christos Yannaras
Extras din "Abecedar al credintei", Ed. Bizantina
Cumpara volumul "Abecedar al credintei" de pe Magazinul online Carti.Crestinortodox.ro
-
Sfanta Impartasanie
Publicat in : Credinta -
Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie
Publicat in : Dogma -
Oprirea de la Sfanta Impartasanie
Publicat in : Liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.