Ca si cum nu ne-ar fi fost de ajuns modul in care televiziunile au tratat Craciunul – transformand bietul Mos intr-o perpetua si teribila sursa de divertisment, alaturandu-i tot felul de personaje usuratice si deloc in legatura cu Taina Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos – deci dupa ce au golit de sens Nasterea, au trecut la atacul asupra Botezului Domnului. E drept ca-n unele locuri ne-am dat si noi, crestinii, concursul, spectacularizand un gest de o tandrete binecuvantata – cum este al intrarii in apele Iordanului a Celui Neincaput Ce toate le tine –, accentuand mai mult partea de traditionalism si nu aceea de Traditie, lipsindu-ne luciditatea realizarii unei cateheze adecvate momentului acestuia extrem de important din meta-istoria mantuirii. Pe fondul acesta – diminuat de continut evanghelic si patristic – au aparut comentarii care mai de care mai "experte". Doua mi-au retinut atentia si vizau aceeasi televiziune. O prezentatoare anunta cu emfaza ca, in fond, faptul ca apa de la Boboteaza (Aghiazma Mare) nu se strica in recipientele oamenilor are o explicatie stiintifica:
a) ionizarea apei prin metalul din care este facuta Crucea;
b) prezenta busuiocului in apa.
Iata dar, un produs din adancul gandirii stiintifice, de inalta cunoastere. Ideea aceasta am auzit-o de nenumarate ori in mediile pseudo-stiintifice, care incearca sa "rupa" gura targului, cautand lipsa de "cultura" reala, tehnica, a preotilor sau a credinciosilor. S-o luam pe indelete.
a) Ionizarea este definita de DEX (ed. 1996, pg. 506) ca fiind proces fizic al carui rezultat este formarea de ioni, iar, ca tratament medical, presupune introducerea de ioni in organism. Ionul fiind, dupa acelasi DEX (aceeasi pagina), "atom, molecula sau grupare de atomi care are un exces de sarcina electrica de un anumit semn". Altfel spus, (A) sau (–). Or, sa ne ierte Dumnezeu. De la scufundarea Sfintei Cruci in apa si pana la complexul procesului fizic ionizant, orice om de bun-simt (ceilalti sa rasfoiasca manualele de chimie de a VII-a si a XI-a) isi da seama ca-i cale lunga. Ba, mai mult, ce proces ar trebui aplicat lemnului (si cat timp!) pentru a se incarca electric (electrostatic) intr-atat, incat, scufundat intr-o cantitate, de cele mai multe ori uriasa de apa sa o poata ioniza? Caci, stimabilii, ar putea remarca lejer ca-n mare parte in apa Bobotezei s-au scufundat cruci de lemn, tocmai pentru a se indeparta sminteala. Vorbeam de cantitate mare de apa si, as adauga, uneori curgatoare. Intr-o scara a conductorilor de electricitate, cam pe unde s-ar fixa lemnul, stimabililor? Si, chiar aur sau argint sau oricare alt metal ar fi, cum am putea sa ne inchipuim ca se ionizeaza apa prin Cruce? Va dati seama! Poate ca de-ar fi cum zic ei, am avea combinate de producere a crucilor, nu a electrozilor! Sa fi ratat Statul Comunist ateu (rus sau roman) tocmai aceasta sansa de "recuperare" si dezvoltare macroeconomica?
Domnul sa ne ierte ca ne-am permis ironia. Dar, uneori, la badarania unor argumente n-ai altfel cum vorbi.
b) Busuiocul. Televiziunea respectiva a adus pe ecran o specialista in domeniu. Domnisoara G. C., de la Plafar. Si aceasta a inceput a ne vorbi despre calitatile curative ale busuiocului si-apoi despre faptul, general, ca este socotit ca un bun izvor in produse aseptice. De-acord. Parintii manastirilor, oamenii simpli stiu toate astea, dar nu confunda ceaiul de busuioc (sau infuzia) cu Aghiazma Mare. Pentru ca, respectiva specialista (si altii asemenea ei) uita sa ne spuna cam cum fermenteaza o planta in apa sau cum miroase (caci mi-e rusine sa-i intreb cum pute!) un ceai dupa zece zile sau mai mult dupa ce este pastrat in recipient inchis.
Doamne, cat de departe de rosturile Aghiazmei Mari au dus oamenii talcuirile! Apa de binecuvantare si reimprospatare a credintei, Aghiazma Mare poarta-n sine semnul Crucii Invierii lui Hristos. Acela care biruie tot raul, restaurand si transfigurand tot ceea ce atinge. De-aceea Aghiazma Mare – ca orice materie sfanta in Biserica – are aceasta calitate de "apa transfigurata", capabila sa reaseze in nor-malitate anormalul. Or, ea nu poate fi sfintita nici de un sobor de academicieni atei, nici de o echipa de televiziune rau intentionata, prin ionizari, nici de un grup de tovarasi bioterapeuti sau radiestezisti. Caci numitii cam fug de Cruce. Or, ceea ce transfigureaza este tocmai realitatea ei scufundata in materie. Nu-i cazul sa facem un tratat mistic despre Aghiazma. Dar este cazul sa-i mai trimitem la invatat pe unii, care nici macar propriile aberatii "stiintifice" n-au cum le fundamenta.
Sora buna cu nasterea omului din maimuta si cu "religia – opiul popoarelor" (Karl Marx), aceasta cu ionizarea apei prin Cruce parca – la vremea de-acum a dezvoltarii microscopiei – le-ntrece pe toate.Noi sa ramanem in Crucea lui Hristos. Pozitivi mereu. Bucurosi ca-n lepra noastra de pseudocultura, cerurile s-au deschis, am vazut Duhul venind pe crestetul Mantuitorului si-am auzit glas din cer graind ca El, Hristos Domnul, fratele si Dumnezeul nostru, este Fiul Cel Iubit, intru Care Tatal Ceresc a binevoit.
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.