„Liberté, Égalité, Fraternité, ou la Mort” era sloganul care exprima „binele național” în Franța anului 1937. Din păcate, constatăm că atunci când cele trei mari principii ale Revoluției Franceze nu funcționează împreună, rămâne doar moartea. Moartea din extremism.

Există un adevăr pe care-l vedem sub ochii noștri: libertatea fără egalitate și fraternitate duce la individualism și, într-un final, la extremism. Desigur că cel mai vizibil domeniu unde se observă este religia.

Extremismul religios naște terorismul, iar acesta produce crimă. „Vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu”, spunea Hristos ucenicilor, pregătindu-i să îi trimită la propovăduire. Dar, religia nu este singurul domeniu unde există extremism.

Dincolo de durere, șoc și lacrimi, masacrul din Paris ar trebui să pună Occidentul serios pe gânduri. De ce? Pentru că Europa tinde să producă dezechilibru între cele trei principii „de aur” ale societății de tip occidental: libertate, egalitate, fraternitate. Tendința îmi pare a fi exagerarea libertății individului, în detrimentul celorlalte două. Și asta se întâmplă de mult în Franța, care n-a avut o problemă cu definirea libertății. În schimb, egalitatea și fraternitatea au fost intens dezbătute în societatea franceză (mai ales fraternitatea, care presupune și obligații, nu doar drepturi). Iar actualul Occident pare să fi uitat cu totul fraternitatea (așa cum afirma papa Francisc în Parlamentul European), în vreme ce egalitatea se aplică cam ca în fabula lui Grigore Alexandrescu: „numai cu cei mari egalitate vrem”.

Evident, terorismul nu poate fi acceptat sau justificat. Atacatorii trebuie puși la penitență numaidecât. Însă, puțini sunt cei care-și pun întrebarea: Cum apare el? Ce face pe un om capabil să ucidă în numele unor idei extreme? Răspunsul ar ajuta mult Occidentul, care deja se confruntă cu creșterea propriului extremism politic.

Un prim punct de discuție ar fi: terorismul nu apare fără provocare. Ori, în cazul Charlie Hebdo, discuția esențială ar fi dacă publicația a fost provocatoare sau nu. Eu înclin să cred că da, câtă vreme autoritățile franceze au atras adeseori atenția că unele caricaturi duc la extrem libertatea de expresie. Dar, asta nu justifică deloc un glonț în capul provocatorului. Dimpotrivă. Îl martirizează pe nedrept.

Văd că mulți susțin libertatea de expresie. Chiar susțin că ei sunt Charlie. E bine că aici funcționează fraternitatea. Chiar foarte bine. Opinia este un drept sfânt și nici Dumnezeu nu o îngrădește.

Dar, libertatea de a o manifesta trebuie pusă în acord cu egalitatea și fraternitatea față de cel căruia i te adresezi. Altfel, opinia ta nu este de folos nimănui. Despre asta nu vorbesc mulți. Poate pentru că, uneori, presa comercială folosește provocarea ca amplificator de audiență. Dar, nu este și asta o formă de extremism jurnalistic? Cum este posibil să condamni împușcăturile în public, dar să n-ai nicio jenă în a le propaga în media?

Și mai puțini sunt cei care discută despre ofensa publică adusă simbolurilor religioase. De acord că teroriștii sunt fanatici religioși, extremiști, fundamentaliști etc., dar unde este egalitatea și fraternitatea atunci când, dorind să satirizezi extremele, comiți ofensă asupra unor simboluri religioase?! De ce Occidentul este foarte sensibil la antisemitism, ceva mai moale la anticreștinism și aproape deloc sensibil la islamofobie?

Chiar dacă islamul are multe facțiuni și secte (mai multe ca în creștinism) care n-au nicio treabă cu Liberté, Égalité, Fraternité, întreb: oare toți islamiștii sunt teroriști? Nu sunt și ei cetățeni europeni?

Și mai am niște întrebări. Cât de înțelept este să provoci niște extremiști? Dacă ei sunt lipsiți de o înțelegere corectă, este oare egalitate și fraternitate să îi provoci, doar pentru a te arăta liber? Poți fi numit martir atunci când, de bunăvoie și nesilit de nimeni, transformi opiniile în gloanțe la adresa opiniei publice? Ce obții când celui needucat îi jignești până și bruma de cunoaștere pe care o are?

Dumnezeu să-i ierte pe jurnaliștii uciși de tot ce-or fi greșit, iar pe noi să ne ferească de un război religios între extremiștii islamici și cei occidentali. Căci nu stingi focul turnând gaz peste el.

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro) 

.

• Patriarhul Chiril al Moscovei si al intregii Rusii
  Publicat in : Religie