Astazi cinstim Buna Vestire. Momentul succede Marsului pentru Viata organizat sambata. Se intalnesc doua lumi: dreptul la viata si dreptul la avort. Alegerea depinde doar de constiinta si cunostinta fiecaruia.

Sunt contra avortului.

O scriu limpede si clar pentru a fi bine inteles. Motivele sunt urmatoarele:

1. Avortul este uciderea unui om. Indiferent ca legea ne considera persoane doar de la o varsta oarecare biologica, noi suntem oameni din momentul conceptiei. Nu exista un timp in care sa nu putem fi considerati oameni, ci doar „produs de conceptie”. Indiferent ca aratam ca un zigot sau ca un matur, ramanem ceea ce suntem: oameni. Aceasta este o slabiciune a legii: sa ne considere ca un timp nu suntem oameni. Poate cineva sa nu se considere om un timp oarecare?

2. Cine poate trai cu gandul ca parintii sai naturali ar fi vrut sa-l ucida? Fiecare dintre noi a fost acolo, in pantecele mamei lui. Dar tot fiecare dintre noi dorim sa ne bucuram de dreptul ontologic al vietii. Cand cineva ne ameninta cu moartea, ne displace, tocmai pentru ca vrem sa traim. Dar atunci, de ce altora nu le ingaduim acest drept? Cine suntem noi, in fata vietii (nu a legilor facute tot de noi) ca sa avem dreptul sa ridicam chiureta asupra ei?

3. Avortul este o mare decadere umana. El vine din trei mari directii, legate strans intre ele. Prima este placerea, care duce la aparitia sarcinii neasteptate. Fie ca partenerii se invoiesc, fie ca este un viol, placerea trupeasca (de comun acord sau siluita) sta la baza conceptiei. Copii nu vin cu barza, ci cu impreunarea trupeasca. insa intr-o lume din ce in ce mai sexualizata, hormonii tropaie alarmant prin trupurile infierbantate, ceea ce face mult mai grea infranarea. A vorbi astazi despre feciorie sau infranare este similar cu a accepta sa fii public declarat irealist sau nebun. Dar , oare, nu noi insine ne-am adus aici? De aceea, placerea trebuie asumata. Decat sa legalizez dreptul de a ucide, mai bine as legaliza obligatia celui ce a poftit sa-si asume si rezultatul (inclusiv violatorul  de ce sa fie doar temporar pedepsit cu inchisoarea? Mai de folos este sa-si rasplateasca fapta ingrijind de cel nevinovat fata de placerea lui). A doua este egoismul. O sarcina venita pe neasteptate pune viitorilor parinti egoisti o povara ce lor li se pare insuportabila: limitarea libertatilor la viitoare placeri. Un copil ajunge sa fie astazi socotit o povara pentru ca deranjeaza bioritmul si buzunarul egoistilor. Cum sa am un plod agatat de gat, eu care vreau sa fiu liber/libera? Scapa de el.este sentinta cruda pe care multi egoisti o rostesc, uitand ca doar dragostea parintilor lor nu i-a supus pe ei insisi aceleiasi sentinte. A treia este lipsa de constiinta si de cunostinta. Multi care vor sa avorteze, pe langa lipsa de constiinta morala, au si o lipsa de cunostinta asupra implicatiilor profunde, fizice si psihice, ale avortului. O armata de specialisti atrag atentia ca, pe langa riscurile fizice, implicatiile psihologice sunt enorme. Se vorbeste astfel de „sindromul post-avort”, care pleaca de la sentimentul de vina si poate merge pana la depresie si chiar suicid. De aceea, consider binevenite initiativele legislative care stipuleaza consilierea obligatorie a mamicilor care vor sa avorteze, in sensul in care le constientizeaza asupra implicatiilor unui avort. insumand aceste trei directii, pot spune ca, practic, avortul este consecinta ucigatoare a placerii necontrolate. Atat de ucigatoare, incat statisticile sunt cutremuratoare. intre 1958-2011 avem inregistrate, doar in sectorul public, 21.651.277 avorturi.

Un popor intreg de romani. Apoi aflam de la Ministerul Sanatatii ca, in intervalul 1990-1992, datorita politicii liberale fata de avort, rata avortului provocat legal a atins cel mai ridicat nivel din lume – aproape 200 la 1000 de femei intre 15-44 de ani. Aceasta corespunde unei rate a avortului de aproape 3 avorturi provocate la fiecare nascut viu pentru aceeasi perioada”. (Fragment din volumul „O viziune asupra vietii”, manuscrisul ed. a II, revazuta). in fine, Institutul National de Sanatate publica ne informeaza ca, in anul 2012, avem 88.135 avorturi inregistrate, dintre acestea 57,3% fiind la cerere, 42,5% fiind incomplete (spontane) si 0,1% fiind provocate. Astfel, la 1000 de nascutii vii, avem 438 de intreruperi de sarcina. Adica aproximativ un avort la doua nasteri. Cumva mai imbucurator fata de 1990-1992, dar trist pe de alta parte: unul din trei prunci este ucis inainte de a se naste. Este Buna Vestire. Momentul acela in care Dumnezeu S-a intrupat si apoi S-a nascut din pantecele Maicii Sale, intr-o lume nedreapta si rea. Ce veste buna dam noi copiilor nostri? Ca ii vom ucide pentru ca nu suntem in stare sa ii dorim sau sa ii ingrijim? Ma gandesc la framantarea din sufletul Dreptului Iosif, cand a aflat ca Fecioara Maria a ramas insarcinata. Oare i-ar fi propus sa avorteze? Dar noi ce facem cand aflam de o sarcina? Am fi in stare sa-l avortam pe Dumnezeu? Pentru ca, teologic vorbind, fiecare prunc este chipul lui Hristos: „Oricine va primi, in numele Meu, pe unul din acesti copii pe Mine Ma primeste; si oricine Ma primeste, nu pe Mine Ma primeste, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” De fapt, de fiecare data cand facem ceva rau, il mai omoram cate un pic pe Dumnezeu.

Fie in noi insine, fie in aproapele nostru (numit, in noua limba de lemn seculara, „cel de langa noi”). De aceea, constiinta crestina nu poate accepta avortul, ca solutie la problemele si provocarile vietii. Raspunsul Mariei, Eva cea Noua (Eva insemnand „cea vie”, care are rolul de a fi „mama tuturor celor vii”) la Vestea Arhanghelului Gavriil este unul smerit si ziditor de Viata: „ Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau”. Un raspuns, desigur, greu de acceptat de catre miscarile feministe extremiste, care confunda robia fata de Dumnezeu cu slugarnicia. in crestinism nu vorbim de o declasare a femeii ci, dimpotriva, despre puterea inaltatoare a dragostei crestine. Cred ca orice femeie isi doreste sa fie iubita. Si o merita din plin, asa cum si Maica Domnului a meritat sa fie aleasa pentru a naste cel mai iubit si (deopotriva) hulit Prunc al istoriei umanitatii: Iisus. in acest sens, mi-as dori ca cei care sustin avortul prin dreptul de a dispune de propriul trup, sa aplice acest drept nu numai post-concepere, ci si inainte de concepere, fiind mai cu bagare de seama in fierbinteli. A dispune de trup inseamna si a-l controla, a nu-l lasa sa zburde in voie. Plus ca, moral vorbind, a dispune de trupul tau nu este tot una cu a dispune de trupul celui din tine, al pruncului. Principiul „Eu te fac, eu te omor” este unul total contra umanitatii, care contravine chiar poruncii: „Sa nu ucizi”. Mai departe de atat, sigur ca fiecare face ceea ce doreste. Cu consecintele de rigoare. Dar mi-as dori ca in loc de interzicerea avortului sa avem legi care sa sprijine dreptul la viata al copilului si asumarea parinteasca a acestuia. in fond, el n-are nici o vina. De ce tocmai el sa fie ucis? Fara ucidere nu suntem in stare sa rezolvam problemele noastre?

Interzicerea avortului nu va rezolva nimic. Mai bine sa gasim copiilor solutii de trai. PS. Am vazut o stire care relata, indignat, ca la Valea Plopului, un sat fara canalizare, exista 28 de biserici. Impropriu spus: este vorba de altare-paraclis, construite de parintele Nicolae Tanase in cadrul centrului social al copiilor salvati de la avort si abandon. O jerfa adusa lui Dumnezeu pentru fiecare casa de copii. Biserica asta face in fond: ridica altare si salveaza oameni. Canalizari sa faca cei ce sunt in drept. N-ar fi corect sa comparam viata unui copil cu valoarea unei canalizari. Chiar daca, brutal si grotesc, uneori chiar ii aruncam la canalizare.a PS2. Stiu ca titlul este ingrozitor, poate chiar extremist. Este insa optiunea mea de a sensibiliza constiinta celor ce ucid. Daca dragostea nu ne mai poate opri, macar groaza sa ne determine sa constientizam ce facem.

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

.

• Biserica Buna Vestire - Caramidarii de sus
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei
• Buna Vestire
  Publicat in : Buna Vestire