Iata credinta: Moise isi lasa deoparte toiagul de pastor si se descalta in fata rugului aprins. Prezenta lui Moise e atat de importanta, incat poporul, de indata ce il crede disparut, e gata sa i se inchine unui idol. Deci, e nevoie de cineva viu care sa rosteasca legea. Moise doar a intarziat a se cobori din munte.
Poporul trebuie sa il vada pe Moise, numai ca Moise trebuie sa Il vada pe Dumnezeu
Nu putem patrunde taina divina.
Ce vede Moise: adevarata viata. Din mijlocul rugului, Dumnezeu va spune cum se numeste: "Eu sunt Cel ce sunt". Este anticipata prima porunca: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei." A spune "Eu" inseamna a vorbi. Dumnezeu e Cel in care a fi si a vorbi reprezinta acelasi lucru. Hristos Cuvantul e Viata, care arde fara a se mistui. Suntem chemati la dialog.
Dincolo de lege, Moise vede pacatul. Dincolo de pacat, Moise vede iertarea. Pacatul inseamna sa privesti legea, sa crezi ca o observi, cand, de fapt, ai uitat de "vocea" care vorbeste, ai omis prezenta Cuvantului. Cei care doresc sa se apropie de Domnul, sa se sfinteasca, ca nu cumva Domnul sa ii loveasca (Cartea Iesirii, cap. 19).
Suntem in fata minunii: preferam sa ne pierdem averea sau desavarsirea? E o nebunie, dar una hristica, frumoasa. Posedam lucruri, dar acestea nu ne posedeaza (obsedeaza)? Daca iubim pe cineva, nu il furam. Nu crapam de ciuda ca nu avem ultimele gadgeturi. Renuntand la averi, continuam dezlegarile baptismale. Nu mai gandim prin excluderi, ci imbinam mai multe incredibiluri la un loc.
Revelatia nu e un subiect de ziar
Sa fim discreti: Dumnezeu nu tipa la megafon in piete. Merita sa rabdam, pentru mantuire. Putem da un sens vietii, fiind folositori. Ce ne lipseste? O schimbare radicala. Harul e un favor. Harul e bunatate. Ne este acordat. Dar nu il meritam. Si nici nu l-am putea obtine altfel. Suntem mantuiti, intariti, invatati prin har.
Nu comentam absurditatile istoriei, ci ne inminunam la fiecare Jertfa. Vindecarea nu poate veni decat dinspre Hristos. Zice un avva: va veni vremea cand oamenii vor innebuni. Fiecare va crede ca ceilalti sunt nebuni. Cu cat inotul e mai galagios, e mai nesigur. Linistea si discretia sunt salvatoare. Pe o mancare care clocoteste nu se aseaza mustele.
Ne rugam impreuna cu sfantul Ioan, apostolul Kronstadtului: "Prea Sfanta Treime! Invata-ma sa-mi intorc fata de la toate cele lumesti: numai in Tine imi aflu pacea! Numai in Tine imi gasesc multumirea si fericirea. Fereste-ma de trufie si invata-ma smerita intelepciune. Acopera-ma de tot raul sub acoperamantul aripilor Tale. Cand rostim numele Sfintei Treimi, avem concentrat in acest nume intreaga fiinta a Domnului: bunatate fara de sfarsit si lumina neapropiata".
De multe ori, nu stim ce sa cerem Tatalui printre lacrimile ingenunchinde din fata candelei. Mai bine sa psalmodiem: "Da-mi, Doamne, bucuria mantuirii tale" (Psalmul 50, 13). Singura bucurie vesnica, fara lovituri de boomerang hedonist. Nu ne vom aduna comori pe pamant: "mi-am cladit case, mi-am sadit vie; mi-am facut gradini si parcuri, cumparatu-mi-am robi si roabe si vite si oi am avut mai mult decat toti. Aduna-tu-mi-am argint si aur si bogatii ca de imparati si iata totul este desertaciune si vanare de vant si nici un folos nu este sub soare" (Eclesiast 2, 4-11). Surplusul creeaza doar neliniste: mereu, plusul meu va fi minusul altuia, iar filantropia va ramane o bunatate premeditata.
Tinta noastra este Imparatia unde Mielul sta pe tron
Nu ne vom poticni, ci ii vom ajuta pe fratii Lui mai mici. Sfintii sunt rudele noastre mai intelepte, care ne sfatuiesc cum putem sa ajungem Acasa. Nu ne vom lamenta pentru ghimpele din trup, dat noua ca sa nu ne trufim. Nu ne vaicarim, ci ne incredem deplin in puterea lui Dumnezeu. H. Keller marturisea: "Ii multumesc lui Dumnezeu pentru handicapurile mele, pentru ca prin ele m-am descoperit pe mine, munca mea si pe Dumnezeul meu."
Doamne, da-ne aceasta credinta care muta muntii. Doar Tu ne cunosti dificultatile, durerile, problemele care se afla in fata fiecaruia dintre noi, ca niste munti impenetrabili (A. Coniaris). Doamne, noi credem, ajuta necredintei noastre, intareste-ne credinta.
Cat de multa dreptate are parintele Teofil de la Sambata: "In Biserica ne rugam invatand si invatam rugandu-ne". Sau: "In momentul in care te afirmi cu smerenia, sigur nu o ai. Unde este sinceritate, acolo este si darul lui Dumnezeu." Ajuta-ne, Doamne, sa ne ferim de rutina!
Discutiile despre creatie nu sunt pietre de poticnire. Nu suntem in tabere diferite. Suntem fii ai Aceluiasi Tata. Cunoscandu-L, dobandim viata vesnica. Noi suntem poporul Zilei a Opta: noua creatie restaurata prin resurectia mesianica. Scapam din ghearele mortii, ne refugiem in adapostul Corabiei. Liiceanu vorbeste despre delimitare in creatie. Are dreptate: finitudinea noastra nu poate fi depasita. Suntem chipuri ale divinitatii, vom deveni asemanari. Suntem extrem de optimisti: "Cel ce va crede si se va boteza se va mantui".
Niciodata credinta nu va fi anacronica. Nici nu avem ce "ajusta" Revelatiei. Cata vreme Dumnezeu nu este solutia, criza morala nu poate fi depasita. Nu e vorba de lucruri "batute in cuie", ci de iertarea divina data oamenilor prin Cel batut in piroane. Dumnezeu este Creatorul, Mantuitorul si Sfintitorul nostru. Dar cum a inceput universul?
Nu il judecam pe Darwin, nu vrem sa fim inchizitorii lui Haeckel sau Lyell, pionerii evolutionismului. Noi pretuim tezaurul Revelatiei, singurul adevar. Oamenii sunt interesati de istoria lor: dovada, numeroasele firme care se ofera sa va afle genealogia. Curcubeul zilei de azi: lectura minunatei carti "Marile intrebari din stiinta si religie", scrisa de catre ateul devenit anglican, K. Ward (Editura Curtea veche, 2011). Sub impulsul gandurilor din aceasta carte, purced.
Oare de ce ateii considera relatarea din Cartea Facerii drept dezamagitoare? Ma ajutati, sunt sigur, cu raspunsul! Natura umana este chemata la indumnezeire, dar colcaie in pervertiri, in urma amagirii sarpelui din Gradina (a dragonului haosului). Si totusi, facem parte din ordinea cosmica: evitam haosul distructiv. Binele nu e greu de aflat, nici inutil, nici imposibil: muncim si ne rugam - vrem sa rodim in Via Lui.
Nu cersim bunavointa unui tiran, ci ne bucuram de desfatarile fiilor adoptivi, care jubileaza ca nu mai sunt orfani condamnati, ci fii gratiati. Exista un singur Dumnezeu: desavarsit, transcendent, infinit, absolut. Originea universului nu e in haos, ci intr-un Dumnezeu personal: nu vanam cu sageata timpului, ci Il descoperim in implinirea poruncilor pe Poruncitor. Dumnezeu zamisleste lumina: ce ar fi lumea fara chipul divin? El decide sa fie lumina: nu e un discurs, ci un Verb.
Draga ateule, ti-L voi arata pe Dumnezeu, dar vreau sa vad si eu Big Bangul. O piatra poate evolua in om daca are suficient timp (unde sunt miliardele de ani ale lui Haeckel)?! Suntem creati de Dumnezeu, dupa chipul Lui: avem cunostinte si creativitate si impartasim responsabilitati, nu suntem salbatici. Exista liber arbitru, virtute si rai, dar exista si pacat, moarte, iad. Ce alegem?
Creatia e "buna foarte": toate sunt frumoase, elegante si uimitoare prin forma si structura. Noi suntem "buni foarte" in masura in care constientizam frumusetea si cream frumusete, la randul nostru, ca oglindiri ale Singurului Frumos. Apreciem frumosul creatiei si frumusetea Creatorului. Nu suntem jucarii ale zeilor!
La originea tuturor e Unul Dumnezeu: nu avem ce reprosuri sa Ii facem! Am fi ipocriti sa imputam altcuiva minusurile noastre. Hotiile sunt ale Lui? Nicidecum. Dumnezeu ne iarta, fara reprosuri: sa nu ne vaduvim de scaldarea in har. Doar pacatul aduce suferinta si zdrentuieste frumusetea, batjocorind-o. Sa nu ne mai incapatanam sa ne taram de colo-colo fara energie: sa invatam extraordinarul (sa studiem lectia smereniei).
Marius MATEI.
Marius Matei
Pe aceeaşi temă
-
Adevaruri de credinta, Dogme, Teologumene si Pareri teologice
Publicat in : Dogma -
Credinta si faptele bune
Publicat in : Hristos -
Credinta in viata de apoi in crestinism
Publicat in : Editoriale -
Credinta, conditie primordiala a purificarii
Publicat in : Morala -
Dialogul dintre stiinta si credinta in definirea notiunii de boala
Publicat in : Sanatate si stiinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.