De multe ori privim lucrurile cu superficialitate, ascultam parerile altora, fara ca noi sa dam ocazia celui „discutat” sa vorbeasca si el… Adesea ne lasam condusi de ideile celorlalti, adoptand pareri care ne sunt straine.
Am facut aceasta traducere (si adaptare) din limba greaca a acestui text, in speranta ca astfel „dau glas” acestui MARE om, Beethoven, nadajduind ca printre aceste randuri pur omenesti sa remarcam frumusetea si adancimea trairii unui suflet. Simplitatea exprimarii denota profunzimea sufleteasca si puterea artei (muzicii), dar si spiritualitatea acestui om criticat de catre biserica, marginalizat de catre puritanistii vremurilor. Il rog sa va vorbeasca…
Testamentul de la Heiligenstadt (1802)
Of, voi oamenii!… care ma considerati dusmanos si incapatanat, cat ma nedreptatiti! Nu stiti cauza secreta a acestei situatii… Inca din copilarie, inima si sufletul meu erau pline de gingasul sentiment al bunatatii. Eram cu adevarat pregatit sa fac lucruri mari. Dar, ganditi-va numai in ce stare sunt de sase ani incoace, ca-mi merge din ce in ce mai prost, din pricina unor medici fara judecata, care ma mint cu amabillitate an de an, in speranta unei ameliorari, silit in cele din urma sa ma resemnez la gandul unei boli de durata, a carei vindecare poate necesita ani de zile, daca nu cumva este cu totul imposibila.
Nascandu-ma cu un temperament infocat, gustam din placerile pe care ti le ofera viata, dar m-am vazut constrans de tanar sa ma despart de semenii mei si sa traiesc singur, departe de lume. Cateodata, incercam sa uit de toate astea, of!… Cat de dureros era sa ma intorc din nou in trista realitate a pierderii auzului, care se inrautatea pe zi ce trece. Si totusi, nu puteam sa le spun oamenilor: „Vorbiti mai tare, strigati!… fiindca sunt surd!… ” Ah!
Testamentul de la Heiligenstadt
Cum sa marturisesc neputinta unui simt, cand ar fi trebuit sa fie mult mai dezvoltat la mine decat la ceilalti oameni, simt pe care il aveam si era perfect, incat putini oameni din breasla mea il aveau, sau poate nu l-au avut niciodata… Ah! Nu mai pot, de aceea iertati-ma, daca vedeti ca ma indepartez de lume si, mai ales, nu iau parte la evenimente la care mi-ar fi placut sa particip…
Nenorocirea este de doua ori mai mare, pentru ca situatia aceasta ma face sa fiu interpretat gresit de catre semenii mei. Pentru mine nu exista nici o placere in aceste intalniri cu oamenii, deoarece nu pot participa la discutii, nici macar schimb de pareri nu mai pot face… Sunt nevoit sa traiesc aproape singur, ca un condamnat si nu pot sa intru in contact cu societatea decat atunci cand este absolut necesar.
Cand ma apropii de oameni, ma cuprinde o frica pe care nu o pot exprima in cuvinte, probabil pentru ca va trebui sa le marturisesc situatia in care ma aflu. Asta mi se intampla continuu in ultimele sase luni. Cand i-am cerut sa-mi dea un diagnostic in privinta starii urechilor mele, doctorul m-a indemnat sa intru in contact cu oamenii… Dar cat de umilit m-am simtit cand cineva care era langa mine auzea ciobanul care canta la fluier, iar eu nici macar pe el nu-l puteam auzi!… Situatii de acest gen m-au impins la deznadejde si de multe ori m-am gandit sa-mi pun capat zilelor. Numai Muzica mea m-a retinut s-o fac… Mi se parea nedrept sa parasesc aceasta lume, fara sa dezvalui celorlalti ceea ce simteam inlauntrul meu. Asa am ajuns sa prelungesc aceasta realitate a unei vieti mizere, fiind intr-o stare de mare sensibilitate sufleteasca, dar printr-o schimbare extrem de rapida, puteam trece de la cel mai inaltator sentiment la cel mai cumplit!… Toti imi spuneau: „Ai rabdare!…”. Rabdarea mi-a devenit insotitor si tot ea m-a condus!
Sper ca aceasta decizie sa ma ajute sa indur toate chinurile si ma tina pana cand soarta imi va taia firul vietii. Poate asa este mai bine, poate nu… Oricum, sunt pregatit! La varsta de 28 de ani nu este usor sa suporti o asemenea nenorocire, cu atat mai mult atunci cand esti muzician. Doamne, Tu cunosti adancul sufletului meu!… Tu stii ca sufletul meu este plin de dragoste pentru oameni si de dorinta de a le face bine!
Of, oameni!… Cand intr-o buna zi veti citi aceste randuri, ganditi-va cat de mult m-ati nedreptatit… Cineva care, cu toata impotrivirea naturii, a facut tot ce i-a stat in putinta sa fie acceptat in lumea artistica si a oamenilor de valoare. Va rog pe voi, fratii mei, ca dupa ce mor si daca doctorul Shmith mai traieste, sa-l rugati sa va descrie boala mea, sa o faceti cunoscuta, pentru ca lumea sa se poata impaca cu mine, chiar si dupa moartea mea. In acelasi timp, va numesc pe amandoi mostenitori ai micii mele averi (daca se poate spune asa!). Impartiti totul cu dreptate si ajutati-va unul pe celalalt. Chiar daca m-ati suparat, sa stiti ca v-am iertat de mult. Tie, frate Karl, iti multumesc pentru loialitatea de care ai dat dovada in ultimul timp. Te binecuvantez sa-ti fie viata cat mai frumoasa, sa nu ai nici o suparare, suparare care mi-a marcat viata. Sfatuiti-va copiii sa traiasca virtuos, deoarece virtutea si nu banii ne asigura fericirea. Vorbesc din experienta. Aceste virtuti mi-au fost de mare ajutor in trista mea situatie, si trebuie sa va spun ca Artei mele (muzicii mele) ii datorez faptul ca nu mi-am pus capat zilelor pana acum… Adio, si sa va iubiti unul pe celalalt!…
Multumesc tuturor prietenilor [...]. Cat de bucuros sunt ca pot fi de folos chiar si din mormant!… Sa fie!… Cu bucurie merg sa ma intalnesc cu moartea. Daca vine inainte de a reusi sa-mi pun in valoare talentul muzical, tot o sa fiu multumit, ca o sa ma elibereze din aceasta stare mizerabila. Vino, moarte, cand doresti!… Vin cu curaj in intampinarea ta!… Adio, si sa nu ma uitati dupa ce mor. Dealtfel, cred ca merit, pentru ca toata viata m-am gandit cum sa va fac fericiti! Deci, fiti fericiti!…” - Ludwig van Beethoven
Arhim. Siluan Visan
Sursa: libersaspun.3netmedia.ro
Arhim. Siluan Visan
-
Missa Solemnis
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.