Rugaciunea de binecuvantare a unui vehicul, aparuta in noua editie a „Molitfelnicului“ a atras atentia catorva publicatii de presa. Abordarile fiind diverse, cred ca ar fi de folos cateva precizari.

Mai intai, ce este un "Molitfelnic"? Este cartea pe care preotul o foloseste la diverse slujbe pe care le oficiaza, cu precadere in mod particular, pentru anumite persoane sau grupuri de persoane, in diverse momente ale vietii lor: Botezul, Cununia, inmormantarea, pomeniri ale celor adormiti, diverse sfintiri sau binecuvantari (icoane, case, institutii de interes obstesc, gradini, fantani, autoturisme etc.), rugaciuni de alungare a duhurilor rele (printre care celebrele molitfe ale Sf. Vasile cel Mare) si de chemare a ajutorului lui Dumnezeu (de pilda cele pentru elevi).

Iata, pe scurt, cam ce cuprinde aceasta carte, ce isi trage denumirea din slavonescul molitfa = rugaciune.

De unde necesitatea ei? Unora li se poate parea ca Biserica se agata de mai toate momentele importante ale vietii credinciosului, pentru a face bani (in capitalism asta s-ar numi oportunitate viagerade afaceri, nu?!) sau pentru a-l controla total; de aceea a inventat tot felul de slujbe, slujbulite si rugaciuni. In realitate, toate slujbele Bisericii sunt optionale, inclusiv cele din „Molitfelnic“, care, in plus, se oficiaza la cerere. Am scris aceasta in special pentru omul modern si secularizat, caruia i se pare ca Dumnezeu este un concept dictatorial, constrangator, antreprenorial, antistiintific sau vetust. Motiv pentru care crede, in mod autarhic, ca nu are nevoie de El si, prin urmare, nici nu se roaga Lui.

Insa omul spiritual stie ca viata lui se desfasoara in tot acest univers complex al lumii vazute, dar si nevazute (lumea spirituala, a ingerilor si a Imparatiei lui Dumnezeu) intr-o conlucrare a mantuirii impreuna cu Dumnezeu, prin credinta, rugaciune si fapte bune. Prin urmare, acest om simte nevoia ca toate momentele importante ale vietii (si chiar intreaga lui viata) sa fie marcate cumva de prezenta binecuvantarii si ajutorului lui Dumnezeu. Inclusiv o (aparent) banala calatorie cu automobilul.

Acum ajungem la subiectul aparut in presa: noua rugaciune de binecuvantare a unui vehicul. Ea este, in esenta, doar o adaptare la conditiile actuale, a mai vechii rugaciuni de binecuvantare a corabiei. Acest vehicul de transport este mentionat de catre Psalmistul David ca fiind rodul intelepciunii umane izvorata din intelepciunea divina si care are nevoie de ajutorul Domnului pentru buna implinire a scopului sau: Cat de marite sunt lucrurile Tale, Doamne, pe toate''ntru intelepciune le-ai facut; umplutu-s-a pamantul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare si larga.acolo pe ea strabat corabii.daca mana Tu Ti-o vei deschide, toate se vor umple de bunatate.

Asemanarea este evidenta: orice vehicul este rodul intelepciunii, dar si orice calatorie nu este lipsita de riscuri. O spun pana si companile de asigurare. De aceea, omul credincios cheama pe Dumnezeu in ajutor, pentru a se implini doua obiective in stransa legatura: buna functionare a utilajului si, prin aceasta, implinirea scopului calatoriei, pe care oricine si-ar dori-o fara evenimente neplacute. In fond, chiar si statistic vorbind, o atitudine rutiera crestina (responsabila si lipsita de vicii) genereaza o scadere a cifrelor negative: accidente, decese si raniti, pagube materiale.

In plus, aparitia intr-o carte oficiala de cult a acestei rugaciuni demonstreaza ca Biserica tine cont de realitatile vietii cotidiene. Poate parea cam tarzie aparitia ei, deoarece ea se practica si pana acum, exact prin actualizarea rugaciunii binecuvantarii corabiei, iar automobilul exista de ceva vreme. Insa introducerea oficiala in cult a unei noi rugaciuni nu este asa de simpla in Ortodoxie, deoarece trebuie evitat orice aspect care poate provoca o eroare, fatala cand vine vorba de Dreapta-Credinta(Orto-Doxa). Pana la urma, cartile oficiale de cult dau siguranta autenticitatii acestuia, asa ca precautia trebuie (si este bine) sa fie sporita. Iar la noi, precautia Sinodului este maxima in astfel de situatii.

Acum apare o intrebare: Putem binecuvanta orice si oricum? Orice lucru din acest univers material poate primi binecuvantarea lui Dumnezeu, cu o singura conditie: scopul existentei sale sa fie unul bun, moral, mantuitor, atat pentru noi cat si pentru aproapele nostru. Un crestin nu se poate raporta la bunurile din jurul sau decat ca fiind primite de la Dumnezeu si puse numai in slujba lui Dumnezeu si a aproapelui. Scrie Sf. Pavel: fiindca tot ce a facut Dumnezeu este bun, si nimic nu e de lepadat daca se ia cu multumire: caci se sfinteste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.

Asadar putem binecuvanta orice tip de vehicul (barca, vapor, automobil, locomotiva, tren, avion, nava spatiala etc.) cata vreme avem de gand sa-l folosim crestineste.

Insa nu vad rostul binecuvantarii atunci cand scopul masinii este doar unul de afirmare faloasa a unui statut social efemer. Din pacate, unii inca mai cred ca haina sau masina determina valoarea omului. Dar tot Psalmistul zice: Unii se lauda cu carutele lor, altii cu caii lor, iar noi ne laudam cu numele Domnului Dumnezeului nostru.

Asa ca, daca suntem credinciosi lui Dumnezeu si posesori ai unui automobil, putem solicita cu incredere: Parinte, binecuvinteaza-mi masina!

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

Foto: MEDIAFAX

 

.

• Creativitatea in Ortodoxie
  Publicat in : Editoriale
• Exista vreun sens in a sfinti masinile?
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti