Asistam zilnic la diverse lupte pentru putere. Nu insa pentru puterea spirituala, ci pentru puterea lumeasca, aceea de a conduce. Dar nici macar nu cred ca nevoia de a conduce este miza, ci beneficiile cu care puterea vine la pachet.
De la inceputurile umanitatii, dorinta de putere a fost o permanenta provocare. Adica sa fii sef.
Dupa excelentul articol despre sefie al colegului de blog si scriitorului Petre Barbu m-am gandit daca ar mai fi ceva de spus despre sefii contemporani. Evident, nu sunt toti sefii asa, mi-am zis imediat. Dupa care gandul mi-a zburat la cuvintele lui Hristos din Duminica aceasta, adresate ucenicilor Sai, care se aflau intr-o disputa tocmai pe motive de sefie: Dar intre voi nu trebuie sa fie asa, ci care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vostru. Si care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie tuturor sluga. Iata o invatatura care pune in contradictie principiile puterii lumesti si principiile crestinismului. De altfel, este binecunoscut faptul ca, din aceasta perspectiva, intre vietuirea crestina si vietuirea zis lumeasca (adica dupa principiile lumesti) sunt multe puncte de disensiune. Si atunci, daca vrei sa fii crestin, asta inseamna sa nu mai poti fii sef? Desigur ca nu. Hristos nu ne interzice principiul ierarhiilor pentru ca si in Imparatia Sa exista o ierarhie clara. Insa ceea ce ne interzice Hristos este folosirea puterii lumesti in scopuri dezumanizante sau necrestine. Ca de exemplu, sa conduci doar pentru a-i subjuga si umili pe cei din jur sau doar pentru a avea acces la beneficiile puterii. Dupa care se fac eforturi demagogice de imagine, pentru a salva aparentele. Ce-ar fi daca lupta pentru puterea lumeasca s-ar transforma in lupta pentru puterea de a fi mai buni? Cum ar fi daca cei ce conduc deja oameni nu s-ar gandi numai la beneficiile posturii de sef, ci s-ar gandi si la binele si folosul celor condusi? Ce s-ar intampla daca acest razboi economic continuu care se desfasoara pe fata intregii planete n-ar fi pentru acapararea unor resurse, ci pentru eradicarea saraciei si a analfabetismului? Cred ca atunci am incepe sa ne simtim mai iubiti si mai frumosi sufleteste. Iar viata ar fi dumnezeiasca, ca in Rai.
(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)
.
Aboneaza-te la newsletter
Parintele Eugen Tanasescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.