Nu de putine ori, cand am fost intrebat despre o tema din Scriptura, am ales sa raspund prin cuvintele unor Sfinti Parinti. Si asa m-am bucurat si am bucurat. Am avut raspuns, iar cei ce m-au intrebat au fost multumiti de el. Am invatat ca poti raspunde pentru timpul nostru si cu un raspuns din secolul al IV lea. Deci, aceste raspunsuri au in ele o anumita atemporalitate, in sensul ca nu sunt in afara timpului, dar sunt valabile pentru orice timp.
Dar mi-a fost dat sa vad si persoane care refuzau sa primeasca astfel de raspunsuri, considerand ca prin ele iesim din realitatea prezenta. Le considerau a fi raspunsuri potrivite pentru timpul de atunci. Este adevarat, avem si intrebari noi care au aparut in decursul timpului. Insa, acest lucru nu inseamna ca de ne vom opri la intrebari care au fost rostite si in trecut, raspunsul dat atunci isi pierde astazi actualitatea. Pe de alta parte, trebuie sa afirmam ca lumea nu s-a schimbat atat de mult incat sa ajunga sa nu-si mai puna intrebarile pe care si le-au pus cei din vechime. Nu a solutionat fericit intrebarile de alta data ca sa nu le mai repete.
Daca ne intrebam cum este posibil ca un raspuns din trecut sa fie actual si pentru noi, putem raspunde fara retineri ca Sfintii Parinti au pornit intotdeauna de la Revelatie, de la cele descoperite de Dumnezeu. Nu intamplator Biserica acorda aceeasi autoritate Sfintilor Parinti ca si Sfintei Scripturi. Ei sunt cei care au descoperit “intelepciunea lui Dumnezeu cea din veci ascunsa” (1 Cor. 2, 7). Au facut acest lucru pentru ca L-au trait. Dar asa cum au fost in trecut persoane care au negat invatatura lor, avem si astazi persoane care nu inteleg lucrarile tainice ale Duhului. Si asta pentru ca nu au facut experienta acestor lucruri si este firesc sa nu accepte ca existent ceea ce nu traiesc.
De ce multe raspunsuri nu sunt valabile nici in ziua in care au fost date si cu atat mai mult maine? Pentru ca sunt raspunsuri ale unor oameni care nu vorbesc cu Dumnezeu. Asa se face ca orice raspuns, in astfel de situatii, este destinat esecului.
In concluzie, daca vom pastra ceea ce au marturisit Sfintii Parinti, vom ramane in adevar.
“Mai mare bucurie decat aceasta nu am, ca sa aud ca fiii mei umbla intru adevar” (3 Ioan 1, 4)
Adrian Cocosila
-
Deasa impartasire in viziunea altor Sfinti Parinti ai Bisericii
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Predica si predicator in viziunea Sfintilor Trei Ierarhi
Publicat in : Religie -
Caderea lui Adam si cauzele ei
Publicat in : Duminica Lasatului sec de branza -
Cum anume talcuiesc Sfintii Parinti Facerea?
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.