Ce înseamnă să fiu recunoscător şi de ce trebuie să fiu aşa? Are nevoie Dumnezeu de recunoștința mea? Sau poate aproapele meu? Nu! Nici Dumnezeu şi nici aproapele nu au nevoie de recunoștința mea. Eu am nevoie de ea. Recunoștința este una dintre cele mai puternice forțe din univers. Este forța care mă ține şi care mă ajută să am atât un psihic bun cât şi liniște sufletească.
Tot ceea ce suntem şi tot ceea ce avem sunt daruri primite. De aceea este necesară recunoștința și pentru asta trebuie să învățăm cum putem ajunge la acest sentiment.
Să începem cu faptul că toate cele ce ne sunt date de Creator, şi bune și rele, trebuie primite cu acceptare, bucurie și smerenie. Ar trebui să ne amintim mereu cuvintele Sfântului Apostol Pavel: Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. (1 Tesaloniceni V,18.).
Sfinții Părinți au adus argumente foarte puternice în favoarea recunoștinței şi au cerut în mod insistent ca toată lumea să încerce să poarte în suflet un astfel de sentiment. Vă aduceți aminte de pilda celor zece leproși care au fost vindecați în chip minunat de Hristos? Din cei zece, doar unul s-a întors ca să-I dea slavă lui Dumnezeu şi să-I mulțumească. Vedem dar cât de rară era şi este recunoștința! Nu știm dacă în timp procentul a scăzut sau a crescut. Ceea ce știm cu certitudine este că putem găsi numeroase mărturii, în toate timpurile, referitoare la lipsa de recunoștință. În Evanghelia după Matei aflăm: „Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.” (Matei XXV, 29) Ce înțeles au cuvintele acestea? Sfântul Ioan Gură de Aur ne lămurește: „Cel care a primit de la Dumnezeu darul cuvântului şi al învățăturii spre a fi de folos semenilor săi, dar nu se folosește de el, pierde darul, şi, dimpotrivă, cel ce se sârguiește să fie de folos semenilor cu darul acesta, capătă şi mai mult dar, după cum celălalt pierde şi ce a primit. Dar paguba leneșului nu se mărginește la atâta. Mai e şi pedepsit fără cruțare; iar odată cu pedeapsa vine şi hotărârea cea plină de învinuire.”
După cum putem vedea, Domnul dă mai mult doar celui în care vede recunoștință. Se poate pune întrebarea: Și pentru ce trebuie să îi mulțumesc lui Dumnezeu dacă totul este așa cum ar trebui să fie?. Să nu uităm că tot ceea ce avem este un dar. Darul Creatorului este viața noastră precum şi tot ceea ce suntem sau avem. El încă ne ține în mâinile sale și, ca un tată grijuliu, dă mereu binele celor ce-L iubesc. Principala slujbă a Bisericii noastre este Euharistia, adică aducerea mulțumirii, iar principala ei parte este încununată de cuvintele „Să mulțumim Domnului”. De aceea omul care știe să fie recunoscător şi care știe Cui trebuie mereu să-I mulțumească, este un om puternic, energic şi atent.
Uneori, un om indignat poate întreba: Viața mea este rea, deci şi pentru rău trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu?. Aici, în primul rând, trebuie să înțelegem din ce cauză viața este rea și să încercăm să o schimbăm.
Psihologii au descoperit un fenomen interesant: Nemulțumirea creează cercuri vicioase din care devine aproape imposibil să mai ieși – rupturi, frustrări, dureri şi plângeri veșnice. Psihoterapeutul ortodox Dmitri Avdeev spunea că problemele psihice din ziua de astăzi sunt direct legate de nemulțumire dar şi de pretențiile noastre, din ce în ce mai ridicate.
Recunoștința este o stare ușor de atins. Desigur, nu este la fel de palpabilă precum sunt banii, o mașină performantă sau o vilă - de fapt, nu o poți vedea, mirosi sau atinge - dar, cu toate acestea, recunoștința are o putere mult mai mare de a-ți schimba viața decât toate celelalte lucruri materiale puse împreună. Se poate spune că lucrurile materiale sunt efectul în timp ce recunoștința este una dintre cauzele ce dau sens acestora.
Dicționarul ne spune că recunoștința este: Sentiment de recunoaștere a datoriei față de un binefăcător; obligație morală pentru o binefacere; gratitudine., deci ceva care poate avea un impact real.
Desigur, sunt şi alte caracteristici ce pot defini recunoștința:
- Recunoștința te face să încetezi să mai iei viața ca pe un bun ce-ți aparține. Asta te ajută să vezi toate lucrurile bune pe care deja le ai în viața ta.
- Recunoștința te face să te simți mai bine.
- Recunoștința îi face şi pe alții să se simtă mai bine, mai ales atunci când îți acordă ajutorul.
- Recunoștința sensibilizează și te face să apreciezi mai mult lucrurile din jurul tău.
- Recunoștința este ușoară, rapidă și simplă și se poate obține fără prea mult efort. Tot ceea ce trebuie să facem este să fim conștienți de ea.
- Recunoștința eliberează de stres.
- Recunoștința îți poate modifica punctul de vedere asupra lucrurilor rele din viața ta şi permite să-ți schimbi perspectiva asupra oamenilor sau a situațiilor.
- Recunoștința ne eliberează de micile supărări. O persoană plină de recunoștință începe să-şi privească micile supărări ca pe niște binecuvântări ascunse.
- Recunoștința inspiră la lucruri bune.
- Recunoștința hrănește inima.
- Recunoștința este ca dobânda pe care o obținem pentru banii depuși în bancă: cu cât punem mai mult cu atât vom obține mai mult.
Acestea ar fi câteva definiții ale conceptului de recunoștință. Vedem dar că recunoștința ar trebui să devină atitudinea noastră normală, o rutină obișnuită în viața de zi cu zi.
Un exercițiu din psihologia practică ne spune că pentru a realiza această stare e nevoie să se facă trei lucruri:
1. Cutia Recunoștinței: Pur și simplu faceți o cutie sau alegeți o casetă pe care să notați: Recunoștință. Pe o bucată de hârtie scrieți toate lucrurile din viața voastră pentru care sunteți recunoscător. Pur și simplu începeți să scrieți mulțumirile dvs. până când vă veți opri. Puteți împărți cutia sau folosiți casete cu etichete diferite cum ar fi: Recunoștința pentru Dumnezeu, pentru familie sau pentru cei de la locul de muncă. Puneți apoi cutiile (caseta) într-un loc sigur. Le puteți scoate afară ori de câte ori vă veți simți triști pentru că, citind toate lucrurile pentru care puteți fi recunoscători, instantaneu, starea voastră de spirit se va schimba.
2. Arătați-vă recunoștința discret. Nu așteptați recunoștința altora. În schimb, exprimați-vă voi mulțumirea și aprecierea: în gând, în rugăciune, prin cuvântul adresat celuilalt, prin notițe sau printr-un e-mail de apreciere. Dați-le oamenilor daruri de mulțumire, cadouri ce nu pot fi cumpărate din nici un magazin: un pic de timp, un sacrificiu sau ceva important pentru voi.
3. Înlocuiți lamentările cu recunoștința. Dacă sunteți o persoană care se plânge frecvent şi îi condamnă pe ceilalți pentru lucrurile rele din viața sa, începeți să lucrați pentru a vă gestiona gândurile şi emoțiile. Înlocuiți plângerile, etichetarea şi condamnarea celuilalt cu acceptarea, recunoștința și aprecierea.
Acceptați persoanele pentru ceea ce sunt (fiecare om are valoarea sa) iar pentru ceea ce fac oferiți-le mereu feedback pozitiv de apreciere.
Amintiți-vă că atunci când îi apreciați pe alții voi vă ridicați spiritual. Deși s-ar părea că celălalt are parte de recunoștința noastră, în fapt, noi suntem adevărații beneficiari.
Recunoștința nu este un sentiment complicat. Este ceva ce putem face cu toții. Nu suntem recunoscători atât de des pentru că uităm, ne concentrăm doar pe „lucrurile rele” ce se petrec în viețile noastre sau luăm lucrurile minunate ca venind de la sine. Deci, e bine să ne schimbăm viața. Dacă o să păstrăm mereu în conștiința noastră sentimentul de recunoștință atunci fiecare zi va deveni una de bucurie și de încântare.
Angela Agachi
Bacău, 21 iulie 2015
Psih. Angelica Agachi
-
Multumirea, cea mai scurta cale sa te imbogatesti
Publicat in : Duminica a 26-a dupa Rusalii -
Rugaciunea neincetata si multumirea
Publicat in : Credinta -
Multumirea pentru luminare si contemplatie
Publicat in : Credinta -
Multumirea in necazuri
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.