In dragoste ca şi în război nu există reguli. Cu toţii dialogăm cu dragostea în viaţa noastră şi ne lăsăm transformaţi de puterea ei. Unii o atingem puţin, cu vârful inimii sau al minţii, alţii ne lăsăm inundaţi de apele ei. Eşecurile afective, proiecţiile sau clişeele familiare, tiparele, blocajele, comportamentele, tăcerile, absenţele ne şicanează pe toţi. Cognitiv şi emoţional, dragostea aduce cu ea şi ură, vulnerabilitate, furie şi dezamăgire.
Dragostea înseamnă a oferi, nu a primi. Nu este un schimb egoist. Iubirea depinde de mine, nu de cealaltă persoană. Fericirea şi generozitatea necondiţionată ne fac să nu mai ne simţim. Radarul nostru emoţional surprinde orice viteză sau staţionare a inimii. Iubirea pură nu este o iluzie. Iubirea este dornică de atenţie. Filosofie, valori, simţuri. Similitudine. Faptele vorbesc mai tare decât cuvintele.
Din când în când, lasă-ţi mintea şi gura să se odihnească. In lupta pentru mai mult sfârşesc cu mai puţin. Zugrăvim în jur stări emoţionale care ne responsabilizează. Fiecare dintre noi purtăm „bagaje” şi „nevoi” reale sau fictive. Călătorie interioară spre vocea unică. Dragostea mereu găseşte lumina.
Gustul se educă. Oferă iubirii încă o sansă.
Cât e nevoie. Inima are alte legi. Mintea are alte legi pe care nu le înţelege inima. Dar inima are şi minte şi mintea are inimă. Imaginea de ansamblu şi nu detaliile ne oferă odihnă. Nu ştiu cât timp înseamnă prea mult. Cât e nevoie ar spune unii. Sau atâta. Fiecare va şti în dreptul poveştii sale. La fel e şi cu prea târziu. Unde e voinţă, mereu se va găsi o soluţie.
Reîmprospătăm istorii. E mai bun ceva decât nimic. Oamenii vin la pachet. Evitaţi polarizarea şi la fiecare minus găsiţi un plus în celălalt. După luna de miere urmează luna de fiere sau nu. Soluţia este mai simplă decât problema. Natura repetitivă a problemei ne fac să pierdem pacea.
Iubirile interzise alimentează pasiunile. A fi plin de dorinţă nu înseamnă a fi îndrăgostit. Explorare corporală versus implicare emoţională. Mai uşor cu pianul pe scări. Noul nu este decât o altă versiune a vechiului.
Contează foarte mult să scoţi ce e mai bun din omul de lângă tine, aşa cum face şi ea sau el.
Pe unii oameni îi facem să joace nişte roluri în lumea noastră internă, uitând de fapt ce sunt ei cu adevărat. Rămânem la idee sau trecem la persoană? Uneori acolo este chimie, alteori doar arheologie.
In cuplu nu trebuie să-l controlezi pe celălalt, ci să fii complementar cu celălalt. Secrete mici cu efecte mari care ajută cuplul. 10 minute se pot găsi. Ţine mult şi de respectul pentru celălalt. Fericirea este intimă şi personală pentru fiecare din noi. Fiecare ştie ce îl face fericit în măsura în care se descoperă şi îşi dăruieşte clipe de neuitat. Ideea de cuplu, de maturitate aduc adeseori poveşti ce oferă armonie. Fiecare copil crede într-o poveste şi fiecare adult are un copil interior. In măsura în care îl respectăm pe celălalt ne respectăm pe noi înşine. Timp de calitate, necesităţile, conduita internă ce ţine de aportul fiecăruia sunt cărămizi ce construiesc cuplul. Nu se poate doar unul să investească şi celălalt să aştepte. Păstrarea igienei cuplului, a sănătăţii, a armoniei sunt elemente ce ţin de aportul fiecăruia. E uşor să găsim scuze, dar adevărul e că noi înşine suntem răspunzători pentru viaţa noastră. In cuplu când apar certurile, amândoi au partea lor de vină. Unul a avut un comportament, celălalt a fost determinat de comportament spre anumite acţiuni. Tăceri, priviri, cuvinte, interpretări, scenarită. Relaxare, Împăcare, echilibru intern sunt baza sufletească pe care se poate construi nevoile cuplului. Rezervoarele de afecţiune fiind pline şi cariera curge în firescul ei.
Ne aşezăm la masa tratativelor. Discutăm punctual şi constructiv ce ne supără şi cum putem ieşi din acea situaţie. Ton calm. Probleme financiare, probleme legate de serviciu, probleme legate de educaţia copiilor, probleme şi iar probleme. Tu trasezi axiomă cum e bine şi cum nu e bine. Conflictul între generaţii va fi întotdeauna.
Influenţe cu context cultural, economic, social au existat mereu.
Cuplu înseamnă muncă şi sinceritate continuă cu propria persoană şi cu celălalt. Dorinţa de a înţelege pe celălalt. Senzaţia ce o încearcă doar ochiul.
Ne creăm în mintea noastră o imagine care să ne ofere ce avem nevoie. A te îndrăgosti înseamnă a trece cu vederea imperfecţiunile. Exagerăm, elaborăm, inventăm trăsături pozitive. Alegem oameni şi situaţii care complică realitatea. Angajamente, contracte. Emoţiile şi greşelile se deghizează ingenios si le repetăm. Responsabilitate şi angajament.
Atât în psihologie, cat si in psihoterapie majoritatea problemelor cu care se lucrează la cabinet sunt cele legate de dragoste, de durerile afective, îmbrăcate în diferite haine, peticite sau nu.
In beţia iubirii atribuim jumătăţii inimii noastre calităţi pe care adeseori nu le are. Desenăm culori şi croim lumini care sunt înecate de valurile vieţii. Experienţe de viaţă. Nu înseamnă nimic. Lecţii şi atât.
Realitate, vis, fantezie, romantism, pasiune, iluzii, iubire, rutină, tehnică, disciplină, compromis, ruşine, vină, acceptare, iertare, sunt cuvinte cheie pentru acest capitol din viaţa fiecăruia.
Ai da o fugă acolo unde inima vrea să te ducă? Nu mai căuta motive ca să pleci, ci caută motive să rămâi. Inviţi astăzi dragostea la tine în vizită?
Ieromonah Hrisostom Filipescu
Putine lacrimi, multa bucurie; Editura PIM
Cumpara cartea "Putine lacrimi, multa bucurie"
-
Iubirea ingereasca
Publicat in : Editoriale -
Iubirea fata de Dumnezeu
Publicat in : Morala -
Iubirea care trece dincolo de viata
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.