Sfiala fata de propriul trup nu este habotnicie, nici rusine, ci un rod al unei cugetari smerite, ca nu cumva, inselati fiind de diavolul, sa ajungem sa stricam acest minunat dar al lui Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Mai multa sfiala si rusine se cade sa pazim fata de noi insine si fata de trupul nostru, decat fata de biserica."
Sfiala, desi este definita ca o "lipsa de incredere in sine", nu trebuie perceputa drept o slabiciune, ci ea trebuie inteleasa in lumina scopului care sta la baza ei. Cand avem sfiala fata de un anumit lucru, pentru credinta, o facem pentru a pastra in mod continuu o trezvie a sufletului. Este, astfel, o manifestare a smereniei si a curatiei.
Sfiala fata de propriul trup
Trupul nostru este "templu al Duhului Sfant" (I Corinteni 6, 19) si Biserica in care avem nevoie sa primim viata lui Dumnezeu. Trupul nostru este locul in care sufletul nostru si intalneste si se uneste cu Viata care ne vine din Trupul si Sangele Mantuitorului.
Pentru ca "noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis: Voi locui in ei!" (II Corinteni 6, 16), cu cata curatie si evlavie, dar, trebuie sa ne raportam la trupul nostru, ca sa nu-l coboram din cinstea in care l-a ridicat Dumnezeu?!
Nu poate ramane vrednic de a-L primi pe Dumnezeu acel trup care ajunge sa fie necinstit si batjocorit in fel si chip de sufletul cu care este unit. Iar cand un astfel de trup, lipsit de pregatire, ajunge sa-l primeasca pe Dumnezeu in sine, prin impartasirea cu Sfintele Taine, el se imbolnaveste si moare.
Cum este necinstit trupul omului? Este ingrijit intr-un mod exagerat, ca si cum doar viata trupului ar exista; este "infrumusetat" de sus si pana in cele mai de jos ale lui, in pofida durerii suferite in urma proceselor de "cosmetizare"; este folosit in mod iresponsabil, impotriva firii sale; este fortat sa incapa in calapoadele tot mai chinuitoare ale modei. Nu mai zic de imbuibarea lui peste masura, tot anul, cu mancaruri si bauturi greu de purtat.
Vazand cat de mult putem sa ne scoatem trupul din randuiala fireasca, se cuvine sa ne raportam la el cu multa sfiala, ca nu cumva sa-l stricam si, mai apoi, sa nu mai putem lucra cu el cele trebuincioase vietii.
Smerenia este haina cea mai buna a sufletului, dar si a trupului. Sa fim smeriti si pana fata de propriul trup. Sa avem fata de trup acea sfiala pe care o avem fata de orice lucru al lui Dumnezeu.
Precum trupul nu trebuie dezgolit si expus in mod public, lucru care naste slava de sine si pierderea celor inrobiti de desfranare, tot asa, el nu trebuie cercetat in mod patimas nici in mod particular, de noi insine. Din curiozitate si din acea incredere patimasa in sine se nasc cele mai multe patimi de lunga durata. Sunt de parere ca sfiala este cea mai buna raportare la propriul trup. O sfiala care ne pastreaza neatinsa demnitatea si curatia sufletului.
Sa ne raportam la trup ca si cum am fi tot timpul in biserica
Precum ne comportam in biserica, tot asa se cuvine sa ne comportam si in singuratate, caci, in iubirea Sa, Dumnezeu ne insoteste intotdeauna si pretutindeni. Sa nu facem nicaieri acele fapte (care nu sunt absolut necesare vietii) pe care nu indraznim sa facem in biserica.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Noi, crestinii, sa ne rusinam de noi insine, cand ne-am afla intr-o casa incuiata, in singuratate sau in intunericul noptii. Pentru ca sfiala, strangerea si cucernicia, pe care le avem cand ne aflam intr-o dumnezeiasca biserica, se cade sa le avem si fata de noi insine, care suntem Biserica lui Dumnezeu si a darului Duhului Sfant, precum citim: Caci noi suntem templu al Duhului celui viu (II Corinteni 6, 16); Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant, care este intru voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu?" (I Corinteni 6, 19)."
Inca si mai mult, Sfantul Ioan Gura de Aur, arata ca trupul omului este mai de cinste decat cladirea bisericii, zicand: "Trupul nostru este cu mult mai cinstit si mai vrednic de cucernicie decat biserica (cladirea), caci noi suntem insufletiti si cuvantatori, iar biserica este neinsufletita si necuvantatoare, si pentru noi a murit Hristos, iar nu pentru biserici. Pentru aceea, mai multa sfiala si rusine se cade sa pazim fata de noi insine si fata de trupul nostru, decat fata de biserica. Pentru aceasta, cel care ar indrazni sa strice sfanta Biserica a trupului sau, cu vreo fapta urata, este cu adevarat mai nelegiuit decat cel care ar surpa si ar prapadi cu totul biserica cea vestita a Sfintei Sofia sau vreo alta, mai marita si mai incuviintata decat aceasta."
*
"Nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 18-20).
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Trezvia si lupta duhovniceasca in traditia filocalica
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Trezvia este dragostea pentru Dumnezeu
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Trezvia si buna cercetare
Publicat in : Religie -
Calea de mijloc sau trezvia?
Publicat in : Editoriale -
Ce este trezvia?
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.