Am o dilema: care ar fi corespondentul toapei? In lipsa de fantezie, ma tin de regulile gramaticale si am sa ii spun pe nume: topul.
Este prezent excesiv pe scena noastra publica: de la cultura si politica la sport si mediul de afaceri, fara a ocoli Universitatea sau chiar Biserica. Pentru unii, deloc putini, el reprezinta un model. In cultura, de pilda, topul este cel care se da important. La pertu cu toti, imbracat in culori stridente, se pozeaza cu trabucul in gura.
In politica, acelasi top iese in evidenta prin agresivitate si aroganta, doua atribute menite sa ascunda fragilitatea si deruta. Ajuns in pozitii importante, personajul nostru constata ca, de fapt, este mult mai greu si mai complicat, ca puterea inseamna responsabilitate nemijlocita pe care insa nu ar vrea sa o asume. De aceea apeleaza la vorbe, invaluiri, acuze si scuze. Asta nu il impiedica sa faca afaceri de familie, sa se serveasca de bugetul public ca de propriul cont, sa isi puna prietenii in functii, sa abuzeze cu seninatate.
In mediul academic, mai departe, topul isi etaleaza calitatile "indirecte”. Incapabil sa onoreze catedra, se va concentra pe cariera administrativa, fiind prezent in toate structurile posibile. Incercand astfel sa compenseze lipsa de viziune si de idei, contributia lui la viata comunitatii din care se revendica va fi limitata, invers proportionala cu ambitia. Sigur, va incerca sa se monumentalizeze birocratic, sa se impuna cu forta in istorie, sa se prezinte drept providential, de neinlocuit. De unde lupta la limita ridicolului cu trecerea implacabila a timpului: va refuza pensionarea.
Cat priveste lumea ecleziala, in fine, prezenta topului este de-a dreptul dureroasa. Manuind cu dezinvoltura limba de lemn a moralinei, dand din coate, marginalizand pe cei cu spiritul treaz, complotand carieristic, ascunzand propriile neputinte si pactizand spontan cu perversii similari, topul bisericesc va ajunge departe, din treapta in treapta. Inautentic, sugerand vocatia si exploatand buna credinta a unora, acesta nu va avea niciun scrupul. Ce ne facem? Ei bine, o societate dominata la varf de toape si topi trebuie sa se scuture cat de repede de balastul unor asemenea personaje. Pare simplu, dar nu este. In cultura, ei sunt sustinuti pe criterii non - culturale.
La fel, in politica, tot ei sunt cultivati pentru serviciile para-politice. In mediul universitar, un asemenea exemplar este tolerat pentru ca se face util. In fine, in ambientul religios, topul face cariera din simplul motiv ca oamenii de calitate sunt exclusi cu tenacitate. Sa ne resemnam? Nici vorba! Am face jocul topului, adica am accepta definitiile lui date onestitatii, priceperii, muncii si talentului.
Radu Preda
Sursa: teologia-sociala.ro
.
Radu Preda
Pe aceeaşi temă
-
Morala ortodoxa
Publicat in : Morala -
Morala sexuala
Publicat in : Morala -
Constiinta morala
Publicat in : Morala -
Morala crestina si etica filosofica
Publicat in : Morala
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.