Morala sexuala

Vom lua acum in discutie felul in care morala crestina priveste sexul, adica ceea ce crestinii numesc virtutea castitatii. Regula crestina a castitatii nu trebuie confundata cu regula sociala a bunei-cuviinte sau a decentei. Regula sociala a bunei-cuviinte stabileste ce parte din corpul omenesc poate fi expusa la vedere si ce subiecte pot fi discutate - si cuvintele ce pot fi folosite - potrivit obiceiurilor proprii unor anume cercuri sociale.

Ca atare, in timp ce regula castitatii este aceeasi pentru toti crestinii de totdeauna, regula bunei-cuviinte este schimbatoare: o fata din insulele Pacificului aproape fara vesminte si o doamna din epoca victoriana complet acoperita de haine pot fi tot atat de cuviincioase, decente sau corecte, potrivit standardelor din lumile lor; iar amandoua, atat cat putem deduce din imbracamintea lor, ar putea fi caste sau lipsite de castitate.

Unele expresii pe care le foloseau curent femeile caste in vremea lui Shakespeare ar fi fost folosite doar de femeile total decazute in secolul al nouasprezecelea. Oamenii care incalca regula bunei-cuviinte admise in vremea si in locul unde se afla, pentru a starni poftele lor sau ale altora, aduc o jignire castitatii.

Dar daca gresesc numai din ignoranta sau neatentie, ei sunt vinovati de proasta crestere. Atunci cand, asa cum se intampla deseori, incalca regula cu bunastiinta, pentru a-i sfida sau pune in incurcatura pe altii, ei nu sunt neaparat lipsiti de castitate, dar sunt cu siguranta lipsiti de bunatate, fiindca a-ti face placere sa-i pui pe altii in situatii neplacute este rau.

Eu nu cred ca un standard foarte strict sau foarte pedant de decenta ar fi o dovada de castitate sau un ajutor pentru mentinerea acesteia, si de aceea privesc cu ochi buni marea relaxare si simplificare a regulilor care s-au petrecut in vremea mea. In stadiul actual exista totusi inconvenientul ca oameni de diferite varste si tipuri nu recunosc cu totii acelasi standard, prin urmare, nu prea mai stim unde ne aflam.

Cata vreme confuzia dureaza, cred ca oamenii varstnici, sau de moda veche, ar trebui sa aiba multa grija, pentru a nu socoti ca oamenii tineri sau "emancipati" sunt destrabalati deoarece nu se conformeaza vechilor standarde; la raandul lor, tinerii n-ar trebui sa-i considere pe varstnici ca fiind puritani pentru ca nu adopta cu usurinta noul standard. Majoritatea problemelor pot fi rezolvate prin dorinta sincera de a-i intelege si de a-i face sa se simta bine pe ceilalti.

Castitatea este cea mai nepopulara dintre virtutile crestine, pentru ca nu poate fi ocolita; regula crestina este: "fie casatorie, cu fidelitate completa fata de partener, fie totala abstinenta". Conditia este atat de grea si de contrara instinctelor noastre, incat este clar - fie crestinismul greseste, fie instinctul nostru sexual a luat-o pe o cale gresita. Una sau alta. Fiind crestin, eu cred, bineinteles, ca intinctul urmeaza o cale gresita.

Dar am si alte motive pentru a gandi astfel. Scopul biologic al sexului sunt copiii, intocmai cum scopul biologic al hranirii este refacerea corpului. Daca mancam ori de cate ori ne vine chef si atata cat poftim, e foarte adevarat ca cei mai multi dintre noi vor manca prea mult: dar nu teribil de mult. Un om poate sa manance cat doi, dar nu cat zece.

Pofta de mancare depaseste cu ceva scopul sau biologic, dar nu cu foarte mult. Dar daca un tanar sanatos ar ceda poftei sale sexuale de cate ori ii vine s-o faca, si daca fiecare act sexual ar produce un copil, in zece ani ar putea popula cu usurinta un mic sat. O asemenea pofta depaseste in mod ridicol si fara nici o noima functia ei biologica.

Sa spunem aceste lucruri si in alt fel. Se poate usor aduna un mare numar de spectatori pentru o reprezentatie de striptease - adica, pentru a vedea cum se dezbraca o fata pe scena. Sa presupunem acum ca intr-o tara oarecare s-ar putea umple un teatru cu oameni veniti sa vada cum cineva aduce pe scena o farfurie acoperita si apoi ii ridica incet capacul ca sa poata vedea toata lumea, inainte de a se stinge luminile, ca in farfurie se afla un cotlet de berbec sau un copan de curcan. N-am putea oare spune, vazand o asemenea reprezentatie, ca ceva nu e in regula cu pofta de mancare a locuitorilor acestei tari? Si n-ar putea spune altii, crescuti in alta lume decat a noastra, ca in acelasi fel este ceva in neregula cu instinctul nostru sexual?

Un critic a zis ca daca ar gasi o tara in care asemenea reprezentatii de striptease cu mancare ar fi populare, el ar trage concluzia ca locuitorii acelei tari mor de foame. Voia sa spuna, desigur, ca lucruri ca reprezentarea de striptease nu au pornit de la coruptie sexuala, ci de la infometare sexuala.

Sunt de acord cu el ca daca, intr-o tara ciudata, spectacole de acest fel, cu cotlete de berbec, ar fi populare, una dintre explicatiile care mi-ar veni in minte ar fi foametea. Pasul urmator ar fi sa-mi verific ipoteza, cercetand daca in tara aceea se consuma multa sau putina mancare. Daca datele ar indica un consum mare de alimente, ar trebui, fireste, sa parasim ipoteza foametei si sa cautam alta.

In acelasi fel, inainte de a accepta foametea sexuala drept cauza a reprezentatiilor de striptease, ar trebui sa verificam daca in timpurile noastre exista cumva mai multa abstinenta sexuala decat in vremea cand lucruri ca striptease-ul erau necunoscute.

Bineinteles ca asemenea date nu exista. Anticonceptionalele au usurat mai mult decat oricand practicarea sexului in interiorul casatoriei si au diminuat riscurile sexului in afara ei, iar opinia publica este mai putin ostila impreunarilor ilicite si chiar perversiunilor decat a fost in tot timpul scurs dupa epoca pagana.

Nici ipoteza "infometarii" nu este singura explicatie posibila. Toata lumea stie ca pofta sexuala, ca si celelalte pofte, creste pe masura ce este satisfacuta. Oamenii infometati se gandesc mult la mancare, dar tot asa ca si mancaii; imbuibatilor, ca si infometatilor, le plac stimulentele apetitului.

Sa trecem la al treilea punct. Exista foarte putini oameni care ar vrea sa manance lucruri care de fapt nu se mananca sau sa faca altceva cu mancarea decat s-o manance. Cu alte cuvinte, perversiunile poftei de mancare sunt rare. Dar perversiunile instinctului sexual sunt numeroase, greu de vindecat si infricosatoare; imi pare rau ca sunt nevoit sa intru in aceste amanunte, dar trebuie s-o fac, pentru ca in ultimii douazeci de ani am fost cu totii hraniti, cat e ziua de lunga, cu minciuni sfruntate despre sex.

Ni s-a spus pana la satietate ca dorinta sexuala se afla pe acelasi plan cu oricare din celelalte dorinte naturale ale noastre, si ca totul ar inflori in gradina daca am parasi vechea idee victoriana de a o reduce la tacere. Nu e adevarat. Iti dai seama din clipa in care te uiti la fapte si lasi deoparte propaganda.

Ni se spune ca sexul a devenit o problema deoarece a fost redus la tacere. Dar asta nu s-a mai intamplat in ultimii douazeci de ani. S-a turuit despre sex fara incetare si, totusi, sexul continua sa fie o problema. Daca sufocarea ar fi fost cauza buclucului, aerisirea ar fi rezolvat totul. Dar n-a fost asa. Eu cred ca lucrurile stau invers. Cred ca oamenii au inabusit sexul pentru ca devenise o problema.

Lumea moderna spune mereu ca "sexul nu este un motiv de rusine". S-ar putea intelege doua lucruri. Poate ca vor sa spuna: "Nu este nici o rusine in faptul ca specia omeneasca se reproduce intr-un anumit fel, si nici in faptul ca asta produce placere." Daca asta vor sa spuna, atunci au dreptate, intrucat si crestinismul vorbeste la fel.

Problema nu este nici lucrul in sine si nici placerea. Vechii propovaduitori crestini ziceau ca placerea sexuala ar fi fost mai mare decat este acum daca omul n-ar fi cazut. Cunosc niste crestini cu mintea incurcata care atribuiau crestinismului parerea ca sexul, sau trupul, sau placerea sunt lucruri vinovate. N-aveau dreptate.

Crestinismul este aproape singura dintre marile religii care aproba cu totul corpul - care crede ca materia este un lucru bun, ca insusi Dumnezeu a luat odata un trup omenesc, ca chiar si in ceruri ni se va da un fel de trup care va fi o parte esentiala a fericirii, frumusetii si energiei noastre.

Crestinismul a proslavit casatoria mai mult decat orice alta religie; si aproape toata poezia de dragoste a lumii a fost scrisa de catre crestini. Daca spune cineva ca sexul, in sine, este un lucru rau, crestinismul il va contrazice pe data. Dar, desigur, atunci cand oamenii zic: "Sexul nu este ceva rusinos", ei ar vrea poate sa spuna ca "starea in care a ajuns acum instinctul sexual nu este ceva rusinos".

Daca asta vor sa spuna, eu cred ca ei gresesc. Cred ca este o stare cat se poate de rusinoasa. Nu e nici o rusine sa-ti placa mancarea, dar ar fi cat se poate de rusinos ca jumatate din toti oamenii de pe lume sa faca din mancare interesul lor principal si sa-si petreaca timpul privind la imagini care reprezinta mancare, salivand si lingandu-se pe buze. Nu vreau sa spun ca oamenii ca tine si ca mine au o raspundere individuala pentru situatia prezenta.

Stramosii nostri ne-au transmis organisme denaturate sub acest raport si noi crestem inconjurati de propaganda impotriva castitatii. Exista oameni care vor sa ne mentina aprins instinctul sexual, pentru a stoarce bani de la noi, fiindca e firesc ca un om obsedat sa poata fi ispitit, fara rezistenta din partea lui. Dumnezeu cunoaste situatia noastra; El nu ne va judeca fara a tine seama de greutatile pe care le intampinam. Ceea ce conteaza sunt sinceritatea si perseverenta vointei noastre de a le depasi.

Inainte de a ne vindeca trebuie sa dorim vindecarea. Acei care doresc cu adevarat sa fie ajutati vor obtine ajutor; dar pentru cei mai multi oameni de azi, chiar aceasta dorinta apare greu. Este usor sa crezi ca vrei un lucru cand de fapt nu-l vrei cu adevarat.

Un crestin vestit din alte timpuri ne-a spus ca pe cand era tanar se ruga neincetat pentru castitate; dar dupa ani de zile si-a dat seama ca in timp ce buzele sale ziceau: "O, Doamne, da-mi virtutea castitatii", inima lui adauga in taina: "Dar, te rog, nu chiar acum."

Acest lucru se poate intampla si in rugaciunile pentru alte virtuti, dar exista trei motive pentru care ne este deosebit de greu chiar sa dorim o castitate completa - fara sa mai vorbim si de realizarea ei.

In primul rand, firea noastra denaturata, diavolii care ne ispitesc si toata propaganda contemporana pentru desfrau se asociaza pentru a ne face sa simtim ca dorintele carora le rezistam sunt atat de "naturale", atat de "sanatoase" si atat de rezonabile incat rezistenta fata de ele este ceva aproape pervers si anormal. Afis dupa afis, film dupa film, roman dupa roman, asociaza ideea libertatii sexuale cu ideile de sanatate, normalitate, tinerete, sinceritate si buna dispozitie.

Ei bine, asocierea aceasta este o minciuna. Ca toate minciunile cu mare influenta, ea se bazeaza pe un adevar - adevarul mai sus recunoscut ca sexul in sine este ceva "normal" si "sanatos" (exceptand excesele si obsesiile care s-au dezvoltat imprejurul sau).

Minciuna consta in sugestia ca orice act sexual care te ispiteste intr-un moment oarecare este de asemenea ceva normal si sanatos. Aceasta idee este absurda din toate punctele de vedere, chiar lasand deoparte ideile crestine.

Cedarea in fata tuturor dorintelor noastre duce evident la impotenta, imbolnavire, gelozie, minciuni, ascundere a adevarului, si la tot ce este opus sanatatii, bunei dispozitii si sinceritatii. Pentru orice fel de fericire, chiar si in lumea de aici, este nevoie de multa cumpatare, astfel incat pretentia oricarei dorinte puternice de a fi sanatoasa si rezonabila nu poate conta.

Orice om sanatos si civilizat trebuie sa aiba un ansamblu de principii datorita carora el alege respingerea unor dorinte si acceptarea altora. Unii oameni fac asta in baza principiilor crestine, altii in baza unor principii sociologice sau igienice.

Adevaratul conflict nu are loc intre crestinism si "natura", ci intre principiile crestine si alte principii, avand scopul de a controla "natura". Pentru ca "natura" (in sensul de dorinta naturala) trebuie oricum controlata daca nu vrei sa-ti distrugi intreaga viata.

Principiile crestine sunt, dupa cum se stie, mai stricte decat altele; dar trebuie sa ne gandim ca, respectandu-le, vom obtine un ajutor la care nu ne putem astepta respectand celelalte principii.

In al doilea rand, multa lume nu are curajul de a aborda serios castitatea crestina deoarece crede ca este imposibila (chiar inalte de a incerca). Dar, atunci cand un lucru trebuie incercat, nu este niciodata cazul sa te intrebi daca este sau nu posibil.

Cand te afli in fata unei intrebari facultative la un examen, e firesc sa te gandesti daca ai putea sau nu raspunde; in fata unei intrebari obligatorii, trebuie sa raspunzi cum poti mai bine. Poti lua o nota de cateva puncte pentru un raspuns care nu e deloc perfect, dar sigur nu vei lua nici un punct daca nu raspunzi la intrebare.

Ca si la examene, oamenii reusesc in tot felul de situatii sa faca niste lucruri ce pareau imposibile inainte de a incerca: la razboi, la alpinism, la invatarea patinajului, a inotului si a mersului pe bicicleta, chiar si la incheierea nasturelui de la guler cu degetele inghetate. Este surprinzator sa vezi cate lucruri poti face daca trebuie sa le faci.

Putem fi siguri, intr-adevar, ca o castitate perfecta - ca si milostenia perfecta - nu poate fi atinsa doar prin eforturi omenesti. Trebuie sa ceri ajutorul lui Dumnezeu. Chiar daca l-ai cerut, poate sa ti se para multa vreme ca nu primesti ajutor sau ca primesti prea putin fata de cat e nevoie. Nu-i nimic. Dupa fiecare esec, cere iertare, aduna-ti puterile si incearca din nou. De multe ori ajutorul lui Dumnezeu nu ne aduce virtutea insasi, ci tocmai aceasta putere de a incerca din nou.

Pentru ca, oricat de importanta ar fi castitatea, sau curajul, sau cinstea, sau oricare alta virtute, incercarile creeaza un antrenament sufletes care este si mai important. Ne vindeca de iluziile cu privire la noi insine si ne invata sa depindem de Dumnezeu. Pe de o parte, invatam ca nu ne putem increde in noi nici chiar in momentele noastre cele mai bune si, pe de alta parte, invatam ca nu trebuie sa disperam nici in momentele cele mai rele, deoarece esecurile noastre sunt iertate. Singurul lucru grav este sa renunti la incercare, multumindu-te cu putin si nu cu perfectiunea.

In al treilea rand, oamenii inteleg deseori gresit ceea ce psihologia ne invata despre "reprimari". Ea invata ca "reprimarea" sexului este primejdioasa. Dar "reprimare" este aici un termen tehnic care nu inseamna "suprimare" in sensul de "refuzare" sau "impotrivire".

O dorinta sau o idee reprimata este ceva care a fost inghesuit in subconstient (de regula la o varsta foarte tanara) si poate reveni in constient doar intr-o forma deghizata si ca atare de nerecunoscut.

Sexualitatea reprimata nu-i apare deloc pacientului ca o forma de sexualitate. Cand un adolescent sau un adult se angajeaza sa reziste unei dorinte de care este constient, nu e vorba de reprimare sau de pericolul crearii unei reprimari. Dimpotriva, cei care incearca serios sa ajunga la castitate sunt mai constienti si ajung curand la cunoasterea mai buna a propriei sexualitati decat oricare altii. Ajung sa-si cunoasca dorintele asa cum Wellington il cunostea pe Napoleon, sau Sherlock Holmes il cunostea pe Moriarty; tot asa vum un sorecar cunoaste sobolanii si un instalator stie totul despre tevile sparte. Virtutea - chiar si incercarea de a ajunge la virtute aduce lumina; cedarea aduce dupa sine ceata.

In sfarsit, cu toate ca a trebuit sa vorbesc mai pe larg despre sex, vreau sa spun cat se poate de clar ca centrul moralei crestine nu se afla aici. Cel care crede ca viciul suprem in ochii crestinismului este lipsa castitatii se insala.

Pacatele trupesti sunt rele, dar sunt cel mai putin rele din toate pacatele. Cele mai rele placeri sunt pur spirituale: placerea de a nedreptati pe altii, de a se da mare si de a strica cheful altora, de a barfi pe la spate, de a detine putere si de a ura.

Caci in mine se afla doua lucruri care lupta impotriva acelei fiinte omenesti care trebuie sa devin eu insumi. Ele sunt partea mea animalica si partea mea diabolica. Partea diabolica este cea mai rea dintre cele doua. De aceea un individ pedant si rece, care se crede virtuos pentru ca merge regulat la biserica, poate fi mult mai apropiat de iad decat o femeie care-si vinde trupul. Sigur ca e mai bine sa nu fii nici unul, nici cealalta.

Clive Staples Lewis

• Sfanta Maria Egipteanca
  Publicat in : Duminica Cuvioasei Maria Egipteanca
• Sfanta Maria Egipteanca - model de pocainta
  Publicat in : Duminica Cuvioasei Maria Egipteanca
• Sfanta Maria Egipteanca - icoana liturgica a caintei
  Publicat in : Duminica Cuvioasei Maria Egipteanca