Tortura are la baza patimi precum mandria, egoismul si mania. Chinuirea sistematica a unui semen constituie cea mai cazuta stare in care poate ajunge omul. Inteleasa ca o forma concreta de violenta, tortura s-a dezvoltat in toate acele societati in care Dumnezeu a fost respins cu perseverenta. Ateismul, care poarta in sine setea de putere absoluta, a stat la baza tuturor ideologiilor care, de-a lungul istoriei, au dus la mutilarea si omorarea a milioane de oameni.
Desi ne miram adesea de metodele si instrumentele de tortura pe care ni le descopera istoria, prezente atat in antichitate, cat si in secolele trecute, trecem cu vederea faptul ca tortura este inca o cultura vie, practicata pe toate palierele societatii, iar nu doar in mediul militar. Fie de natura fizica, fie de natura psihica, tortura se afla inca la indemana tuturor acelora care au o putere sociala sau fizica deosebita. Astfel, biruirea celuilalt prin forta va fi o realitate a lumii noastre cat timp va exista mandria, egoismul si mania.
Antichitatea si Evul Mediu
Tortura este socotita drept o suferința psihica sau fizica savarsita in mod intenționat si sistematic asupra unui om sau grup de oameni, de catre una sau mai multe persoane, in numele unor ordine, cu un anumit scop. De-a lungul timpului, omul a dat dovada de o uimitoare inventivitate in nascocirea celor mai sadice si mai inumane tehnici de tortura si executie.
In antichitate, prizonierii de razboi nu se bucurau de aceleasi drepturi cu prizonierii de drept comun, torturarea acestora fiind unanim acceptata si practicata. Cetatenii romani erau torturati doar cand erau suspectati de tradare.
Tortura si-a atins apogeul in Evul Mediu, cand armatele medievale torturau si omorau prizonierii in mod regulat. Tortura era aplicata mai ales in randul militarilor, desi ea a cunoscut o dezvoltare fara egal si in curtile de judecata si in cadrul bisericii apusene (inchizitia si cruciadele). Pe la inceputul secolului al XIII-lea, curtile judiciare inca isi mai torturau acuzatii, pentru a vedea daca acestia erau sau nu vinovati. Se credea ca daca Dumnezeu ii proteja in vremea torturii, iar acestia nu mureau, erau nevinovati.
Iluminismul va aduce cu sine si o schimbare de perspectiva asupra torturii. Astfel, afirmarea ratiunii umane si credinta in puterea de judecata a acesteia va schimba procedurile judiciare. La randul lor, doctorii isi vor schimba opiniile fata de durere. In cele din urma, tortura va fi socotita imorala, deci inadmisibila.
Pana si prizonierii de razboi vor fi protejati de legi dintre cele mai ingaduitoare. Desi codurile de conduita militara vor interzice infometarea, torturarea si executarea prizonierilor, acestea nu vor fi insa respectate de toti. Chiar si asa, abuzul prizonierilor nu mai era acceptat ca norma generala. Pana spre jumatatea secolului al XVIII-lea, culturile occidentale au ajuns sa vada tortura, abuzul si masacrul prizonierilor ca pe niste acte atroce si nedemne.
Secolul XX, veacul de glorie al torturii programate
Desi, pana spre sfarsitul secolului al XIX-lea, tortura era deja interzisa in toate tarile europene, intr-un timp record, secolul al XX-lea a fost martorul torturarii prizonierilor, de catre fortele militare, intr-o masura ce a depasit pana si cazurile similare din Evul Mediu. Americanii au torturat si macelarit prizonieri in insulele Filipine, japonezii au torturat si ucis zeci de mii de captivi in China, iar militarii germani (nazism) si sovietici (comunism) au ramas celebri pentru atrocitatile savarsite asupra a milioane de detinuti.
La inceputul secolului XX, trupele americane s-au angajat in atrocitati ce au avut ca rezultat moartea a zeci de mii de civili, precum si incendierea satelor si folosirea torturii pentru extragerea de informatii. Cei socotiti responsabili cu torturarea si omorarea adversarilor au fost judecati de curtile martiale si au primit niste sentinte superficiale, precum amenzi sau suspendari de scurta durata. Democratia occidentala a revenit, astfel, la torturarea prizonierilor de razboi.
Razboaiele mondiale, iar mai cu seama cel de-al doilea, au atins apogeul violentei in masa. In cadrul acestora, Germania nazista, Japonia imperiala si Uniunea Sovietica s-au dezis complet de evolutiile sociale din secolul al XIX-lea. Cele trei regimuri au facut din tortura prizonierilor o politica oficiala de stat si au ajuns la un nivel de brutalitate absolut cutremurator.
Unitatile militare isi torturau cu regularitate prizonierii, pentru obtinerea de informatii secrete, si ucideau chiar si zeci de mii de prizonieri intr-o singura zi. Peste doua milioane de detinuti sovietici au murit in lagarele de concentrare germane. La randul lor, fortele sovietice s-au comportat la fel ca cele naziste, in jur de un milion si jumatate de soldati germani fiind omorati in lagarele sovietice. Apoi, in timpul invaziei si ocuparii Chinei, armata japoneza a persecutat si omorat aproape patru milioane de chinezi.
In urma mai multor campanii internationale pentru protejarea drepturilor omului, in anul 1948 s-a publicat Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in care tortura era interzisa suprimata, iar in anul 1949 s-a emis Conventia de la Geneva. Supunerea civililor la acte de violenta si tortura programata a fost interzisa, insa, desi guvernele au semnat aceste conventii, militarii nu au tinut cont de ele.
Dintotdeauna, puterea politica s-a folosit de oameni special alesi pentru a aplica hotararile luate (soldati, calai, tortionari). Intr-o perioada in care lagarele erau locurile in care ajungeau toti cei care se opuneau conducerii sau care indrazneau sa gandeasca altfel, tortionarii au revenit puternic in actualitate.
Faptele tortionarilor comunisti, care intreceau cu mult datoria sociala pe care o aveau, anume de a fi paznici, trebuie fundamentate mai ales pe desacralizarea societatii in care au trait, care a dus la o gresita intelegere a persoanei umane. Astfel, din calitatea lui de faptura a lui Dumnezeu, avand suflet vesnic, omul a fost coborat la stadiul de animal rational, fiind supus tuturor dorintelor puterii.
Astazi, mai ales in "razboiul" contra terorismului, tortura este socotita drept necesara si justificata. Dupa atacurile teroriste din America, dezbaterea asupra torturii a fost reluata. Astfel, administratia Bush a sustinut ca hotararile Conventiei de la Geneva nu se aplica prizonierilor considerati terorisiti. In orice caz, folosirea torturii, indiferent de scopul care o motiveaza, constituie o dovada suficient de clara ca stadiul civilizatiei actuale este cu mult mai jos decat ne place sa credem.
Tortura, ieri si astazi
De-a lungul istoriei, nenumarati oameni au ajuns unelte ale diavolului, luptand impotriva semenilor lor, pe care i-au torturat si i-au omorat, uneori chiar fara un motiv intemeiat. In perioadele critice ale istoriei, precum in razboaiele de cotropire si in timpul sclaviei, pe langa ceea ce le cerea ideologia de stat, persecutorii au torturat chiar mai mult, dand frau liber la toata rautatea de care este capabil sufletul omenesc.
Chiar daca acesti oameni, poate si ei victime, la randul lor, au fost neincetat judecati si marginalizati de istorie, ei au avut insa intotdeauna urmasi fideli. Astfel, cei stapaniti de dorinta de a domina si de a conduce (persecutori, tortionari, manipulatori, inselatori, criminali) vor exista pana la sfarsitul lumii, in fiecare epoca imbracand insa alte haine.
Ura reciproca a dus la dezvoltarea metodelor de tortura. Nici un om nu este rau din nastere, nici criminal, nici persecutor al altora, insa, in anumite conditii, fiecare om este capabil sa savarseasca fapte dintre cele mai condamnabile. Astfel, indepartati de Dumnezeu, oamenii au inventat metode dintre cele mai ciudate de a provoca dureri fizice si psihice altora, socotiti dusmani.
Sfintii Parinti spun ca, in vremurile din urma, inmultindu-se pacatele si racindu-se dragostea, mirenii vor ajunge sa traiasca precum diavolii. Trairea noastra, "precum Dumnezeu" sau "precum diavolii", atarna de faptul ca suntem liberi sa devenim ceea ce ne dorim, fii ai lui Dumnezeu sau fii ai diavolului.
Iulian Predescu
-
Mandria cea fara de minte
Publicat in : Credinta -
Mandria
Publicat in : Pilda zilei
-
Smerenia si mandria
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.