Sunt persoane care implinesc anumite randuieli pe motiv "c-asa-i obiceiul", "c-asa am apucat", ori "c-asa e bine" etc. La botez, la nunta, inmormantare etc, te trezesti de multe ori in fata unor acte care nu au nimic in comun cu ceea ce Biserica cere sa fie implinit. La botez, se arunca anumite lucruri in cristelnita, chiar si bani, la nunta de la bomboane pana la orez si grau, iar la inmormantare e bine sa nu ramai printre cei din urma atunci cand este scos cel decedat din casa, exista obiceiul sa se sparga vasul care a stat sub masa pe care a fost pus cel trecut la vesnicie si ai toate sansele sa iesi lovit.
Aceste acte straine de viata Bisericii au fost definite apucaturi. Iar problema majora sta in faptul ca oamenii s-au instrainat de Biserica si apucatura tinde sa treaca drept Traditie.
Daca le comunici acestor persoane ca Sfintii Parinti au criticat aspru obiceiurile pagane, ti se raspunde cu multa usurinta ca Parintii au spus ceea ce au avut de grait pentru vremurile in care au trait, ca astazi, din cauza schimbarilor lucrurile trebuie sa stea diferit si ca trebuie sa ignoram invatatura lor.
E adevarat ca exista si o categorie de persoane care spune ca anumite lucruri trebuie implinite pentru ca asa cer Sfintii Parinti. Si ce fac? Iau cateva fraze din invatatura acestora si le interpreteaza dupa bunul plac si astfel, Sfintii Parinti devin sustinatorii modului lor eronat de a gandi si faptui. Asa au facut si ereticii. Nu au negat continutul Sfintei Scripturi, dar au cautat sa-si intemeieze invatatura gresita pe Scriptura.
Acest duh strain de duhul Bisericii este asemanator cu ceea ce au facut Adam si Eva in rai. Au ignorat avertismentul dat de Dumnezeu de a nu manca din pomul cunostintei binelui si raului, au implinit sfatul diavolului si au pierdut raiul. Astazi, diavolul ne provoaca asa cum i-a provocat pe Adam si pe Eva sa-L ignoram pe Dumnezeu si sa implinim acte care nu se regasesc in slujbele Bisericii.
Ni se pare ca nu-i nimic rau daca adaugam ceva la cele pe care Biserica le vesteste si savarseste. "Ei, si?!", s-ar putea spune, cat de grav este daca adaugam ceva? A adauga in acest sens nu inseamna imbunatatire a ceea ce aveam, ci abatere de la adevar. Iar aceasta abatere se traduce prin pierderea adevaratei credinte.
Adrian Cocosila
.
Pe aceeaşi temă
-
Sfanta Traditie sau Sfanta Predanie
Publicat in : Dogma -
Traditie, Scriptura, Biserica
Publicat in : Revelatia -
Parintele Ioanichie de vorba cu Parintele Cleopa
Publicat in : Interviuri -
Manastirea Toplita
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.