Traditie, Scriptura, Biserica

Traditie, Scriptura, Biserica Mareste imaginea.

 

Traditie, Scriptura, Biserica

 

Adevarurile revelate si predate spre pastrare si marturisire Bisericii, care nu au fost fixate in Sfintele Scripturi, constituie Sfanta Traditie in intelesul cel mai strict al cuvantului. Sfanta Traditie, in intelesul ei mai larg, ca organ al intregii revelatii divine, se extinde si asupra celor con­tinute in Sfanta Scriptura. Pentru ca atat Sfanta Scriptura cat si Sfanta Traditie sunt caile autentice de pastrare si de transmitere a revelatiei supranaturale, amandoua au in Bi­serica Ortodoxa aceeasi autoritate.

 

Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie au aceeasi autoritate dumnezeiasca, insa, Sfanta Scriptura se deosebeste in mod special de toate celelalte insemnari scrise sau nescrise, privitoare la adevarurile revelate de Dumnezeu si transmise de Biserica, deoarece numai ea este scrisa sub inspiratia Du­hului Sfant. "Pentru ca niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant" (II Petru, 1, 21), si : "Cercetand in care si in ce fel de vreme le arata Duhul lui Hristos, Care era intru ei, cand le marturisea de mai inainte despre patimile lui Hristos si despre maririle cele de dupa ele, lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi, ci pentru voi, slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit prin cei ce, intru Duhul Sfant trimis din cer, v-au propovaduit Evanghelia, spre care si in­gerii doresc sa priveasca" (I Petru, 1, 11-12). Iata aci doua lucruri expri­mate : mai intii ca proorocia s-a facut prin Duhul lui Hristos, adica prin Duhul Sfant; si al doilea, ca si cei chemati a predica cuvantul lui Dum­nezeu au puterea Duhului Sfant. Asadar, nu oricine are puterea si inves­tirea, deci autoritatea de a predica cuvantul lui Dumnezeu.

 

"Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu - spune sfantul apos­tol Pavel - si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit, bine pregatit pentru orice lucru bun" (II Tim., 3, 16 si 17).

 

 Cuprinzand aceeasi Revelatie dumnezeiasca, intre Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie este o legatura foarte stransa. Cele spuse si cuprinse in Sfanta Scriptura sunt confirmate si explicate in Sfanta Traditie, iar cele spuse incomplet, vag, implicit, virtual, sau cele ce se indica de departe si cu putine cuvinte, adeseori se intregesc isi se explica pe larg in Sfanta Traditie. Sfantul apostol Pavel subliniaza tesalonicenilor atat obligativitatea Scripturii cat si a Traditiei : "Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra" (II Tes., 2, 15).

 

Fara marturia Sfintei Traditii, Sfanta Scriptura ar ajunge sa fie insuficient sau chiar rau inteleasa, in locurile in care ea se exprima prea scurt sau prea sumar. Sfantul apostol Petru insusi ne atrage atentia ca "in toate epistolele sfantului apostol Pavel sunt unele lucruri cu anevoie de inteles pe care cei nestiutori si neintariti le rastal­macesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II Petru, 3, 16).

 

Traditia nu este ceva static, inchis, ci ceva dinamic, o putere vie, "neintrerupta si inepuizabila", este memoria vie a Bisericii. Tradi­tia este lucrarea Duhului Sfant in Biserica si, prin Biserica, in lume. Aceasta constituie caracterul dinamic al Traditiei, pe langa cel statornic, care consta din credinta apostolica, aceeasi in toate tim­purile si locurile.

 

Totodata nu putem vorbi despre Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie independent de Biserica. Biserica este aceea care ne-a dat Sfanta Scriptura cu ajutorul Sfintei Traditii, fixand deci canonul cartilor Sfintei Scripturi in primele decenii ale secolului al IV-lea. In afara Bise­ricii, Sfanta Scriptura poate fi o simpla colectie de carti, o scriere obisnuita.  

 

Insa, nu trebuie sa uitam ca Biserica sta pe temelia Scripturii, se reinnoieste pe baza Sfintei Scripturi si se articu­leaza in revelatia divina supranaturala prin Scriptura, pe care o intelege si o aplica in contextul cel larg al Sfintei Traditii.

 

In legatura cu Sfanta Traditie, este necesar sa facem cateva precizari: in inteles restrans, Traditia ca forma a Revelatiei dumnezeiesti cu­prinde adevarurile de credinta predate de Mantuitorul, propovaduite de sfintii apostoli, dar nescrise de ei, ci transmise in Biserica pe cale orala. Ca forma de transmitere deci a Revelatiei dumnezeiesti, Sfanta Traditie se numeste Traditia apostolica, fiindca continutul ei il formeaza intreaga invatatura a apostolilor, primita de ei prin viu grai de la Hristos insusi in timpul celor trei ani si jumatate de activitate publica a Lui.

 

Cartile Noului Testament contin si constituie Traditia apostolica, dar nu o epuizeaza, caci multe altele a savarsit Hristos care s-au transmis mai departe numai pe cale orala, in Biserica (Matei, 28, 20 , Ioan, 20, 30 - 31 ; 21, 25). Traditia sfanta (dumnezeiasca, apostolica), are doua aspecte : unul statornic in care Biserica recunoaste fondul Traditiei apostolice, preluate de ea ; altul dinamic in care Biserica a preluat si dezvoltat, dupa nevoile ei launtrice si exterioare, pe cel dintai.

 

Continutul Sfintei Traditii, adica al Traditiei apostolice, a fost fixat de Biserica in opt izvoare si anume :

1)   Simbolurile de credinta ;

3)  Definitiile dogmatice ale celor 7 sinoade ecumenice si ale celor 9 sinoade particulare (aprobate de sinodul VI Trulan) ;

4)  Marturisirile de credinta ale martirilor ;

5)  Definitiile dogmatice impotriva ereziilor ;

6)   Scrierile Sfintilor Parinti;

7)  Cartile de slujba;

8)  Marturiile istorice si arheologice, referitoare la credinta crestina

apostolica.

 

Transmiterea Sfintei Traditii se face prin Biserica, unul dintre mo­durile ei de manifestare si actualizare fiind viata liturgica bisericeasca. Intre trairea liturgica si trairea dogmatica este o unitate organica. Cu­noasterea adevarului dumnezeiesc revelat are loc cu ajutorul harului dumnezeiesc, impartasit credinciosilor, in cadrul lucrarii liturgice a Bi­sericii, prin cuvant si Sfintele Taine. Toate imnele liturgice contin texte din Sfanta Scriptura si toate actele liturgice simbolizeaza momente im­portante din istoria mantuirii.

 

Pe aceeaşi temă

11 Iulie 2012

Vizualizari: 7763

Voteaza:

Traditie, Scriptura, Biserica 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE